59,393 matches
-
-ntorci spatele. Ia te uită, ce tip, ce teorii!... Drept să spun, piticul mă luase pe nepregătite. M-am răsucit brusc în iarba mătăsoasă, întorcând spatele cerului riguros de deasupra capului, precum și conștiinței din noi. Îți dă mâna, m-am adresat în gând piticului, habar n-ai, îți dă mâna... Să fii liber tot timpul. Să nu te mai prefaci. Să nu mai scrii, la două capete... în mintea mea răsări și generalul roman, nemulțumit că Roma nu-i acordase niște
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
cu toții dincolo. Numai pe noi ne lăsaseră să așteptăm. Într-o germană de școală, cum recitam la liceu, la Brașov, poeziile lui Schiller, la cererea profesoarei, Frau Netolitzka, îl întrebaserăm pe colonelul dinaintea gheretei ce se întâmplă. Acesta interveni numaidecât, adresându-se prin pânza neagră personajului invizibil de dincolo de ea. Amândoi sporovăiră un timp. Apoi, pașapoartele noastre reapărură unul după altul, tot așa, făcând un pliu al stofei, de astă dată în sens invers. Am mai scris despre aceasta și revin
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
mirare - de la Pamfil Șeicaru să editeze gazeta Curentul familiei, Carandino l-a însoțit, scriind, acolo, nu numai cronica dramatică, de obicei foarte citită. După înfăptuirea actului de la 23 august 1944, Iuliu Maniu voind să reapară repede Dreptatea i s-a adresat lui N. Carandino ca unui gazetar care știa să facă și din piatră seacă, repede, un ziar. Cum Șeicaru era fugar în Occident (știrea despre înfăptuirea actului de la 23 august o auzise - se spunea - pe aeroportul din Roma și, atunci
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
Și, totuși, ce obligații are un scriitor față de țara lui? Cu ironie, probabil că aveți dreptate! Cartea trebuie citită ca literatură și nu ca o cronică... Altfel, ar trebui să răspund atîtor reproșuri sau "urecheli" penibile, ce mi-au fost adresate aici, unde trăiesc, chiar de către literați care nu mai știu să distingă între literatură (ficțiune) și cronica de ziar... Cartea mea e mult mai profundă și unitară decît ar da să se înțeleagă alcătuirea ei din trei nuvele. Ele sînt
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
școala lui, s-au orientat, declarat, în 1943, spre direcția lovinesciană. Sigur, mai întâi se poate presupune că Blaga însuși, concentrat atunci nu pe literatură, ci pe studiile sale de filosofia stilului în cultură, a consimțit detașat ca ei să adreseze un omagiu lui Lovinescu în semn de aderență la programul estetic al cercului său, care mergea pe linia autonomiei esteticului și europenizarea literaturii române. Astfel, Transilvania literară rotunjea unitatea orientării, întărind procesul început în secolul anterior prin prezența lui Slavici
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
precizările, sînt un fel de indicații de regie, un metatext pe care autorul îl simte ca necesar, după o întreagă carieră de fanatic al adevărului integral. Față de cine a simțit acest autor nevoia să se autodenunțe și cui îi sînt adresate aceste precizări? Tuturor celor care spun azi, din uitare, din indiferență sau din ipocrizie: cînd s-a întîmplat asta?, cum a fost posibil? îmi vine greu să înțeleg! E o polemică aici care merită să rețină atenția și care te
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
putere pentru toată suflarea cabinetului său. Dar dacă luăm în calcul că există printre membrii PSD-ului din Iași unii care au afinități vizibile și uneori marcate cu PRM-ul, s-ar putea ca istorioara cu cravata să li se adreseze și lor. Povestindu-i lui Simirad, care a dat greș cu taximetriștii ieșeni, că membrii guvernului sînt de acord să poarte modelul de cravată impus de el, Năstase a anunțat, implicit, că tot guvernul joacă așa cum cîntă premierul. Acesta a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
și avantajul că, chipurile, s-a lăsat îmblînzit de noile direcții în care România a intrat înainte de venirea sa la putere. Susținătorilor săi, dl Iliescu le comunică mesajul că, vor, nu vor, trebuie să accepte mersul istoriei. Premierul Năstase le adresează votanților partidului său îndemnul de a fi de partea politicii sale de privatizare. În același sens al ironiei sorții politice, fostul aliat din opoziție al PDSR, PRM-ul lui CVTudor, joacă acum, la răspîntie, cartea care a adus voturi PDSR
Privatizarea ca ironie a sorții by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15993_a_17318]
-
și ros de molii/ Se-ascund nevinovatele orgolii/ Care te fac să nu lași totul baltă - Tristeți ademeniri ce te mai fură/ Te fac să spui că viața se îndură/ Doar când le duci pe toate laolaltă"?, și usturătoarea imprecație adresată timpului și lumii din jur: "lumea asta crudă și nebună/ Pe care-o cântă cine vrea la drâmbă". Sonetele din această Carte ultimă uimesc prin capacitatea poetului de a se război cu sine însuși, cu Timpul neîndurător, în urma căruia rămâne
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
cum e, Balaci mă reținuse un timp în biroul lui, când, pe ușă apare înalt, dezinvolt, elegant, Petru Dumitriu. Habar n-avea de mine, nu mă cunoștea, eram un nimeni. Pînă ce Balaci, politicos și bun cum este, i se adresă lui P.D. pe tonul cel mai degajat: "Petrule, dragă, ți-l prezint pe Constantin Țoiu (citise pamfletul care făcuse vîlvă în Bucureștiul proletcultist, P.D. arătînd ca un senior din sec. XVIII căzut în mijlocul lui). Abia atunci, P.D. tresări, ochii sclipindu
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
sfârșit de aprilie, la intrarea în sala de spectacole, la reprezentația cu opera Aida, Giuseppe Sinopoli a fost primit de public cu ovații dintre cele mai cordiale. În debutul reprezentației, înainte de a ridica bagheta, Sinopoli a rostit, un emoționant omagiu adresat fostului director, fostul său oponent de opinii. Printre altele, parafrazându-l pe Sophocle, Sinopoli s-a adresat berlinezilor... "Voi și orașul vostru... fie ca soarta să vă fie binevoitoare, fie ca amintirea mea să stăruie, să vă aduceți aminte de
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
fost primit de public cu ovații dintre cele mai cordiale. În debutul reprezentației, înainte de a ridica bagheta, Sinopoli a rostit, un emoționant omagiu adresat fostului director, fostul său oponent de opinii. Printre altele, parafrazându-l pe Sophocle, Sinopoli s-a adresat berlinezilor... "Voi și orașul vostru... fie ca soarta să vă fie binevoitoare, fie ca amintirea mea să stăruie, să vă aduceți aminte de mine cu plăcere și atunci când nu voi mai fi"... și nu a mai fost... în mai puțin
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
apucă pe căile sfințeniei... Dar procesul prin care cineva devine hagiograf? A merge pe urmele sfinților... a-ți umezi tălpile prin lacrimile lor...". Și mai încolo constata oarecum împăcat în dezolare: "Nemîngîierea noastră este că nu mai avem cui ne adresa. Am ajuns să ne spovedim singurătăților muritorilor. Trebuie să fi fost odată lumea în Dumnezeu. Istoria se împarte în două părți: aceea în care, oamenii se simțeau atrași în neantul vibrant al Divinității și astăzi, cînd nimicul lumii este deposedat
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
avea, în 1937, 28 de ani). În același cîmp de observație negativă a intrat chiar și ideea de dumnezeire și divinitate. Nu crede nimeni în Dumnezeu, cugeta autorul nostru, decît pentru a evita monologul chinuitor al singurătății. Ne-am putea adresa altcuiva? El pare bucuros de orice dialog și nu se supără că l-am ales pretext teatral al mîhnirilor solitare... Marele noroc al lui Isus este că a murit tînăr. De trăia vreo șaizeci de ani, în locul crucii scria memorii
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
înjurătură: "Cu cît paradoxele asupra Divinității sînt mai înfiorătoare, cu atît îi exprimă mai adecvat esența. Pînă și înjurăturile sînt mai aproape de Dumnezeu decît teologia sau meditația filosofică. De altfel, înjurăturile, în grade diferite, lui și numai lui i se adresează. De s-ar referi la oameni, ar fi iremediabil vulgare, fără inspirație și fără consecințe. Înjuri Dumnezeul unui om și nu omul. Acesta nu poartă nici o vină, căci Dumnezeu este sursa inițială a păcatului și a erorii... Tot ce în
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
ce jalnică este condiția actorului, când nu e neapărat un actor mare. Faptul că mereu trebuie să se prefacă, să fie altul decât e de fapt, falsitatea, nesinceritatea ' vorba actorului cabotin Caramitru, la TV în momentele dramatice din decembrie 22, adresându-se lui Mircea Dinescu, alt cabotin: fă-te că scrii, fă-te că citești ceva ' când o țară întreagă ședea proptită cu ochii în televizor. Auzisem cât de infernale sunt repetițiile în studio, reluările demențiale, luminile reflectoarelor... mai mult decât
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
fost suspectați și cei doi mari critici, de insuficiență a vibrației naționale. Suspiciune iscată de judecăți simpliste: scriitorul ni se pare a fi o pildă de preocupare pentru destinele (culturale) românești.' Cum se comentează un roman? Altă întrebare care trebuie adresată cu tărie criticii de astăzi. Nicolae Bârna analizează tradițional dimensiunile narative, tematice, compară romanele autorului. Nimic rău, dar cîtă relevanță mai poate avea un eseu de zece pagini în care criticul este complet hipnotizat de textul său. Autoreferențialitate pînă la
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
dizgrațiat la un interval de cîteva zile stă bine cu inima și cu nervii și că a aflat că am intrat în anul Caragiale. * După ce Leonard Doroftei a cîștigat titlul de campion mondial la box profesionist, categoria semiușoară, ZIUA a adresat o întrebare bizară cititorilor săi pe Internet: "Este Doroftei un erou al României?" 68,38% dintre internetiști au răspuns da. Doroftei merită felicitări pentru victoria sa, dar să nu ne jucăm cu vorbele. Doroftei e un boxer român care a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
pentru a-și scandaliza tatăl venit în vizită, pe stradă nu ar ieși niciodată așa, în plus are 10 la engleză fără meditații. Gena nu moare, toate femeile patriei o poartă. Telenovelele vin deci pe un teren fertil și se adresează unor largi categorii de femei, nu puține chiar cu ceva școală. Cititoarele de ieri se adaptează la noile cuceriri ale civilizației și la noile libertăți, asta e tot. Nu înseamnă că lumea s-ar fi prostit sau că moare cultura
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
O fi o simplă carență stilistică (ceea ce m-ar mira, având în vedere talentul literar indiscutabil al câtorva dintre ei) sau teama de-a duce demersul până la ultima consecință. în forma tipărită în presă, "memorandum"-ul e un simplu reproș adresat guvernanților că nu pun în practică decizii economice și administrative asupra cărora aceștia deciseseră, pe hârtie, încă în urmă cu vreo cinci ani, asezonat cu câteva considerații "politically correct", dar care se potrivesc precum nuca în perete. A fost nevoie
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
făclie de Paște demn de tot interesul. Duiliu Zamfirescu, mereu cîrcotaș și încredințat că el e cel mai mare nuvelist al timpului (l-a diminuat și pe Slavici iar Creangă se afla situat undeva între pigmeii poporani), i s-a adresat, din Italia, lui T. Maiorescu cu o scrisoare datată septembrie 1889 (nuvela a apărut, în Convorbiri literare din august 1889). "Ce ziceți de novela lui Caragiali? Eu o găsesc slabă, cu o invențiune absurdă și cu o totală lipsă de
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
înțepa pe la tâmple, să-și revină. Când ieși din leșin, luă gărgărița pe vârful degetului ei osos și rosti anevoie ducând cealaltă mână la inimă: Necuvântătoarea i-a cuvântat!... Prin mintea bătrânei trecură fulgerător și vorbele pe care i le adresase atunci țiganca și cum să facă ea să-și scape de la blestem scumpa fată. ,,Coană Marioaro - zicea țiganca, fiindcă așa îi spunea țiganca doicii - fii mata bună și când oi afla că băiatul împăratului de Verde a termenat cărticica aia
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
și n-avem de ce le purta ranchiună că, la un moment dat, confruntați ei înșiși cu dificultăți, s-au retras din joc. Și să nu uit: reclamele. Din nefericire, mulți cred că tirajul mare este necondiționat prielnic reclamei. Ei se adresează, de aceea, fie televiziunii, fie cotidianelor. E un calcul greșit. Succesul reclamei depinde de natura ei: este evident că o reclamă de carte, de pildă, a unor edituri, cum publicăm și noi de la Polirom sau Humanitas, este ,,văzută" de un
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
East European Book Projects) care au sprijinit revista din Cluj, redactorul ei șef scrie: ,, În acest an 2001 pe care-l sfîrșim cu greu, noi, la Apostrof, am făcut peste 50 de cereri de sponsorizare și de proiecte de finanțare adresate către instituții și întreprinderi din țară. La cele mai multe, cam 90% din ele, n-am primit nici un răspuns; celelalte ne-au fost refuzate scurt. Doar două dintre proiectele noastre au fost acceptate." Acestea sunt cele adresate M.C.C., care a aprobat o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
scenaristă la televiziune. În ciuda decepțiilor și a unei existențe precare, Helene Hanff decide la peste treizeci de ani să-și completeze, ca autodidact, studiile pe care nu le putuse face la vremea potrivită. Nesatisfăcută de ceea ce găsește la New York, se adresează librăriei londoneze Marks&Co - 84, Charing Cross Road - pe care o descoperise într-un anunț publicitar. Douăzeci de ani (1949-1969) va dura corespondența dintre această femeie pasionată, maniacă, extravagantă, imprevizibilă, ironică, sentimentală, lefteră, generoasă și Frank Doel eruditul, neobositul, devotatul
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]