3,667 matches
-
mă săruți la plecare. — Mamă, sunt foarte ocupat în momentul de față. — Nu fi așa, Ignatius. Deschide ușa. — Pleacă, te rog, cu prietenii tăi. — Oh, Ignatius! E nevoie oare să mă deranjezi la tot pasul? Lucrez la ceva cu șanse admirabile de a deveni scenariul unui film. Un film extrem de comercial. Doamna Reilly bătu în ușă cu pantofii de popice. — Vezi să nu-ți strici perechea aia absurdă de pantofi pe care ai cumpărat-o din banii câștigați prin truda mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cumpără o jucărie pentru nepoței.“ — Ce spui? explodă Ignatius. Deci acolo merg câștigurile noastre? În timp ce eu am ajuns aproape să cerșesc pe străzi, tu arunci banii noștri la șarlatani. Hainele femeii aceleia nu sunt decât un șiretlic. Are un loc admirabil, plin de posibilități, în fața cimitirului. Câștigă, cu siguranță, de zece ori mai mult ca mine. — Ignatius, e vai de capu’ ei. Ar fi bine de-ai fi și tu așa de curajos. — Înțeleg. Acum sunt comparat cu o bătrână escroacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
client înainte de sfârșitul zilei. Medită cu tristețe cât de jos împinsese Fortuna roata lui. Nu-și imaginase niciodată că va veni ziua în care să se roage ca cineva să-i cumpere un crenvurșt. Dar cel puțin avea un proiect admirabil gata să fie lansat împotriva lui M. Minkoff. Gândul că va da startul acțiunii îl însenina foarte tare. De data aceasta fufa va rămâne înmărmurită. * Toată problema era depozitarea. De la ora unu până la trei, în fiecare după-amiază, George era obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
au luat o altă întorsătură. Au fost nevoite să fugă, pur și simplu, în sudul Californiei și să traverseze în goana mare deșertul cu automobilul lor magnific, german. Le-am dat adăpost. Din multe puncte de vedere sunt niște chiriașe admirabile. Îmi păzesc casa mai bine decât ar putea s-o facă un câine de gardă. Au o sumedenie de bani pe care îi capătă de la o actriță bătrână de cinema. — Serios? întrebă cu interes Ignatius. Poate m-am grăbit cerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
înțeleagă. Ignatius ținea lăuta și trompeta într-o mână și ranița în cealaltă. Ai grijă să nu scapi dosarul cu foi volante. Conține jurnalul meu. O fantezie sociologică la care tocmai lucram. Este opera mea cea mai comercială. Are posibilități admirabile de film, dacă ar cădea în mâinile vreunui Walt Disney sau George Pal. — Ignatius! Myrna se opri în prag, cu brațele încărcate de hârtii și își mișcă o clipă, înainte de a vorbi, buzele incolore, de parcă ar fi formulat o cuvântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
and Reality of Genetic Engineering. New York: Oxford University Press, 2003. În ciuda titlului ciudat, este una dintre cele mai bune cărți despre ingineria genetică pentru un cititor neprofesionist. Acoperă toată aria, de la culturi, la medicamente și la terapia genetică umană. Este admirabil de clară, iar autorul explică exact ce proceduri sunt executate la nivel genetic. Multe cărți nu fac asta. Dacă vă întrebați: „Ce fac ei, de fapt?“, această carte reprezintă un bun început. Bailey, Ronald. Liberation Biology: The Scientific and Moral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
abandonase proiectul. François nu Încetase niciodată să fie atent la lucrul și viața tatălui său, despre care un critic spusese În săptămînalul Mărturia creștină: „Franz Weyergraf este unul dintre puținii scriitori de astăzi care proslăvesc, Într-o proză clasică, absolut admirabilă, condiția căsătoriei creștine“. Tatăl lui fusese Întotdeauna un catolic de avangardă, unul dintre cei dintîi partizani ai liturghiilor numite „cu fața la popor“, În care preotul Înceta În sfîrșit să mai Întoarcă spatele credincioșilor. Militase ca psalmii să fie cîntați În franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lumină electrică În camere, dar exista În schimb lumină electrică la parter. Nu era apă curentă, apa era furnizată de un puț din mijlocul unei curți care fusese probabil acoperită cu două secole În urmă. Ziduri din piatră cioplită. Vedere admirabilă asupra unui peisaj de coline pe care l-am declarat mai frumos decît Grecia, unde nu fuseserăm niciodată. Casa pe care părinții mei o Închiriau În fiecare vară la Vaucluse, o enormă clădire cu douăzeci și cinci de camere pe care oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nu acuma. A intervenit o problemă urgentă. Trebuie să vorbesc cu Nicodim Fomici. Spune-i să revină mâine. Porfiri se încurajă singur, așteptându-se ca volumul și intensitatea plângerilor ei să se amplifice odată cu acest anunț. Femeia însă demonstra o admirabilă consistență în purtarea ei și lăsa impresia fie că nu îi auzise hotărârea, fie că nu o înțelesese, ceea ce îl făcu pe Porfiri să își dea seama că îi va fi greu să scape de ea. Drept urmare i se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fără adaos, pentru a scurta, era înțelept, rațional, cum nu se poate mai adecvat situației și, dacă ar fi fost aplicat funcționării generale a lumii, cu ușurință s-ar fi încadrat într-o ordine a lucrurilor apropiată de perfecțiune. Mai admirabil era totuși că Isaura se exprimase cu cea mai desăvârșită naturalețe, fără să-și stoarcă mințile, ca una care, pentru a spune că doi și cu doi fac patru, nu trebuie să-și piardă vremea gândindu-se, mai întâi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să ne mai cumpere vasele, dar acum fără absurda speranță că ne vor salva viața niște ridicole păpuși de lut, Trebuie să trăim cu ce este, și nu cu ce-ar putea fi sau cu ce-ar fi putut fi, Admirabilă și pacifică filozofie, Iartă-mă dacă nu sunt în stare să înțeleg mai bine, Nici eu nu înțeleg prea multe, dar m-am născut cu o minte care suferă tocmai de incurabila boală de a se gândi la ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mi luase adresa atunci. M-am uitat la ei amuzat. Era un tip de modă veche, foarte ceremonios în gesturi și în vorbe. Venise să-mi spună despre un azil de bătrâni, aflat, zicea el, undeva pe un țărm cu admirabile stânci de marmură, întrebându-mă dacă n-aveam chef să merg acolo. Firește, nu în calitate de pensionar al azilului. „Vai, domnule sculptor, credeți că-mi arde de glumă? se scuzase el pentru posibila neînțelegere. Dumneavoastră sunteți încă tânăr. Dar administratorul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
căreia să pompeze În receptor un șuvoi de cunoștințe, apte de a fi receptate imediat, fără un efort intelectual evident. Plezirul textului vine, În acest caz, dintr-o strategie a semiologului și nu din profunzimea romancierului. Cu toate acestea, este admirabilă ideea Complotului Universal, pus la cale de Templieri și perpetuat timp de aproape un mileniu prin tot atâtea mesaje secrete, sublimate În formele culturale europene cele mai cunoscute. Prin strategiile narative, destul de comune, romancierul Încearcă să repopuleze cu misterios memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
exigențe organice ce au depășit cu mult forțele, creând condițiile favorabile în care aceste infirmități au putut să câștige teren în mod înspăimântător și să devină un pericol pentru civilizație. Se cere necesar să specificăm că Dégénérescence este o scriere admirabilă, dar că Nordau a dus critica sa asupra fenomenelor artistice până la o exagerare aproape extremă. Din punctul nostru de vedere, deoarece suntem privilegiați să avem posibilitatea unei vederi de ansamblu asupra istoriei artelor până în prezent, putem constata că unele din
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
s-a gîndit la Dumnezeu de mult. E ca un fost angajat sau ca o fostă nevastă, rareori te mai gîndești la ei dacă poți face asta. Personal, are un respect deosebit pentru Dumnezeu, pentru că nu se bagă. O detașare admirabilă. Dumnezeu doarme, odihnească-se În pace. Din nefericire, se pare că Wakefield crede că Dumnezeu Încă mai este atent. Nu poate fi chiar atît de prost. Mai fă tu chestia asta, Îl admonestează În tăcere El Diablo, și o să sfîrșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este „regina-nopții a Mediteranei“. Ca și ceapa, varza este perfect postmodernă: are straturi care, odată Îndepărtate, nu fac altceva decît să dezvăluie alte și alte straturi. Evident, această comparație privilegiază ceapa, care are numai straturi, nu și cotor, dar, așa cum admirabil a formulat Sfîntul Silvestru: „Dumnezeu e ca o ceapă, pentru că e bun și te face să plîngi.“ Varza nu este lacrimogenă și are un cotor dur pe care eu, de-o pildă, prefer să-l mănînc crud. Oricum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
i se amintească lucrul ăsta. A făcut o treabă bună cu Ben, Jack. E un băiat bine-crescut. Fran trebui să recunoască faptul că, dat fiind obiceiul tatălui său de a aduce femei străine acasă una-două, Ben părea să fi supraviețuit admirabil. Probabil avusese noroc, atâta tot. — Ralph! zbieră maică-sa de pe alee. Unde Dumnezeu ai fost? Știi că e seara mea de bridge. A fost de-a dreptul urât din partea ta. Oricum, țâșni pe ușă, cu haina și geanta în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
își exprimă Fran recunoștința față de tânărul agent care le deschidea poarta. — Nu-mi mulțumiți mie, spuse el vesel. Eu n-am reușit deloc s-o potolesc. Celălalt domn, cel care era cu fiul lui, a convins-o. S-a descurcat admirabil cu ea. Lui ar trebui să-i mulțumiți. Fran se se uită în urmă, dar nu-l mai zări nici pe Jack, nici pe fata cea nesuferită. Va trebui să-i mulțumească mai târziu. Fran parcurse în viteză drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
seamă, se putea să lucreze la un articol pentru care trebuia să ardă gazul până în miez de noapte. Sau se putea, la fel de bine, să-l aștepte pe el. Își luă servieta și stinse luminile. — Noapte bună, Miriam. Devotamentul tău e admirabil, dar nu mai sta prea mult. Drept răspuns Miriam sări de pe scaun. — De fapt, chiar voiam să mă opresc. Dacă o mai țin mult așa, o să mă trezesc cu un sindrom de stres. Își strânse lucrurile într-un timp record
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în caz că nu mai există alți candidați, înseamnă că trebuie să fie copilul meu. Uite ce e, Fran. Nu te cer în căsătorie dintr-un sentiment de datorie. Ai fi în stare să crești un copil pe cont propriu în mod admirabil. Dar să ai copii e cea mai mare aventură pe care mi-o pot imagina și vreau să împărtășesc experiența asta cu tine. Ben e lucrul cel mai minunat care mi s-a întâmplat vreodată. Am pierdut-o pe Lou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ne recheamă adesea cu seriozitate. Astfel se vorbește de o mișcare romantică, țărănească și, fără ironii, pînă și de un simbolism indigen, menit deopotrivă să treacă, dimpreună cu noi, scribi ai momentului, în patrimoniul clasic al națiunii. (...) sîntem mari, sîntem admirabili, fiindcă numai așa vom corespunde necesității de a crede în noi, și care înfrînge orice protestări ale gustului. În spațiul unui veac românesc am condensat evoluția literaturii, întreagă. Avem, de pildă, un Homer în Budai-Deleanu, un Racine în Grigore Alexandrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui B. Fundoianu. Deosebirea constă în absolutizarea rolului modelator al Franței față de care tînărul autor se simțea irezistibil atras: „Istoria literaturii ne stă de față și ne spune că literatura noastră a fost un simplu parazitism. D. Iorga a notat admirabil cîndva cît am fost de franțuziți cu logofătul Conachi, lamartinieni cu Bolintineanu, hugolatri cu Alecsandri. Lista se poate continua. Bălcescu nu l-a uitat pe Lammenais, cum nu l-a uitat Costache Negruzzi pe Prosper Merimée, Macedonski a început cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardei, după cum observă același Michel Carassou. Un susținător înțelept și avizat, „de la distanță” (de notat că „distanța” sa estetizantă, „aristocratică” se situează în imediata apropiere a atitudinii lui Ion Vinea, cu observația că, spre deosebire de acesta din urmă, Fondane este un admirabil eseist). Adevărata sa contribuție avangardistă/suprarealistă rămîne, totuși, creația cine-poetică (Trois scénarios) și cinematografică. Numărul 2 al Integralului se deschide printr-un articol al lui Ion Călugăru, „Drama-pantomimă”, în care cinematograful e văzut ca fiind arta de avangardă prin excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
făurind o nouă unitate organică. Aportul fiecărei generații se integrează astfel sintetic valorilor anterioare”. Autorul nu are însă nici o problemă în a cita, reverențios, eseul despre „Arta neagră” al pictorului Corneliu Mihăilescu din Integral (nr. 4, I, 1925) sau exprimarea „admirabilă” a concepției artistice brâncușiene de către Ion Minulescu într’un articol - „C. Brâncuși” - apărut tot în Integral (nr. 2, I, aprilie 1925). De altfel, însăși discutarea „cazului” Brâncuși - „revendicat drept stegar” de către „extremiștii noștri în artele plastice” ca dl Corneliu Mihăilescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reprimat, autorul Mențiunilor critice se dovedește a fi mult mai apropiat, prin formula lui sufletească, de estetismul modernist. În „Lămurirea” volumului Repertoriu critic din 1925, acest cronicar prin excelență al actualității care este, deocamdată, Perpessicius (cu timpul își va dezvălui admirabile calități de istoric literar), „nu-și recunoaște însușiri didactice, nici un anume dogmatism fără de care, pare-se, criticul nu se întrupează”; el va prefera să-și prezinte, cu modestie, foiletoanele ca pe niște „mărturisiri ale unui cititor”. Modesta, aparent umila „registratură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]