3,791 matches
-
ar fi născut în clipa aceea. „Viața...“, se gândi, închizând ochii. Iubea cu pasiune viața. Și o iubea cu pasiune pe Velunda. — Sunt gata. Se ridică și-și luă coiful. — Unde-i Skorpius? — Probabil că a fost condus jos... Împăratul adoră să-l vadă pe campionul său ivindu-se de sub pământ. În clipa aceea, o umbră se îndreptă precaut către ei dinspre coridorul strâmt ce ducea spre grajduri. — Listarius... Valerius lăsă coiful jos. — Nu-i voie să intri aici. Pleacă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unui măr tăiat în două. Acum mă crezi? Așteaptă: uite-i mâna, atârnându-i leneșă sub fund, zece parai de manichiură pe fiecare unghie. Seamănă cu... Uau. Nici chiar Selina nu face așa ceva prea des. Ce-i drept, putorile se adoră, își iubesc fiecare milimetru din ființa lor. Și eu sunt în genunchi și îi trag cu artileria grea. Pot să vă asigur că aparatul de filmat nu minte. Am mai văzut-o goală pe Butch și înainte, parțial pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-l nega pe Grimus, dar fiindcă toți cei din K știau că asta era doar o înșelătorie convenabilă, respectul era exclusiv de suprafață. Probabil că îi disprețuiau prețiozitatea. Vultur-în-Zbor se întrebă ce simțea Elfrida. Probabil că pur și simplu îl adora pentru deșteptăciunea lui. Elfrida, Irina: iată cele două mari greutăți care înclinau balanța în favoarea orașului K. Nici un oraș ce le adăpostea nu putea fi lăsat deoparte cu ușurință. Și poate că două zile erau un răgaz prea scurt pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bine, ceea ce era tot ce conta. Duggie m-a împins pe ușă afară. Când am ajuns în stradă, unde puteam vorbi, s-a întors și a făcut o grimasă: —Înspăimântător, nu-i așa? Al naibii de ciudat și lingușitor. Dar Willie îl adoră. Face asta doar ca să mă enerveze; știe perfect că mie îmi plac mai duri. Ticălosul! L-a angajat în absența mea, îți vine să crezi? Costum verde deschis, Dumnezeule. Și Adrian. Ce fel de nume mai e și ăsta? —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cotit pe Old Bond Street. Duggie se grăbea pe sub arcade, aruncând o privire nostalgică înspre magazinul cu ciocolată, unde fiecare trufă costă atât de mult, încât ai putea crede că au fost făcute personal de către un membru al familiei regale. — Ador locul ăsta, spuse, dar e prea dat naibii. Ce ziceai, scumpo? A, băieți. Părea și mai nostalgic. — Brad n-ar fi rău, zise, sau Chuck. American, de preferință, dar nici prea snob. Îmi place mai mult cum arată pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
spuse, dar e prea dat naibii. Ce ziceai, scumpo? A, băieți. Părea și mai nostalgic. — Brad n-ar fi rău, zise, sau Chuck. American, de preferință, dar nici prea snob. Îmi place mai mult cum arată pe plajă. Viguros. Musculos. Ador australienii din reclamele la săpun, dar accentul lor, draga mea. Nu se poate să angajăm un astfel de tip la galerie. Clienții nu ar accepta așa ceva. Am ajuns în fața unui restaurant italienesc la colțul străzii Dover, umbrit de o prelată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vorbă cu ea. Era femeia cea mai bună pe care cunoscut-o vreodată. N-avea copii, nici vreun logodnic de care să se fi știut. Era singură pe lume și Își dăruise viața pentru a crește copiii familiei Aldaya. O adora pe Penélope din tot sufletul. Încă mai vorbește despre ea... — Mai sînteți În contact cu Jacinta? — O vizitez din cînd În cînd la azilul Santa Lucía. Ea n-are pe nimeni. Domnul Dumnezeu, din rațiuni ascunse Înțelegerii noastre, nu Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe lume vreun copil care să fi Învățat să citească mai repede. Zicea că vrea să devină scriitoare și să alcătuiască enciclopedii și tratate de istorie și de filosofie. Maică-sa spunea că era numai vina mea, că Nuria mă adora și că, Întrucît credea că tatăl ei nu iubea altceva decît cărțile, voia să scrie cărți pentru ca taică-său s-o iubească pe ea. — Isaac, nu mi se pare o idee bună să stai singur În noaptea asta. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
despre vechiul său prieten Julián. Ne Întîlneam aproape În fiecare săptămînă. Miquel Îmi povestea despre zilele petrecute de Julián la colegiul San Gabriel. Avea o colecție de fotografii vechi, de povestiri scrise de Julián pe cînd era adolescent. Miquel Îl adora pe Julián și, prin intermediul cuvintelor și al amintirilor lui, am Învățat să-l descopăr, să născocesc o imagine În absență. La un an după ce ne-am cunoscut, Miquel Moliner mi-a mărturisit că se Îndrăgostise de mine. N-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întreg a fost cuprins de flăcări. Groaza și trădarea, mînia nespusă de a se ști ultragiat În tot ce era mai sfînt pentru el, batjocorit În propriul său joc, umilit și Înjunghiat de cel pe care se deprinsese să-l adore ca pe el Însuși, l-au asaltat cu o asemenea furie, Încît nimeni n-a putut Înțelege dimensiunile sfîșierii sale interioare. CÎnd medicul care venise să o consulte pe Penélope a confirmat că fata fusese deflorată și că probabil era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fumero locuia Într-un apartament tenebros din Raval, pe strada Cadena, În compania a numeroase insecte pe care le depozita În flacoane de medicamente și Într-o jumătate de duzină de cărți. Fumero ura cărțile la fel mult pe cît adora insectele, Însă acelea nu erau niște volume oarecare: erau romanele lui Julián Carax publicate de editura Cabestany. Fumero le-a plătit pe femeile ușoare care ocupau apartamentul de vizavi - un duet mamă și fiică, ce se lăsau pișcate și arse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi despre copilăria lui Julián, despre cum lucrau Împreună În prăvălie, arătîndu-mi fotografii. Mă conducea În camera lui Julián, pe care o menținea imaculată, ca pe un muzeu, și Îmi arăta caiete vechi și alte flecuștețe pe care el le adora ca pe niște relicve ale unei vieți ce nu existase niciodată, fără să-și dea seama că mi le mai arătase și Înainte, că toate acele povești mi le mai spusese și altă dată. Într-una din acele zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a clătinat Încet din cap și mi-a explicat că dormeam de șase ore, că ea stătuse la biroul din fața ușii camerei mele În tot acest timp și că nimeni nu intrase În Încăpere. În noaptea aceea, cînd Încercam să adorm, mi-am Întors capul pe pernă și am constatat că penarul era deschis și că stiloul dispăruse. 1956 — APELE DE MARTIE Bea și cu mine ne-am căsătorit În biserica Santa Ana, două luni mai tîrziu. Domnul Aguilar, care Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de clienți, care o preferă pe ea mie. Nu-i Învinovățesc. Timpul a făcut-o puternică și Înțeleaptă. Nu vorbește aproape niciodată despre trecut, deși adesea o surprind ancorată Într-una din tăcerile ei, singură cu ea Însăși. Julián Își adoră mama. Mă uit la ei cînd sînt Împreună și știu că Îi unește o legătură nevăzută, pe care eu abia pot Începe s-o Înțeleg. Îmi e de-ajuns să mă simt o parte din insula lor și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
propria mea voință. Cu trecerea anilor, am văzut născîndu-se În ea o amărăciune pe care vrea s-o Îmbrace În ironie și indiferență. Uneori cred că Încă mai așteaptă ca acel Daniel vrăjit de cincisprezece ani să vină s-o adore În umbră. Prezența Beei sau a oricărei alte femei o otrăvește. Ultima dată cînd am văzut-o, Își cerceta cu mîna ridurile. Mi s-a spus că uneori se mai Întîlnește cu fostul ei profesor de muzică, Adrián Neri, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
m-am oprit cu privirea asupra Începutului unei fraze la Întîmplare. Am știut de Îndată cine o scrisese și n-am fost surprins cînd, Întorcîndu-mă la prima pagină, am găsit, scrisă cu caligrafia albastră a acelui stilou pe care Îl adorasem atîta În copilărie, următoarea dedicație: Prietenului meu Daniel, care mi-a Înapoiat glasul și stiloul. Și lui Beatriz, care ne-a Înapoiat amîndurora viața. Un bărbat Încă tînăr, cu cîteva fire albe În păr, pășește pe străzile unei Barcelone prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui Caragiale. Ele participă la jocul general, la încurcăturile dintre „traduși” și „traducători” și cei fără vină. Mița intră direct în scenă. Gelozia și-o exteriorizează la modul patetic: „Nae! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, până la nebunie...”, „Nae mă traduce”. Verva Miței, vulgaritatea ei justifică legătura cu vechile personaje comice pe care o face I. Constantinescu: „Mița e construită după tiparele mimusului străvechi: vulgară, violentă, nu fără un anume farmec al comicului grotesc
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
o femeie...” A, da, scuzați, vă rog, pentru confuzie... Șifonierul dumneavoastră e plin totuși de costume...” Noimann-cinicul era uimit de Îndrăzneala lui Noimann ce se târa ca un vierme la picioarele lui. „Continuați, continuați”, făcu el. „Sunteți un egolatru. Vă adorați propria dumneavoastră goliciune la fel de mult ca pe-o femeie. Sau poate chiar mai mult...” Noimann-viermele căpătase glas. Glasul trebuia anihilat. „Ce vrei să insinuezi cu asta?” spuse Noimann-cel-de-sus, adresându-se lui Noimann-cel-de-jos, fără să catadicsească a-l privi. „Nimic, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
eram în locul lui? Atâta îmi doream, nu i-aș fi lovit, doar i-aș fi supt și mângâiat cu duioșie. Că te uitai în ochii mei și nu știu ce vedeai, însă ne iubeam pur și simplu și pur și simplu îți adoram sânii încrustați cu vinișoare bleu și trei alunițe în trifoi. Cât de măreți erau, ce frumoși arătau și cât lapte curgea din ei! În toamna aceea tropicală acest scenariu îl repetam zilnic, de multe ori. Eu te urmăream cuminte dar
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
fi-vor călătoare, Luceafărul pe gene să-ți aprind În dimineți de vis scăpărătoare; Și ochii tăi, din nou să-i cuceresc, Când vor sclipi în raza mea de dor, Să mă-nfior, atunci când îi privesc, Să mă frământ, atunci când îi ador; S-aud că-mi spui, șoptit, că mă iubești, Ca să visez și să-ți mai scriu un vers, Să retrăim o viață ca-n povești Ascunși pe-un astru, sus, în univers...
A? VREA... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83745_a_85070]
-
fi risipit orice nădejde de a mai afla până-n ziuă ce căutau, dacă luna nu le-ar fi dat ajutorul cu palidele sale raze. Medor și-a ridicat brațele spre ea exclamând:” O, sfântă zeiță pe care părinții noștri au adorat-o sub trei forme duiferite tu care-ți arăți puterea în cer, pe pîmânt și sub pământ tu care ești văzută printre nimfe vânând fiarele pădurii fă-mă să descopăr, te implor locul unde zace dragul meu stăpân și fă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
știu, Dar dușmanul vieții n-am fost niciodată; Am luptat ca o cârtiță săpând galerii, Ori ca pasărea nopții, sfredelind preaînaltul Am stat față-n față cu mine și altul Risipind nopți de vis, irosind bucurii... Acum sunt zgârcit și ador orice clipă Și caut aievea un colț străveziu, Să pot aduna ce-am pierdut prin risipă, Dar luna-mi șoptește, că-i mult prea târziu...
E T?RZIU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83794_a_85119]
-
altădată, Împovărat de călători Și să mă bucur că îndată, Voi oferi, în gară, flori... Mi-e dor de viața de student Și de Copou-n seri cu stele, De anii de adolescent, De Iașul tinereții mele... Mi-aduc aminte și ador, Nopțile albe din Codrescu, Din Pușkin și din Târgușor Și “urmele” lui Eminescu... M-aș bucura să întâlnesc Profesori, lectori și colegi, Să stau și să le povestesc Destinul vieții, nopți întregi... Să regretăm că timpul trece Și-n noaptea
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
după absolvirea unei facultăți. Dar apoi fusesem la Emory și o cunoscusem pe Penelope. Ei Îi plăcea că eu nu știam pe dinafară toate școlile particulare din Manhattan și habar n-aveam despre Martha’s Vineyard, iar eu, firește, o adoram pentru că știa toate astea. Până la vacanța de Crăciun deveniserăm inseparabile și până la sfârșitul anului Întâi renunțasem la tricourile mele preferate Dead. Oricum, Jerry murise de mult1. Era amuzant să merg la meciuri de baschet și petreceri studențești, să particip la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spre cartea mea aflată acum În siguranță și a ridicat dintr-o sprânceană. — Ascultă, mă cheamă Courtney și sunt și eu dependentă de ele. Sunt licențiată și am o slujbă ca lumea și nu mi-e frică să recunosc că ador cărțile astea nenorocite. Suntem un grup Întreg, să știi. Ne Întâlnim de două ori pe lună ca să discutăm despre cărți, să bem ceva și să ne convingem una pe alta că e În regulă să facem ceea ce facem. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]