3,053 matches
-
gând un asfințit de demult, din cincizeci sau cincizeci și unu, cu răzoarele din grădină proaspăt udate, domnul Fernando, în maiou, făcând gimnastică pe balcon, și o rostogolire de mâțe în curtea de lângă bucătărie, cu mine cocoțat pe zid adulmecând adierile din Monsanto și auzind caii monarhiștilor înfrânți care coborau muntele (cum mi-a povestit dona Anita, domnișoară pe vremea aceea) în drum spre celulele penitenciarului. Nu înțeleg de ce, scumpo, nu te-ai interesat niciodată de copilăria mea: de câte ori vorbesc de
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
și zeci de colegi. Generalul Mihail Popescu s-a ridicat la ceruri. Pe fundal melodia ce răsuna din două boxe și vocile preoților parcă chemau norii și vântul. În București, caniculă. În Cimitirul Militar Ghencea 1, norii acoperiseră soarele și adierea vântului venea ca o răsplată pentru jandarmii ce stăteau nemișcați de peste o oră. Zeci de colegi și o mare durere Pe o parte stăteau șefii Statului Major General și foștii colegi. Pe cealaltă jandarmii. În mijloc, lângă general, familia îndoliată
Mihail Popescu, ultimul onor la general - FOTO și VIDEO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78372_a_79697]
-
de plagiat de pe urma căruia a intrat în zona autorilor căzuți în dizgrație, faptul că volumele sale nu au avut parte de cronici de întîmpinare e explicabil. Pagina de față, chiar dacă nu poate remedia starea generală, îi poate aduce măcar o adiere de consolare. Acestea fiind spuse, să lăsăm autorul și să ne aplecăm asupra cărții. Bărbați și femei e povestea unei duble întîlniri: cu Parisul în care autoarea a stat grație unei burse de studii; și cu un intelectual pe care
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
supuse uzurii instituite de principiul entropiei), gîndul acesta nu are cum să nu predispună la umori metafizice. Chiar dacă condițiile inițiale ale big bang-ului nu pot fi reproduse pe Pămînt, ceva din primordiile creației ajunge pînă la noi, ca o adiere de fotoni reci și cvasi-eterni, caz în care mintea îți fuge la energiile necreate ale lui Grigore Palama, teolog care habar nu avea de cosmologie și de radiații fosile. Fotonii aceștia cărora le lipsește timpul de înjumătățire vin din toate
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
dincolo de trăirea propriu-zisă. Ceea ce iese în evidență este modul în care a fost șlefuit raționamentul, nu angoasa existențială care, foarte probabil, l-a generat. În paralel cu aceste catrene-aforism, în care accentul cade pe raționament, autorul scrie și haiku-uri, adieri de imaginație, imponderabile de simțire, în urma cărora nu rămâne decât un delicat parfum sinonim cu bucuria contemplației estetice: "Intrat din greșeală-n odaie/ aerul cald zbătându-se/ aidoma unei păsări" (Semn de carte, pag. 108). Fiecare poem al lui Gheorghe
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
Am urmat cărările cu urme halucinatorii...). Ca și următoarea aproximare a belșugului biblic, a paradoxalei fecundități virginale: În ziua întîia am rîs către toate, / Era o jubilație de țară unde curgea lapte și miere, / Era la capătul drumului o sfîntă adiere de fecioare însărcinate" (În ziua întîia am rîs către toate...). Oprimat de toate cele ce sunt, nu în ultimul rînd de singurătatea care e un "șarpe", viețuind cu "lacrima greu zăvorîtă-n urmă", autorul ajunge a deplora Creația lumii ca atare
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
de lumină, e ceva depărtat, nedeslușit". Drept care e mereu sesizabilă în versurile d-sale "verticala locului". Dacă bunăoară la Petre Stoica, alt bard cu puternice afinități steliste, acest "loc" e tîrgul bănățean, cu împestrițări ale intersecțiilor de epoci și cu adieri central-europene, la Aurel Rău avem a face cu satul mioritic care se obstinează a rezista pînă la un punct marilor prefaceri obștești, a-și strecura melosul în complexitatea polifonică a marilor așezări urbane. Uneori de-a dreptul, cu aplomb ciobănesc
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
pentru numirea est-germanilor din răposata RDG, în contrast cu cel de Wessi pentru cetățenii din fosta RFG), adică drept un înapoiat căruia regimul comunist îi tulburase intuițiile ideologice, lăsîndu-le în stadiul de repulsie necondiționată față de marxism-leninism, și cu oroare evidentă față de orice adiere doctrinară ce semăna cu socialismul. Cînd mult mai înțelept ar fi fost, potrivit vest-germanilor, ca Joachim Gauck să privească cu îngăduință „micile“ crime comuniste, spre a se indigna numai de marile orori naziste. A fost unul din primele lucruri pe
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
blogul său repetițiile în Sala Palatului: „Ni se spune că aerisirea funcționează, dar că va fi cald în sală. Observ evitarea atentă a cuvântului aer condiționat și mă tem că sistemul respectiv este probabil un ventilator în fundul uriașei săli. Orice adiere va pieri cu mult înainte de a ajunge pe scenă. La sfârșitul repetiției, suntem cu toții în picioare și în diferite stadii de lipiceală. Din păcate, deoarece concertul va fi televizat, ni se cere să păstram sacourile pe noi.” Și ca și când acest
Bilanţul Festivalului Enescu: artişti mari pe scenă, manelişti în sală şi printre autorităţi () [Corola-journal/Journalistic/68882_a_70207]
-
este regizoarea Diana Maria Mihailopol este preocupat cu adevărat de un univers îndepărtat, pierdut cumva în umbra timpului. Pare ușor utopic să te preocupi astăzi de iubirile de altădată, de ceea ce se numeau atunci frivolități, trișare. Astăzi, toate acestea par adiere de vînt. Cuvîntul are alte proprietăți și definește alte realități. Convențiile sînt altele. Sau nu mai sînt deloc. Pare că nimic și nimeni nu se mai adună, nu mai merg umăr la umăr, nu se mai susțin. Puținele valori inatacabile
Jurnal intim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8149_a_9474]
-
Dar cum în jocul abstracțiilor și al incorporării, Cuvîntul joacă întotdeuna un rol esențial, Paul Neagu a scris: Leș Din cer, ceară Evidența ploii Căderea și deci Urcarea sevei spre înalt Rîurile duc Leșia pămîntului la ocean Destin al pocăinței Adierea lacrimei Aburii Înving metalul Organismul zburător Londra, 1987 V Pictura și sculptura sînt supuse, astfel, unei radicale voințe de geometrizare și de abstractizare, iar conceptele teoretice și ideile abstracte capătă pondere materială și formă cuantificabilă. Construcția și destructurarea sînt, în
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
în clipele de recunoștință ale semenilor noștri rari, minunați: "E încă un ban din tributul meu către acei oameni fermecători, contagioși..." Ciupite la colțuri - pentru ce însemnare urgentă îi vor fi făcut trebuință vechiului proprietar? - paginile cu Goga aduc aceeași adiere de familiaritate, cu cine nu te-ai aștepta. Cu Caragiale. Cel pe care nu-l știm (dar l-am putea lesne bănui), care improvizează poezii ca să-l lecuiască pe Iorga de măcar unul dintre temutele lui talente... Cu Oscar Han
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
-i scormon ca o motăneasă oarbă,/ falangele mele pricepute să cînte la torsul lui de harpă,/ uitasem de syphalos, de bolile dezmățării și ale pierzaniei,/ trupul era un palat lichefiat, zidit cu poftele gînganiei,/ cea care își decapitează amantul/ murmurîndu-i adierea litaniei" (La Cesarina șIț). Dar și un Caron feminin: "Eu însămi am ales să-mi fiu luntrașă pe Styx,/ după ce m-am întors de pe insula tăcută,/ acolo unde am închinat cu cei morți" (La Malcontenta dansînd nebună în gondolă). Dar
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
fleacurile și pierzînd întregul în atîtea frumuseți de prisos, intermediare: "e de mirare cum zilele în care se întîmplă ceva definitiv în viață nu au nimic deosebit de celelalte, în care nu se întîmplă nimic." Se simte, în rîndurile acestea, o adiere de "hipermodernitate", o ascuțire extremă și-a simțurilor, și-a stilului. Pasiv-estetizată, și totuși instrumentul unei subtile constrîngeri, formula cărții lui Sebastian e un amestec de implicare și de lehamite, de simplitate și sofisticare. Nu-i un tipar care să
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
-i ochi să străpungă fața nevăzută a soartei Urmă de nour din țipătul păsării rănite s'a pornit un nour însângerat ascuțit sfârtecând orizontul amurg răzvrătit împotriva tăcerii arborii se lasă'n genunchi plecându-și întristatele creste - iarba tânguitoare unduie adieri fără nădejde unde să fi căzut pasărea rănită? nu se mai vede decât desimea întunecimii pătrunsă de urma însângeratului nour Celălalt mal cum de trece unicornul apele sâmbetei? pe lună neagră copitele lui daurite sparg nevolnica taină pe celălalt mal
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
eu ce se detașează de planul contingentului, regăsindu-și universul interior și, implicit, arogându-și o postură și o poziție transcendentă față de elementele aparente, dizarmonice ale firii. În același timp, o astfel de metaforă are incontestabile conotații tanatice. Simbolistica morții, adierea neantului sunt evidente aici. În fapt, se poate spune, și criticii au observat acest lucru, că "regina moartă" e o imagine răsturnată, într-o oglindă tanatică, a poetei însăși: "Ci iar regina ta colindă peste lume/ Și ochiul meu născut
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
o emoție greu de exprimat în cuvinte. Diabolizat, din rațiuni politice, în perioada comunistă, devenit principalul reper de civilizație al partidelor istorice, resuscitate după decembrie 1989, Bucureștiul interbelic este pentru mulți din cei de azi o realitate difuză, ca o adiere discretă de parfum purtată de ritmurile melodiilor (și ele redescoperite) lui Jean Moscopol. În decursul timpului autori români și străini � Anton Bacalbașa, Paul Morand, Emanoil Hagi-Mosco, George Potra sînt cei mai importanți dintre ei) au scris pagini memorabile despre
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
Monica Pillat Să fiu o adiere Dac-aș putea de mâine Să fiu o adiere, O mantie ca de valuri, Un văl întins sub pleoape, M-aș răspândi în toate Și-aș fi poate ca tine, De-a pururi nevăzută. Dar nu aș ști vreodată Dacă
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
Monica Pillat Să fiu o adiere Dac-aș putea de mâine Să fiu o adiere, O mantie ca de valuri, Un văl întins sub pleoape, M-aș răspândi în toate Și-aș fi poate ca tine, De-a pururi nevăzută. Dar nu aș ști vreodată Dacă suntem aproape, Până când nu ar trece Prin noi același
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
șir, de-a lungul pereților, în vreme ce, în minte, caut o formulare potrivită sau o maximă identificare c-un anume personaj. Z.T.: Am găsit în cărțile dumneavoastră două dimensiuni: una ludică, iar alta fin ironică. A.E.: În privința ironiei, o adiere numai. Care mai detensionează uneori atmosfera. O coardă prea întinsă pocnește... Z.T.: Cît despre joc - cel real de această dată - poate mai amintiți ceva despre întîmplările pariziene. Incitant acest coridor între ficțiune și realitate. Un arc în timp, totodată
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
atunci. Am descoperit locul în care se organiza vara, sărbătoarea cîmpenească numită Maialul, la care lua parte întregul oraș, sărbătorind venirea primăverii. Pădurea ținea drumul, pe care aluneca trăsura, învelindu-ne cu foșnetul frunzelor bătrînilor copaci, din care răzbătea o adiere proaspătă și înviorătoare. Mi se părea că alunecăm într-un vis. Sporovăiam îmbăiată într-o stare de bună simțire, pe care de mult nu o mai trăisem. Lovinescu privea cu interes frumusețea drumului pe care ne aflam. La un moment
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
am sculat și eu. Desculț, în cămașa de noapte lungă ca o sutană. Tata era aplecat pe fereastră. M-a luat în brațe și mi-a arătat Marea incendiată. Focul era însoțit de clipocitul valurilor, ușor, sub briză, ca o adiere sonoră. De dimineața până seara, soarele înconjura prima "mea" casă. Era o baie de lumină care începea cu spălatul pe ochi. Nu pe față, "pe ochi". N-aveam lavabou ci o chiuvetă de bucătărie cu apă rece. Mama mă suia
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
nicio formulă chimică-a nopții nici de glezne înrourate nici de un vers frânt și nici de nefericiții vraci de grădinarii cei răi de aceste sfinte neînsemnate detalii Rozalia cea fără formă nici înger nici basm e de-abia o adiere deasupra unui strop mai mare ca Dunărea și vijelioasă printre prăzile noastre tălmaci și martoră-a veacurilor prin care se strecoară pulsul mai teribil decât imaginea decât petala insațiabilă a Rozei Rozalia Poeții balene sinucigașe în locul zgârie-norilor în locul unor meșteri
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
Ne arde apă care-șI povestește râul. * Dintr-o vizuina mică Într-una mai mare Ies și eu cu gunoaiele menajere manuscrise ale cartofilor. Noi ne-am făcut datoria cărțile toate au fost scrise. Rămân să se citească `ntre ele. Adierea stârnita de un fluture mascul oprit pe-un fluture femelă Îți dăruiesc această distilare. * Inima mi-ai promis să lucrezi și duminicile. * Și încă ceva: măgarii copitelor se cred privighetori. Tu foarfecele meu arțăgos care despici cu picioarele acest capot
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
se sparge heruvul destăinuit într’un cerc luminos se arată purtând pe patru aripi izbăvitorul miel însângerat Graiul pietrelor o tăcere de cremene cuprinde clipa ceasul și ziua câtă iarbă și frunză naude navede nagreul văzduhului nici urmă de foșnet adierile-s duse’n pierzanii și nu e duh ori arătare neștiută să desferece graiul ascuns al pietrelor iar până la miezul magic al nopții în care tremură frunza și iarba-și dezvăluie jindul și foșnetul e-o vreme amarnic de lungă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]