93,376 matches
-
vieții cotidiene în comunism nedramatizată și nepolitizată, în latura ei amuzantă, familiară, îmblânzită, dacă vreți, a grotescului. Căci, pe termen lung, printr-un efect pervers, absurdul existenței sub dictatură se (și) umanizează dincolo de gravitatea imanentă, fără a pierde aderența la adevărul ideologic. Tinerii sunt privilegiați în postura de scriitori ai unei astfel de literaturi. Filtrând totul prin candoarea gândirii și a percepției fragede, incapabili sau nepreocupați să judece existența altfel decât la nivelul concret, perspectiva tinerilor, deopotrivă scriitori și personaje, se
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
mai puțin ritmată a arginților sunători dintr-o mână în alta. În tot locul triumfă muzica ce are legătură cu finanța rotofeie. Ni se explică - dar cu atât aplomb încât rămâi traumatizat ca după o inoculare dureroasă - că ăsta e adevărul (estetic), că asta e piață, că acestea sunt mecanismele cererii și ofertei, că asta vrea poporul; adică vrea ce știm cu toții: o muzică super - lejeră ce nu deranjează cu absolut nimic pe tot omul ce doarme vioi, în picioare. Iar
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
Isteți fără inimă bântuiau și atunci, suferind de aceeași meteahnă; se tot întrebau cum să-și folosească mintea sclipitoare spre propriul folos, cum să facă să se aburce peste ceilalți; cum să îi "lumineze" pe confrați, cum să le facă adevărul, binele și frumosul, dar nu într-atât încât aceștia, lămuriți, să le pericliteze jilțurile, să le râvnească, să le jinduiască. Nebun trebuie să fie acela care îi oferă celuilalt mijloacele cu care acesta să se întoarcă împotrivă-i, să îl
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
e teamă să înnopteze cu sine însuși sub același acoperiș?" (p. 306). În finalul demonstrației sale, autorul găsește însă patru elemente care ar putea constitui o chintesență a maiorescianismului. Toate derivă din convingerea criticului junimist că este singurul deținător al adevărului și că menirea sa este să împărtășească lumii acest adevăr: 1. negația continuă ("Criticele sunt o colecție de interdicții, nu de încuviințări. Ele ne spun ce nu avem voie să facem, nu ce ne este îngăduit"); 2. violența (chiar dacă nu
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
p. 306). În finalul demonstrației sale, autorul găsește însă patru elemente care ar putea constitui o chintesență a maiorescianismului. Toate derivă din convingerea criticului junimist că este singurul deținător al adevărului și că menirea sa este să împărtășească lumii acest adevăr: 1. negația continuă ("Criticele sunt o colecție de interdicții, nu de încuviințări. Ele ne spun ce nu avem voie să facem, nu ce ne este îngăduit"); 2. violența (chiar dacă nu renunță nici o clipă la urbanitatea tonului, Maiorescu nu abdică niciodată
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
ce ne este îngăduit"); 2. violența (chiar dacă nu renunță nici o clipă la urbanitatea tonului, Maiorescu nu abdică niciodată de la ideile sale); 3. refuzul dialogului ("Toată critica lui Maiorescu e un monolog dinaintea celorlalți, datori să asculte, să se pătrundă de adevăr, în nici un caz să se îndoiască să întrerupă, să delibereze."); 4. superioritatea (Maiorescu se poartă în permanență ca un dascăl sever, "cumsecade cu ucenicii docili, dar neîndurător cu recalcitranții" - pentru întreaga discuție vezi pp. 353-354). Întrebarea care se pune este
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
atins de blestemul apei celei fără odihnă, alinătoare și năprasnică, zămislitoare de viață și fatală, proteiformă și încremenită în moartea aparentă a gheții. în actele lui temerare, nu puteam separa perfect eroismul de aventură, suavitatea de o anume cruzime, vocația adevărului de plăcerea secretă a traumei pe care exprimarea lui o procură și nici forța de o posibilă indiferență amară". Sau genialoida distanțare a autorului Bietului Ioanide în raport cu "insectarul" personajelor sale nu doar fictive ci și luate din realitatea literară, sub
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
din mână în mână intitulându-se găunos și steril Codul lui Da Vinci de un anume Dan Brown, un piticot scremut pentru care cei patru Evangheliști n-au fost decât niște mincinoși dovediți, Părinții Bisericii - niște nătărăi interesați în ascunderea adevărului, Biserica însăși - o șleahtă de nemernici protejându-și interesele chiar și prin crimă, iar Opus Dei - mâna criminală a detestatei (de el) Biserici. Mișmașul lui, al cărui unic fundament real este caracterul ambiguu al picturii marelui florentin, urmează punct cu
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
diferență față de savurosul thriller intelectual, european, solar-mediteraneean, al lui Reverte! De când sunt n-am citit o batjocură mai mare la adresa credinței unui popor ca al nostru de pildă, poate plin de metehne, dar măcar cuvios și cu teamă de Dumnezeu. Adevăr grăiește Evanghelia când pomenește de lupii în blană de oaie... Oare chiar așa de rău am ajuns, încât să nu mai discernem, ci să ne dăm în vânt după orice fadă plăcintă americană împănată cu blasfemii? Dar să lăsăm păcatelor
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
îSteauaî să constate, pare-mi-se cu o oarecare părere de rău: î...redactori vechi sau noi, am mizat de această dată nu pe poezie, aflată într-o retragere generală (subl. DH) (Rom.lit.10/2004, pag.15 Doamnelor, acest adevăr este de trei ori evident! Pentru că, ar fi culmea-culmilor ca, în plină epocă talkșoiană*) de creștere a densității moderatorilor și analiștilor pe metrul pătrat mioritic, a manelismului valoros și a folclorului autentic agonizând, să ne prosternăm în fața îcorolei de minuni
Româncele nu mai nasc poeți... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12897_a_14222]
-
și hedonistă cu sonoritățile explicite ale formelor, trădează o anumită cochetărie a privirii și un instinct al seducției care intră mai curînd în tiparele feminității. Însă și într-o variantă și în alta, Flora și Constantin Răducan argumentează, împreună, un adevăr fundamental: anume acela că expresia artistică nu este nicidecum simplul reflex al unui narcisism exuberant, ci un comentariu riguros asupra unității profunde a lumii și asupra coerenței simbolice a acesteia. Cunoaștere și comunicare Dacă istoria literară poate recunoaște exact apartenența
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
și în dinamica acelui grup. A vorbi acum, de pildă, despre pictorul francez Jean Neilyes, doar în virtutea faptului că este francez prin naștere și prin formație, după ce el și-a construit întreaga sa operă în spațiul picturii românești, este un adevăr incontestabil în ordine strict civilă și genealogică, dar fără nici o relevanță în discursul istoriei artei. Neilyes este pictor român prin toate datele carierei sale, deși el rămîne francez prin elementele obișnuite de identificare a persoanei. La fel se întîmplă și
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
hărmălaia din sufletul oamenilor de aici. Sunt îmbrăcați alandala, poartă semnele care înnobilau proletariatul, fosta clasă conducătoare și veșminte presupus a fi elegante, sexy, la modă. Amalgamul e sufocant și devine încă un strat de înlăturat pentru a ajunge la adevăr. Lumina - de la lanternă, de la niște becuri chioare - e puțină și nesigură: lumea aceasta e un provizorat pândit de sordid. În spectacolul lui Mircea Cornișteanu realul se încarcă de semnificație, povestea devine lentila microscopului pentru a studia lenta corupere a omenescului
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
în pofida aparentei lor simplități, sunt teribil de greu de scris și dificil de ridicat în picioare. Între copia lipsită de relief a realității și dorința de a compune imaginea teatrală a cosmosului în mișcare sunt multe drumuri posibile, prin relevarea adevărului psihologic câteva duc spre emoție și bucurie estetică. În spectacol se joacă o lungă scenă în care concurentele își etalează calitățile artistice; când am văzut-o mi s-a părut că rupe ritmul reprezentației, că regizorul n-a rezistat tentației
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
neputință, creează monștri și ea refuză să vadă monștrii din propriile ei fiice. Probabil că personajul cel mai interesant este cel jucat de Aurora Leonte, o maniacă a cărților, o femeie cu lecturi asimilate în spiritul vremii și nu al adevărului, căutându-se pe sine printre cuvinte de neînțeles și idei străine. Actrița pășește cu siguranță pe firul subțire dintre sentimentul real și sentimentul indus, e nefericită din cauză că acum trăiește prost, dar și din cauză că a ajuns să creadă că înainte trăia
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
Ioana Pârvulescu Seara de sâmbătă nu anunța nimic spectaculos la televizor, așa că hotărîsem să o dedic altor ocupații. Mă gândeam la o formulă pe care o auzisem, la momentul adevărului, pe nu știu care post de televiziune străin: "În vremea tinereții mele " spunea un domn de o vârstă respectabilă, cu voce ticăită, dar idei pline de vitalitate " în vremea tinereții mele, televiziunea era făcută de oameni deștepți, pentru oameni deștepți. Ceva mai
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
și, prin urmare aveam să suferim consecințele legale ale "infracțiunii" comise. Am așteptat minute în șir să vina cineva să lămurească situația. Nimic. Eram dispuși să plătim o amendă, să ne cerem scuze și tot ce se cuvenea, pentru că, într-adevăr, într-un târziu, am descoperit o plăcuță lipită de zid care anunța că "parcarea" era rezervată locatarilor de la numerele menționate. Ca provincial, mi s-a părut puțin bizar ca în plin centrul Capitalei să existe o porțiune de carosabil - deci
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
un marginal, cum ar fi dispuși a-l categorisi unii închinători la cultul unei gravități convenționale, nu o dată bună (ce zic: excelentă!) conducătoare de interese nu tocmai onorabile. Dimpotrivă, mult șugubățul autor e, potrivit opiniei noastre, unul central, rostitor de adevăruri de mare interes în tăietura lor insolită, totdeauna miezos și fermecător în limbajul d-sale extrem de personalizat. Cu atît mai convingător cu cît refuză emfaza, redundanțele, egotismele sforăitoare: "Cu toții ne dăm seama că lumea și împrejurimile ei le contemplăm de pe
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
domnule locotenent, că trăiește. Numai că reprezentația lor chiar așa se numește - "Cele trei morți ale căpitanului Opujiș". - Nu cred o iotă - mai zse o dată locotenentul și se duse să se culce. Joi însă, se interesă. în cortul magului într-adevăr avea loc reprezentația cu cele trei morți ale lui Haralampije Opujiș, tatăl său. Cînd tînărul Opujiș intră în cort, îl întrebă pe primul mascat pe care îl prinse cum de îndrăznește să reprezinte moartea unui om în viață, dar acesta
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
căpitanului Haralampije Opujiș. "Nu înțeleg nimic", gîndea tînărul Opujiș părăsind cortul. Atunci se auzi un glas din spatele său. - Mai bine că nu înțelegi! Cînd locotenentul se întoarse, îl zări pe mag cu trandafirul în păr și-l întrebă: - Unde-i adevărul? Trăiește sau nu trăiește taică-miu? - Orice om are două trecuturi - i-o întoarse magul - unul se numește "încetinire"; acest trecut crește odată cu omul de la nașterea lui și merge pînă la moarte. Celălalt trecut se numește "Potecă" și merge de la
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
omul cade bolnav de moartea sa sau nu cade bolnav de moartea sa. în cel de-al doilea caz înseamnă că omul își zidește trecutul și de cealaltă parte a mormîntului și acesta va crește și după moartea sa. Dar adevărul se află între cele două trecuturi...
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
de utilizare pe timpul garanției. Fierul a costat 2,5 milioane și s-a defectat după 17 zile, iar convorbirea telefonică 3,7 milioane... ... Nu știți ce legătură are fierul de călcat cu acordarea diplomelor !?! Nici noi. *) Se poate înțelege acest adevăr istoric citind jurnalul intim al lui Coriolan Haralampy care va fi publicat postum.
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
atîtea ori în istoria cinematografului), e, culmea, doar un film cuminte în mediocritatea lui, confecționat corect, asamblînd cu zel locuri comune. Andrei Pleșu scria că avem de-a face cu "un film despre Iisus Christos în care Dumnezeu lipsește"; într-adevăr, tot acel spectacol al torturii fizice la care e supus personajul principal funcționează în gol (și sună a gol), lipsit de orice "căptușeală", de orice transcendență, de orice mister. Stilistic vorbind, scriitura la care apelează Mel Gibson (efectele speciale, inserția
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
stat sau unul dintre consilieri?), capacitatea celui în cauză de a fi perfect obiectiv în judecata diverselor evenimente politice în care a fost implicat (tentația de a se proiecta într-o lumină cît mai favorabilă în ochii electoratului, uneori în detrimentul adevărului) și posibilitatea sa de a rosti întregul adevăr (orice om politic știe lucruri care nu trebuie să ajungă la urechile opiniei publice). De aceea, apariția cărții unui lider politic este percepută, de obicei, nu ca un eveniment editorial, ci ca
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
cauză de a fi perfect obiectiv în judecata diverselor evenimente politice în care a fost implicat (tentația de a se proiecta într-o lumină cît mai favorabilă în ochii electoratului, uneori în detrimentul adevărului) și posibilitatea sa de a rosti întregul adevăr (orice om politic știe lucruri care nu trebuie să ajungă la urechile opiniei publice). De aceea, apariția cărții unui lider politic este percepută, de obicei, nu ca un eveniment editorial, ci ca un episod al luptei pentru putere: se plătesc
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]