2,641 matches
-
lucrării sale Renașterea Tragediei. În mod paradoxal, tragicul renaște într-o societate dominată de aparentă fericire și de "lucruri". Tragicul reînvie în acest univers uman care "prin toate fibrele sale respinge tragicul". Timpul este anotimpul veșnicului supliciu, este timpul în agonie, mai rău decât moartea. Omul este devorat de cuvinte care reprezintă totodată tot ceea ce îi rămâne ca probă a existenței. Domenach nu concepe lumea fără tragic. Tragicul este "nostalgia după un destin mai pur și mai complet, mărturie a unui
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
imposibil de satisfăcut, el începe atunci o aventură interminabilă care, odată cu fiecare bătălie, îi va conduce ostile spre acele pustiuri din centrul lumii ("Iată că am găsit locul"). Totuși, acolo Cap de Aur va cunoaște și înfrîngerea și moartea, chinurile agoniei, crucificat în mijlocul cîtorva dintre credincioșii săi. Acestora le-a dat măcar posibilitatea să trăiască aventura, să se depășească pe ei înșiși, să acceadă la tragic: "Ca să fiți cu mine, v-am făcut să vă treziți din lenea voastră. V-am
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vînt, arătînd cu degetul cîmpiile și orașele după care era așa de lacom. Tot așa, după Stendhal, îl vede și Barrès, "gînditor, sălbatic, cu tenul învinețit al tinerilor care visează la Imperiu". Cînd i s-a șters de pe obraz sudoarea agoniei, continuă Barrès evocînd cadavrul din Sfînta Elena, i-au văzut reapărînd vioiciunea tinereții, arcuirea hotărîtă a buzelor, ridicătura energică a pomeților și a nasului. Era acea expresie încordată a eroului pe care trebuia s-o lase posterității ca pe ceva
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și reversul Marcel Petrișor, Gogol Luca Pițu, Eros, Doxa & Logos Luca Pițu, Sentimentul românesc al urii de sine Vassili Rozanov, Apocalipsa timpurilor noastre Lev Șestov, Începuturi și stîrșituri Lev Șestov, Revelațiile morții Vladimir Soloviov, Povestire despre Antihrist Miguel de Unamuno, Agonia creștinismului Miguel de Unamuno, Sentimentul tragic al vieții Al. Zub, În orizontul istoriei Texte de frontieră Arșavir Acterian, Jurnal în căutarea lui Dumnezeu Arșavir Acterian, Privilegiați și năpăstuiți Haig Acterian, Cealaltă parte a vieții noastre Gustave Le Bon, Incertitudinile prezentului
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mal, 1963), Mormântul istoriei (Le tombeau de l'histoire, 1966). Și trimit mai cu seamă la experiența trăită din care a germinat gândirea sa asupra absurdului, și care este evocată în Ma confession și în jurnalele postume: Semainier de l'agonie (1985), Semainier de l'incertitude (1994). Într-una din însemnările sale citim: "Domnul Tatăl meu doarme în camera alăturată, ca și cum ar dori să învețe să moară; el este ultima legătură care mă mai ține strâns de această lume, iar dacă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
unei posthistoire. "Sfârșitul tuturor lucrurilor", pe care iluministul Kant îl vedea ca sens final al istoriei care ar culmina cu progresul constant al umanității spre mai bine, a devenit, în dezbaterea zilnică despre posthistoire și despre sfârșitul istoriei, o simplă "agonie a sfârșitului", recunoașterea sufocantă a caracterului ireversibil al stării atinse. Dar ce se înțelege prin posthistoire? Sensul expresiei, evident, depinde de ideea de istorie pe care pretindem că am fi lăsat-o în urmă. În dezbaterea actuală aceasta a fost
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care Petru Anicet îi citește Norei pagini din jurnalul personal, ca într-un joc nevinovat de copii. Și apoi, încetul cu încetul, scenele acestea se pierd în lungul monolog de dinaintea sinuciderii propriu-zise, amestec de ludic și grotesc, de extaz și agonie reunite într o unică și nesfârșită clipă. După o lectură atentă a romanului, observăm că, deși complexă, structura lasă impresia de fragmentare a firului epic, de artificialitate a evoluției conflictului. Intenția de a grada tensiunile interne ce apar în psihologia
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
vis erotic, ipostază a lăcomiei carnale, simbioză fantasmagonică: „ia, în copitele cailor, istoria. / tunicile răvășind a sânge proaspăt tulburarea...” în răcoarea ceții, imaginarul poetic devine revărsare fulgurantă: „scârțâie în nechezatul cailor răcoare ceții / apa Tamisei foamea unei haite de lupi / agonia din bucuria armăsarului / răpândește strălucirea lacrimei în ochii negresei”. Incitantă este prezența negresei în diferite locuri, și-n diferite ipostaze. Zâmbetul ei „inventează jocuri bizare...” Sărutul ei „îngheață”. PĂOăria ei poate sugera poetului „scrierea unui poem tridimensional...” Privirea negresei din
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fotolii. (p 2) Singurătate dezolantă. (p 3) Am o strîngere de inimă la vederea acestei panoplii a vîrstelor canonice, pus aici față în față cu evantaiului complet de stigmatizați învechiți, cu o lume crepusculară unde se întîlnesc rămășițele vieții cu agoniile morții. (p 4) Sînt și cîțiva "tineri" galanți, cam pe la șaizeci de ani care arată siguranță în mișcări, dar restul, ceilalți, se vede pe ei de departe senilitatea, cu toată gama de tremurături, cuperoze și alte stări febrile mergînd chiar
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fără să-i cunoască cauza, încât s-a gândit că toate durerile pe care le suportase până atunci erau nimic pe lângă acea anxietate. Atunci i-a chemat pe cei trei frați, de care se simțea mai apropiat, le-a mărturisit agonia sufletului său și i-a rugat să se roage cu intensitate pentru el. Pe când acei frați perseverau împreună în rugăciune, i-a apărut preadulcele Isus Cristos, împreună cu apostolul Petru, și s-a oprit în picioare în fața patului său privindu-l
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
subvențiilor de stat pentru industriile de stat. Guvernele succesive au deturnat o mare parte a bugetului național pentru a-l aloca preferențial marii industrii proprietate de stat -, nu ca să o redreseze efectiv, ci ca să-i prelungească cu price preț păguboasa agonie. Nu era vorba doar de cumpărarea fidelității electorale a acestei mase, care depindea exclusiv, pentru a supraviețui, de subsidiile de stat și de menținerea mecanismelor protecționiste care falsificau jocul economic. Cei 20 de ani ai lui Brucan rămâneau subtextul obligat
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
capitalul necesar pentru acest joc, drept care trebuia să țină în loc reformele și să elimine concurența. Ca să câștige timp, o propagandă nerușinată și acțiuni politice, unele foarte brutale, ca repetatele invazii ale minerilor, vor pune pe fugă orice investitor străin, în timp ce agonia marilor întreprinderi de stat era prelungită artificial, până când directocratura avea să își apropieze prin cele mai variate metode substanța acestora. În schimbul subsidiilor care sărăceau sistematic bugetul și distrugeau bruma de infrastructură bancară a țării, noua clasă conducătoare a devenit agentul
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în acest acord constant al cvintei minore o amorțeală a urechii și un zumzet care nu sunt deloc dezagreabile. Printre ceremoniile exterioare, înmormântările merită o mențiune particulară. Românii păstrează față de morți obiceiuri emoționante și uimitoare. De îndată ce un bolnav intră în agonie, întreaga familie se grăbește în jurul patului muribundului și i se ține în mână o lumânare aprinsă. Când și-a dat ultima suflare, se fac auzite țipete sfâșietoare; cei prezenți cred că alungă astfel demonii și salvează sufletul celui mort de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
față, năucindu-l. Din adâncuri zgomote bizare și reverberații de ecou străbat eterul, lovindu-i dureros timpanele. Intrase într-o lume halucinantă, a netimpului altei dimensiuni. Voci misterioase îl ademeneau, îl chemau fascinându-l. Preludiul marii aventuri îl arunca în agonie și extaz. Unul din ghizi ia o lampă, conducând pe drumul cel mai scurt. Înaintează și al doilea ghid spre scara în spirală. O ușă se deschide după ultima treptă. Lampa începe să aibă pâlpâiri timide. Cu mers abil cei
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
bogăție. Aurul, chilimbarul, cristalele de cuarț, diamante, onix, safir, smarald și rubin, erau comorile acelor tărâmuri fantastice, atracție pentru hoți și cotropitori. Misterioasa și înfloritoarea civilizație, cu nemăsuratele-i bogății, metamorfoza viața într-un ținut al ambroziei și nectarului, al agoniei și extazului. Stăpânitorul acestor feerice meleaguri, era poporul ales, condus de Rafael și Izabel, sub binecuvântare și ocrotire celestă. Acoperiți cu robe de in de un alb strălucitor, trăiau într-o comunitate a frăției, bunei înțelegeri și respectului reciproc, cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ASTFEL, AVEA O SENZAȚIE DE PIERDERE ATÂT DE MARE ÎNCÂT I SE PĂREA CĂ TOT CE FĂCEA ERA LIPSIT DE SENS. NU MAI ÎNSEMNA NIMIC. ERA DOAR O PATĂ DE NEBUNIE ÎN CONTINUITATEA SPAȚIULUI ȘI A TIMPULUI. CA ÎNTR-O AGONIE, RIDICĂ MÂNA ȘI PIPĂI OCHELARII LUI TRASK: EL, CARE AVEA O PRIVIRE ASCUȚITĂ CA DE VULTUR! ÎȘI AMINTI CÂT DE REPEDE OBOSISE ÎN TIMP CE ALERGA ȘI CÂT DE MULT DURASE OBOSEALA. PRIN COMPARAȚIE, CORPUL DE OȚEL AL LUI DAVID MARIN ERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
MESEI, ADICĂ TIMPUL DE A AFLA PLANURILE DICTATORULUI. 10 Din avion, Marin privea în jos, spre metropolă: o vedea nu așa cum era, ci așa cum și-o închipuia, așa cum o știa din filmele vechi, așa cum fusese în timpul marilor războaie, fumegând în agonia incendiilor. Asemeni păsării fenix, orașul se ridicase din cenușă de două ori. Prima dată i se dăduse o configurație urbană tradițională, cu clădiri modelate după gustul fiecărui proprietar, cu brațele lungi ale străzilor întinzându-se la infinit, încrucișându-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
zilnic se numărau sute de victime. Am fost martorul acestei încremeniri de moarte a unui oraș odinioară atât de animat, unde nu se mai vedea circulând nici o trăsură, unde cel care traversa străzile pustii nu auzea decât gemete și horcăitul agoniei în spatele obloanelor închise ale prăvăliilor și caselor. Un prieten, care venea să ne vadă la intervale mari - eu însumi influențat de atmosferă nu-mi mai părăseam casa - ne-a spus, într-o zi, înspăimîntat de ce văzuse: "Plouă cu morți! Oamenii
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
târziu și nu am constatat nici o căldură. Însă oamenii (era vorba de gropari cu experiență) susțineau că au simțit sigur această căldură, anormală pentru un cadavru. Asta contrastează cu hipotermia foarte pronunțată a bolnavilor de holeră și a celor în agonie, hipotermie indicată de termometru"342. Cu aceasta se încheie relatarea doctorului Barasch, iar epidemia din Oltenia de la 1849 dispare, la rândul ei, cu desăvârșire. În ceea ce privește traseul intercontinental al epidemiei din 1848, izvorâtă din Rusia, ca și din Imperiul Otoman, unde
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se iau în alcovuri nu în congrese. În istorie, au rămas grecii pentru că au edificat o civilizație înfloritoare. Dar și perșii care au incendiat-o. Prin unele țări nu au ajuns decât stropi de civilizație. Unele popoare îi dau și agoniei un iz de voluptate. La popoarele amărâte, nici basmele nu mai au un sfârșit prea fericit. Istoria - o contabilizare a întâmplărilor din ce în ce mai jenante. De-a lungul istoriei, multe cranii de conducători au fost umplute cu minți alterate. Cad din istorie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu o incultură bogată, americanii sunt stăpânii lumii. Ceea ce mă cam înfricoșează. De mii de ani, suntem aceeași lume fugărită de nevoi. Bilanț românesc la finalul mileniului doi : n-a fost să fie! Pe post de hiene, barbarii au salubrizat agonia Imperiului Roman. Există, evident, și un sentiment românesc al inerției. Cu ce sedative vom rezista la provocările istoriei? De multe ori, istoria este o inutilă meditație despre eșec. Revoluțiile mizează pe forță, nu pe urnele de vot. Privește înapoi ca să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
talentului. Dacă e unicat sau de serie. Arta ar putea ajuta nimbul vieții. Foarte multe cruci tinere există și în artă. Arta nu trebuie întinată cu chermeze patriotarde. O viață intensă este cea circumscrisă artei. Cel care citește mai prelungește agonia celui care scrie. Clasamentul este gândit pentru sport, nu pentru artă. Capodoperele sunt în armonie cu toate timpurile. Dacă în artă ar exista noțiunea de progres, Homer ar fi un biet diletant. Erorile de receptare pot șlefui capodoperele. La artiști
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Sper să fiu așteptat dincolo cu stegulețe și pancarte. In tinerețe zburdam singur. Acum simt că vine o urâtanie din urmă. Apropierea morții ne transformă în disperați, nu în filosofi. Pe termen lung, învinge tăcerea. Unele popoare îi dau și agoniei un iz de voluptate. Nu poți fugi prea mult din calea morții. Pe Tolstoi, de exemplu, l-a ajuns chiar în prima haltă. Unii oameni devin cernoziom, alții leșie. Pentru medic strâng eu bani. Pentru preot, voi. Era colțuros. De-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate din jurul său și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje, a naturii dezordonate din parc... castani, iarbă, molizi și un autobuz în agonie care acum își îndeplinea ultima misiune nobilă adică... ascundea elevii să fumeze în voie! În prima zi de școală a avut parte de același început plin de emoții trecătoare și cutezanța celorlalți colegilor reprimate brusc de siguranța profesorilor. Doamna dirigintă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ai ideii de poezie cu duiumul) că - la fel ca și mama - poezia e numai una, că poetul cântă precum pasărea atunci când divina inspirațiune coboară peste el. Că poezia e de fapt un fel de țipăt modulat, asemeni celui de agonie sau de plăcere orgasmică. A face ordine în grădina poetică ar fi, în consecință, aproape un sacrilegiu, o jignire adusă Zeului... Este motivul pentru care întîlnim în lumea literară (mai cu seamă, cum ziceam, între autorii și cititorii de poezie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]