6,798 matches
-
duseră pe drumul acesta plin de prăpăstii și gropi. Căzuse de multe ori dar se cățărase și ieșise din toate prăpăstiile. O dată alunecase într-o groapă și simțise mirosul morții dar reușise să scape. Se târâse ca un șarpe, se agățase cu unghile de marginea gropii și încet, încet a ieșit la suprafață. Acum nu știa ce i se întâmpă și fugea ca o bezmetică. I se părea straniu că o urmăreau niște pietre care îi strigau:-Nu poți scapa, nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
cele din Vest? Unde este ”lumea plină de bani”? Intr-un colț te întâmpină o cerșetoare care stă cu un copil în brațe și strigă după tine atunci când nu-i dai atenție... Mai încolo, vezi tot felul de mărfuri înșiruite... agățate în cui, aruncate pe pământ... cu care ești ”atacat” de fiecare dată, atunci când faci imprudența să treci pe acolo (când uiți să-i ocolești)... Ce deosebire uriașă există între aceste ”două lumi”pe care le-a acceptat și pentru care
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]
-
vise pierdute pe drum, și cioburi de stele risipite printre stâncile vieții... Praful amintirilor îl suflă pretutindeni umblă în veșmintele-i gri, irosind minute grele și lăsând cearcăne adânci să atârne de priviri pierdute în zare, ce caută să se agațe de ultime fire de lumină întrezărite, ce apar la fereastra sufletului, încercând să o străbată din răsputeri... Masca speranței își întinde mâna din ce în ce mai mult, căutând să își facă loc, aducând sub chipu-i suav gânduri plecate din zori la cules
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
care trebăluiau ai mei. La un moment dat, s-a auzit o bufnitură înfun- dată și imediat Bălan a început să latre cu putere: copilul căzuse din nuc, dar n-a pățit nimic, ramurile elastice de care încerca să se agațe în cădere i-au atenuat impactul cu pă- mântul. Speriați, ai mei s-au repezit îndată la gard să vadă ce se-ntâmplase. L-au văzut pe Bălan că alerga lătrând în jurul lui Sebastian, iar pe acesta că țopăia și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
braț al balanței. Ne trebuie și al doilea pentru echilibrul personalității tale profesionale. Jurnalista înțeleg c-a precedat scriitoarea. Veronica BALAJ: Cam așa s-ar putea spune. Dacă mă iau după semne, cum frumos le-ai denumit, iar eu mă agăț de ele să leg cumva lucrurile, atunci să știi că în jocurile copiilor se întrevăd uneori sau chiar adeseori, anumite înclinații vizibile. Preferințele lor trădează câte ceva. În această idee, o să mărturisesc o secvență. Poate fi doar un lucru rizibil că
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
eu veneam prin flăcările vii! Am pârjolit privirea-n depărtare, Aveam un zbor, pe unde l-am pierdut? Când mă strigai cu lacrima de sare Îți eram timp. Nu m-ai recunoscut Nici când ți-am descheiat cămașa care Se agățase-n pieptul meu străin, Avea ceva din brațele stelare; Ți-am fost ecou, dar ce ecou divin! Referință Bibliografică: Ecou divin / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 569, Anul II, 22 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
ECOU DIVIN de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366640_a_367969]
-
zidurile degajă miros de urină mă minunez pentru că astăzi nu am văzut niciun câine pe stradă deodată umbrele clădirilor le înghit pe cele din spinarea mea simt cum plutesc ca un fulg mă transform într-un ciorchine de strugure mă agăț de bolta dintre două clădiri unde umbrele nu ajung niciodată Referință Bibliografică: Metamorfoză / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 212, Anul I, 31 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
METAMORFOZĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366654_a_367983]
-
întunecați, cu privirea pătrunzătoare, buze subțiri și strâns încordate”. Autorul își exprimă părerea că nu putea să fie un bun diplomat, deoarece era prea subtil, nu avea nici cum să fie un om bun de stat, întrucât era prea pătimaș, agățându-se cu fanatism de câte o idee „așa după cum în portret își strânge cu înverșunare mănușile, obiect ce îi trădează rangul semi-aristocratic”. A fost un cinic „ale cărui buze se țuguiau în sarcasm, afișa o viclenie atât de perfectă, încât
„DIVIDE ET IMPERA!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366623_a_367952]
-
prea aplecați, genunchi îndoiți nefiresc proptind colțuri de bancă, capete înmărmurite și aplecate cu sfioșenie, statul într-un picior. Căderea piezișă a privirii ori fixarea ei, pierdută într-un închipuit și regăsit orizont-colț de tavan al speranței - acolo unde-și agață paingul pânza întrețesută a hamacului său și asupra căruia se îndreaptă cu îndârjire neîncetată zborul țepilor-sulițe ale avioanelor de hârtie mototolită și având drept boturi minuscule bolduri. Cătarea privirii, anvergura brațelor, vocabulele șuierătoare și sâsâite și altele conchid o evidentă
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
și briza mării, mai ales de pe perele frumoase, cu început de rumeneală de pe piept, dar și de pe locul plăcerilor divine. Încercam să-mi fac de lucru, dar ceva mă chema să fiu iarăși mai aproape de ea. Mi-am lăsat voltele agățate de strapazanele bărcii și m-am așezat pe bancheta din fața ei. Era foarte atentă la ce o învățasem să facă, își mișca voltele continuu, ca să incite peștele și să muște din momeală. Eu am luat din nou borcanul cu cremă
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
mai grea, fără îndoială mai meticuloasă, cu vagi aprinderi de stele adevărate (de „stele verzi” în mod sigur!) pe cerul Domnului din nopțile târzii, când se coc gândurile, se dumiresc aleșii inimilor și se încheagă dorurile... Acolo, la lumina lămpii agățată de cuiul din peretele casei bătrânești de sub pintenul dealului de la Valea Dăii, pe care adeseori le „prinde” în vârful acului, sulfilează, tivește și calcă cu mașina cu tăciuni aprinși, pe care o tot învârtește până amețește dis-de-dimineață, netezind încă odată cu
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
pornind încet spre șirul de sălcii. Subțire, în costumașul verde, mulat pe corp, se confunda cu un lujer de iarbă pe care vântul îl mișcă pas cu pas până la trunchiul unei sălcii bătrâne ale cărei ramuri spanzurau deasupra râului. Se agăță sprintenă de o ramură în timp ce Beran o urmărea cu ochi speriați. “Sărmanul, tremură pentru mine!” îșî spuse în timp ce mâinile îi pipăiau cu finețe scoarța tăiată în cicatrice adânci. “Aici înfipsese Alexandru odată un ghimpe; eram împreună și ne PLIMBAM PRIN
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
înghețase în fereastră cu luciri de oțel în ochi. Pe la ora unsprezece și jumătate a intrat în clasă și domnișoara Iulia. O fantomă într-o pelerină militară cu glugă, până la pământ, de pe care șiroiau picurii de apă. Ducea pe umăr, agățată într-un băț gros, o geantă mare, voluminoasă. Totuși, foarte calmă, a dat jos de pe umeri voluminoasa geantă și a spus încet: ”bună ziua!”. Toți am spus „bună ziua”, mai puțin domnul Arsu, care se uita ostentativ la ceas. Iritată, domnișoara Iulia
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
Ediția nr. 1721 din 17 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Eu, floare, pe-ale tale brațe, Învăluie-mă-n raze de lumină Cu-a ta privire rourată, lină, Vârtej al vieții să nu mă înhațe. Plasă de vise să m-agațe, Să mă îmbeți cu roua ta divină Eu, floare, pe-ale tale brațe Învăluie-mă-n raze de lumină. Șirag de stele prins pe ațe În nopțile prelungi cu lună plină, M-ai întrupat în floare făr’de vină Înger
RONDELUL IUBIRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365593_a_366922]
-
surd al omului căzut pe punte și căderea amazoanei pe puntea udă. Talestri se dezechilibră și, fără să mai poată face altceva, alunecă în afara corabiei. Melestri țipă ca din gură de șarpe. Privi peste bord și o văzu pe prințesă agățată de unul dintre pintenii corabiei, care trebuia să asigure limitările de distanță în porturi. - Aelaaa! se auzi vocea disperată a lui Melestri. Adă o funie, orice, aaacuuuum! Aela ajunse într-o clipă cu ditamai funia și dădu un capăt peste
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
pintenii corabiei, care trebuia să asigure limitările de distanță în porturi. - Aelaaa! se auzi vocea disperată a lui Melestri. Adă o funie, orice, aaacuuuum! Aela ajunse într-o clipă cu ditamai funia și dădu un capăt peste bord. Talestri stătea agățată cu mâinile de lemnul nefinisat, care îi rănea mâinile. Începu să simtă durere în brațe, o durere tot mai acută. Abia mai putea respira. Încercă să apuce funia, dar se dezechilibră și se apucă iar, cu ambele mâini, de lemnul
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
Paris. Cel puțin Notre-Dame și Sacré-Cœur ar merita să figureze în top, dar le mai văzusem, iar acesta este un top al impresiilor. În schimb, am văzut pentru prima oară Pantheonul din Paris. Două elemente merită amintite. De cupolă este agățat un pendul, instalat de Foucault, care și astăzi demonstrează mișcarea de rotație a Pământului. Cripta de la subsol este un imens mausoleu, unde se găsesc mormintele marilor oameni de litere și nu numai. Voltaire, Jean-Jacques Rousseau și Diderot stau la locuri
DACĂ E MARŢI, E BELGIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365496_a_366825]
-
lasă și fugii în oraș să cheme doctorul.În timp ce îl căra, moșierul apucă să-i spună că venise în pădure la vânătoare se porci mistreți care mai dădeau târcoale, pe la conacul lui, aflat un departe de pădure, dar din neatenție agățase cocoșul pustii de o creangă.Glonțul declanșat întrucât ținea pușca cu țeava în jos, i-a pătruns în pulpă. Medicul, care a venit urgent, a extras glonțul și l-a asigurat pe moșier, că se va vindecă, deoarece a fost
MOȘ MACHE CAP. V. SFÂRȘITUL LINIȘTII de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365627_a_366956]
-
și frumoasă mai era când venea spre mine, ca o naiadă cu corpul ei sălbatic, se despletise și fuiorul părului îi atârna lung până la mijloc, avea ochii umezi și speriați, scăpase parcă de la moarte, dintr-o imaginară încăierare și se agățase de mine, ca o ultimă scăpare. Eu am luat-o de mână și am fugit cu ea în pădure, acolo l-am întâlnit pe Vida Baci, era pădurar, avea o barbă albă și era foarte bătrân, slăbise și-și legase
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
3. «Dincolo de știri», în spatele unei știri sunt multe lucruri, fapte sau sentimente, pe care merită să le știm” (Cristina Țopescu) Oamenii nobili nu sunt conduși, se conduc înșiși, niciodată cu spatele la zi și fața la întuneric. Ei urmează modele, nu se agață de ele, nici nu se ascund de fața lor. Ei știu să aleagă, știu să recunoască, știu să întoarcă umanul în uman, fără constrângere, așa cum ziua nu răsare alungată de noapte, ci adusă de soare, nici noaptea nu pleacă sub
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
Regina, merge frumos în lungul cărării propriei vieți, chemând amintiri îndepărtate și totuși atât de apropiate pentru că nimic în răstimpul a peste o jumătate de secol nu i-a întunecat chipul și nu i-a ascuns pasul niciodată târâș, niciodată agățat cu ghearele și crampoanele puterii. Contemplând chipul Majestății Sale Reginei Ana, se intuiește în el mult din profilul Alteței Sale Regale Principesei Moștenitoae Margareta. Stând în admirația acestui portret se zărește pe deplin chipul de ieri al Majestății Sale în
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont. În teaca baionetei mele s-a furișat un vers sălbatic. El mă privește cu îndurare și așteaptă să-l agăț în ștreangul singurătății lui. Vai, lumea aplaudă! Scâncetul i-l aud din depărtare, cu silabele atârnându-i pe gură ca niște lampadare vorbitoare.” (Replică lirică la Gellu Naum!) Deseori, se poate remarca familiaritatea adresării: „În sfârșit, Bukowsky, iată-ne față
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
din politețe. În urmă cu ceva mai bine de doi ani un ins s-a tot străduit să-l convingă să urmeze această cale ; să frecventeze litoralul, Valea Prahovei și orice alt loc unde poți interacționa cu turiști străini, să „agăți” una dintre turiste și mai apoi ,,să o cucerești,,... Citește mai mult Întâlnirea din holul mare al academiei a are darul de a-l tulbura. Gabi are o stare ce poate fi apreciată ca fiind între descumpănire și răvășire. A
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
din politețe.În urmă cu ceva mai bine de doi ani un ins s-a tot străduit să-l convingă să urmeze această cale ; să frecventeze litoralul, Valea Prahovei și orice alt loc unde poți interacționa cu turiști străini, să „agăți” una dintre turiste și mai apoi ,,să o cucerești,,...... V. XXIX ECOU RĂTĂCIT, de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017. MEDIUL ACADEMIC Pentru majoritatea studenților sesiunile de examene sunt motiv de stres dacă nu chiar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
văd că mai hrănești pe cineva. - Deocamdată nu știu ce este, băiat sau fată, răspunse el mucalit. - Cum așa? - Pur și simplu. Nu am cum să știu ce este. - Păi, nu ai observat, are sâni sau...., mă rog.... - Nu.... - Și, unde ai agățat-o? - Nu am agățat-o, ci am găsit-o, sau... poate... l-am găsit! Dar, de ce te grăbești cu întrebările? făcea el pe misteriosul, dornic să-și fiarbă soția în oală fără apă. - Ești întreg la minte? - Da,.... într-un
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]