4,357 matches
-
surpriză. Din umbra unor copaci înalți o privea Marioritza. Așadar, chiar dacă îl părăsise fizic pe Dante Negro, îi lăsase în schimb imaginea. Recunoscu imediat cerceii pe care ea și-i alesese din tava cu darurile oferite invitaților, în seara de Ajun. Recunoscu și eșarfa roșie. Însă... era mai mult de atât. Descifra un limbaj deosebit de grăitor, un mesaj transmis privitorului. Nu șalul în sine, cât mai ales unduirea molatecă a acelui șal în jurul Marioritzei o tulbura. Descifra tandrețea unei îmbrățișări, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cresc... Mă mulțumeam să-l ajut la făcut nada - nici de ea n-avea nevoie - dacă nu dădea la pește cu undița... - dar, ce, Moș Iacob făcea numai lucruri de care era nevoie? ... Îl ajutam, adică stăteam lângă el, În ajun, când o pregătea. El Îi spunea: trufanda și chimirgele - și nici acum nu mi-e ușor să accept că trufanda Înseamnă ceva, chimirgele altceva, iar Împreună zise nu dădea un... amestec Între cele două. Dar așa Îi zicea el... mămăligii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să gândească ce vor despre noi, dar când suntem provocați, reacționăm - glasul i se înăspri. O să-mi spui unde e Abdul-el-Kebir sau va trebui s-o întreb pe soția ta? Guvernatorul Hassan-ben-Koufra își aminti de recomandările ministrului de Interne în ajunul plecării sale spre El-Akab: „Nu te încrede în tuaregi, îi spusese. Nu te lăsa înșelat de înfățișarea lor, pentru că știu sigur că posedă mintea cea mai analitică și cea mai specială viclenie de pe continent. Sunt o rasă deosebită care, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urme de vărsat pe obrajii supți, mai mare cu vreo trei ani decât tine, Mirelo, și n-ar arăta ea chiar rău așa înaltă, slăbuță, băiețoasă, da’ te-ar prinde mirarea ce gusturi au și italienii ăștia... Nimerise bine în ajunul Crăciunului ăluia la nășica, mai preocupată parcă decât altă dată de soarta ei și-a lui Petrișor, poate unde era singură și așteptându-l pe Roberto al ei, care de pe o zi pe alta ar fi trebuit să apară. Pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
copil, Mirelo, cică nu te silește nimeni, da’ la o adică ești încolțită. După ce se-ntorcea Mugurel de la școală, îi dădea să mănânce și-l îmbrăca bine ca să iasă afară cu sania, iar în urma lui pleca și ea cu Moș Ajunul prin cartier, cu Petrișor în brațe. Le lua la rând, după cum știa că le găsește acasă și după cum se știa dorită. Vecine, prietene, cunoștințe... Pe nășica o amâna până ar fi fost sigură că a venit Roberto. Ajungea acasă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
parcă seara aia când se încurcase cu Velicu, tot în bucătăria asta și tot cu carne prăjită-n tigaie. Pulpa aia de porc din cantina concentraților, Mirelo, parc-a trecut o sută de ani de atunci. Nu umblai cu Moș Ajunul pe la prietene ca să-ți dea să mănânci, ba tocmai că tu le dădeai lor... Aburul și mirosul prăjelii tremurau în pâlpâiala lumânării pe pereți. Petrișor înfofolit pe masă, era un boț și un ghem de umbre din care creștea trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un vuiet pe care cadiul Îl lasă să crească puțin, Înainte de a-l domoli printr-un gest și de a continua: — Fapt Încă și mai grav, În bazar a fost cât pe ce să izbucnească o răzmeriță. O răzmeriță, În ajunul vizitei preaslăvitului nostru suveran Nasr Han, Soarele Împărăției, care trebuie să sosească chiar În această dimineață de la Buhara, după voia Domnului! Nu cutez să-mi Închipui În ce nenorocire ne-am găsi astăzi dacă mulțimea n-ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se sparg, hanul este stăpânit de o beție jovială, zgomotoasă și cuceritoare. În ziua următoare, pune să se rostească, În marea moschee, rugăciunea pentru răposați, apoi primește condoleanțe pentru moartea socrului său. Chiar cei care veniseră În goana mare, În ajun, ca să-l felicite pentru victorie au revenit, cu fața Îndoliată, ca să-și arate durerea. Cadiul, care a recitat câteva versete de circumstanță și l-a invitat pe Omar să facă același lucru, strecoară În urechea celui din urmă: — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a-ți alege momentul morții”. Am răspuns: „Doamne păzește, ce om ar putea alege o astfel de zi! Întotdeauna vrem mai mult, și, chiar dacă aș alege ziua cea mai Îndepărtată posibil, aș trăi bântuit de spaima apropierii ei, iar În ajunul acelei zile, fie că ar fi peste o lună sau Într-o sută de ani, aș tremura de frică. Nu vreau să aleg ziua. Unica favoare pe care o cer, preaiubite Profet, este aceea de a nu supraviețui stăpânului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trăi mult timp. A fost oare tentat sultanul, În acel moment, să renunțe la uciderea vizirului său? Ar fi fost bine inspirat. Căci, dacă visul nu era decât o parabolă, Nizam dăduse, În mod efectiv, niște dispoziții de temut. În ajunul plecării, ofițerii din garda sa, strânși În juru-i, juraseră, unul după altul, cu mâna pe Carte, că, dacă vizirul ar fi ucis, nici unul dintre dușmani nu i-ar supraviețui! XIX În imperiul selgiucid, pe vremea când acesta era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
masacrarea fiilor acestuia spre a-i ilustra rigoarea și imparțialitatea; precizează că obștea de la Alamut a devenit, cu ajutorul acestor pedepse exemplare, o oază de virtute și moralitate, ceea ce e lesne de crezut; se știe, totuși, din diverse surse, că, În ajunul acestor execuții, unica soție a lui Hasan, ca și fiii acestuia, s-au răzvrătit Împotriva autorității sale, că el a poruncit alungarea lor din Alamut și că și-a povățuit succesorii să acționeze și pe viitor În același fel, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
patruzeci de ani: „Prietenul Întâlnit În caravanseraiul din Kashan”. Citind, nu-și poate Înăbuși un hohot de râs. Vartan, de-abia trezit În odaia vecină, vine să vadă ce-l poate distra atâta pe stăpânul său, după sângele rău din ajun. — Tocmai am primit o invitație generoasă: găzduiți, plătiți, apărați până la capătul vieții. — De ce mare stăpânitor? — Cel din Alamut. Vartan tresare. Se simte vinovat. — Cum de-a putut ajunge scrisoarea până aici? Am cercetat toate ieșirile Înainte de culcare! — Nu Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
amurg, o alta avea să Înceapă de atunci. Bătăi repetate și furioase În ușa mea. Sfârșesc prin a le auzi, mă Întind, tresar, alerg În picioarele goale, cu părul Încleiat, cu mustățile pleoștite, Îmbrăcat Într-o tunică largă, cumpărată În ajun. Degetelor mele fără vlagă le e greu să tragă zăvorul. Fazel Împinge ușa, mă Îmbrâncește ca s-o Închidă la loc, mă scutură de umeri. — Vino-ți În fire, Într-un sfert de ceas ești un om mort! Ceea ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
curtea șahului vreo treizeci de funcționari belgieni, a căror influență avea să cunoască o ascensiune vertiginoasă. Cel mai important dintre ei, un oarecare domn Naus, a reușit, printre altele, să se cocoațe până În cele mai Înalte sfere ale puterii. În ajunul Revoluției, era membru al consiliului suprem al regatului, ministru al Poștelor și Telegrafului, trezorier general al Persiei, șef al departamentului pașapoartelor, director general al Vămilor. Se ocupa, În plus, de reorganizarea ansamblului sistemului fiscal, și lui i se atribuia impunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îl Înconjurau pe Fazel, singurul care nu purta pușcă. Doar un revolver, un Mannlicher austriac, care părea să nu aibă altă Întrebuințare decât să-i arate fiecăruia poziția unde trebuia să ajungă. Fazel era calm, mai puțin neliniștit decât În ajun, calm așa cum poate să fie omul de acțiune atunci când se Încheie insuportabila așteptare. — Iată, ne aruncă el cu un accent de-abia perceptibil de triumf. Tot ce anunța Panoff era adevărat. Colonelul Liakov și-a executat lovitura de stat, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
povesteau neobișnuitul destin al Manuscrisului după răpirea lui de la Merv, influența asupra Asasinilor și istoria prescurtată a acestora până la năvălirea mongolă. Șirin Îmi citi ultimele rânduri, al căror scris Îl descifrai cu greu: „A trebuit să fug din Alamut În ajunul nimicirii sale, spre Kirman, ținutul meu de baștină, luând cu mine manuscrisul neasemuitului Khayyam din Nishapur, pe care am hotărât să-l ascund chiar În acea zi, nădăjduind să nu fie regăsit Înainte ca mâinile oamenilor să fie vrednice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
blând și sensibil, lipsit de cruzime sau de perversitate. Atunci când străbătu capitala, a două zi după lupte, ca să meargă la palat În tovărășia tutorelui său, dl Smirnoff, fu Întâmpinat cu strigăte de „Trăiască șahul!”. Ieșeau din aceleași piepturi care, În ajun, urlaseră „Moarte șahului!” XLII Tânărul șah făcea, În public, o figură bună și maiestoasă, zâmbind fără să exagereze, fluturându-și mâna albă ca să-și salute supușii. Dar, de Îndată ce ajungea la palat, dădea anturajului multe motive de Îngrijorare. Despărțit cu brutalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dezamăgesc numai notele proaste, iar Francesco terminase școala de mult. Așa că l-am întrebat pe tata. El mi-a răspuns că te pot dezamăgi multe lucruri. De pildă, femeile. Francesco fusese dezamăgit de o femeie, care îl părăsise chiar în ajunul nunții. Toate erau pregătite: mâncarea, hainele mirilor, invitațiile. Preotul stabilise și data. Când a aflat că logodnica lui fugise cu altul, Francesco s-a dus la biserică și s-a așezat pe o bancă. Iar când a ieșit, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la miezul nopții și să-mi deschidă astfel poarta unor noi posibilități, că de cele care mi se trânteau în nas eram sătulă. Pe atunci formam un cuplu, mai bine de atât nici nu se putea într-o noapte de Ajun, căci eram îndrăgostită nebunește de Patrick. Mă simțeam ca Ingrid Bergman în Fascinație, când îl săruta pe Gregory Peck pentru prima oară. Eram așa de amorezată, atât de legată de Patrick, chiar și din punct de vedere sexual, încât, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai bine. Capitolul XXV DAISY Chiar voiam să-l sun pe Lewis aseară și să închid telefonul, dar până la urmă am renunțat. De fapt, trebuie să recunosc că-mi vine să fac tot felul de nebunii din astea fix în ajunul întâlnirilor noastre în grup. De parcă sunt conștientă că pot să fac tot felul de prostii azi și apoi mâine pot spune tot ce am pe suflet și pot curăța astfel răbojul. Nu știu dacă vreunul din voi mai simte așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nelămurit În cugetul lui, transformând pas cu pas, fără ca el să-și dea seama, jocul În realitate. Dar dacă avea dreptate În legătură cu Pendulul, poate că erau adevărate și toate celelalte, Planul, Complotul Universal, și făcusem bine că venisem acolo, În ajunul solstițiului de vară. Jacopo Belbo nu era nebun, pur și simplu descoperise În joacă, cu ajutorul Jocului, adevărul. Însă experiența Numinosului nu poate să țină mult timp fără să tulbure mintea. Am Încercat deci să-mi desprind privirea, urmărind curba care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
raporturile dintre Lâna de Aur a Argonauților și Graal... În fine, este evident că există o legătură Între Graalul mistic din legendă, piatra filosofală (lapis) și izvorul acela cu o putere uriașă la care aspirau cei devotați lui Hitler În ajunul războiului, și până la ultima suflare. Rețineți că, Într-o versiune a legendei, Argonauții văd o cupă, o cupă, zic, planând pe deasupra Muntelui Lumii, unde e Arborele Luminii. Argonauții găsesc Lâna de Aur și corabia lor este dusă prin vrajă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unchiul Carlo, eu eram la cota 328, regimentul trei, Sasso di Stria! Bătălia din ziua solstițiului? Bătălia din ziua solstițiului. Și canonada de pe Cinque Dita? Să mă ia dracu’ dacă nu-mi aduc aminte. Și asaltul ăla la baionetă din ajunul sfântului Crispin? Dumnezeule! În fine, lucruri de felul ăsta. Pe urmă, unul fără un braț, celălalt fără un picior, ca unul și același om, făcuseră câte un pas Înainte și se Îmbrățișaseră. Terzi Îi spusese vedeți, domnule comandant, vedeți, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
găsit un restaurant confortabil În piață, iar alegerea felurilor și a vinurilor i-a permis lui Belbo să evoce și alte amintiri din copilăria lui. Dar vorbea ca și cum ar fi citat din biografia altcuiva. Își pierduse acea fericire naratorie din ajun. Pe la jumătatea după-amiezii am plecat la drum să ne Întâlnim cu Agliè și cu Garamond. Belbo conducea spre sud-vest, În timp ce peisajul se schimba puțin câte puțin din kilometru În kilometru. Colinele din ***, deși era toamnă târzie, erau scunde și domoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
insuportabilă și În nori de muște... Atunci Colbert pune jandarmii la diferite ieșiri de pe fluviu, iar ocnașii vor muri În fundături. Dar În secolul al XVIII-lea se acoperă douăzeci și șase de kilometri de canale, și asta chiar În ajunul Revoluției. Nu-ți spune nimic?” „Oh, știți, asta...” „Fiindcă vin la putere oameni noi, care știu ceva ce oamenii dinainte nu știau. Napoleon trimite echipe de oameni să Înainteze În Întuneric, printre dejecțiile omenești ale metropolei. Cine a avut curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]