78,666 matches
-
zis/ fără false zapezi/ și nu încercați ei pot singuri să plîngă/ deasupra uneltelor// și-am adus o tablă neagră/ să se scrie pe ea esențialul/ doar știți că pe table negre se scrie esențialul" (în unghiul retragerii în vestminte albe). Incapabil a disciplină incomensurabilul, spontanul, inefabilul, nu-i rămîne decît satisfacția mirificelor constatări în lumea dată, în care se amestecă blestemul și celebrarea, limpezimea sacrala și confuzia durerii, sub semnul unei aventuri congruente cu devenirea însăși: "sigur că blestemului degeaba
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
obraznica verticalitate/ a unor lucruri// e ceva inexplicabil în șirul cerșetorilor/ ăstora ce dau rest înapoi/ m-au intimidat întotdeauna// ninge încet printre mîinile mele două/ îmi amintesc/ intrase printre noi/ ne mînjise cu sînge/ ne fixase cu ochii lui albi/ ne aruncase tremurînd florile/ și eram convins că e martorul" (ninge încet printre mîinile mele două). Termenii de referință sînt invizibilul, orbirea, rană, somnul, vinovăția, încarcați cu o sarcină transcendență. Rațiunea lucida se retrage în favoarea uneia magice. Severității formelor li
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
un mare poet francez, aici metaforă nu e doar o simplă figură de comparație, ci un mijloc de-a crea o identitate: Gîndul și trupul tău de lup îmblînzit/ mersul și pragul pe care-l călci/ miros a ciuperci mari, albe/ adunate pe o vergea în pădure/ și copacii te găsesc de-al lor/ pietrele de rîu față ouă porumbe/ șarpele uscat pritocit între două fălii de lut/ iese copt din noi/ către o dublă realitate,/ mișuna căldură în pămînt ceresc
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
neant într-o zi de mai (19 mai 1939), dimpreună cu cele două plachete ale sale: Tălmăciri din mine (1936) și Față Morgana (1938). Cât despre "Blocul scriitorilor tineri" și ceea ce trebuia să devină organul sau de presă: MANIFESTUL NOPȚII ALBE, se știe și mai putin, desi printre inițiatorii acestei mișcări literare, în afară de George Petcu, se aflau și prietenii săi cei mai apropiați: Ștefan Baciu și Laurențiu Fulga, care au supraviețuit jumătății de veac de "cultură socialistă", unul aflat în diaspora
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
și colegi de facultate, urmărind un triplu scop prin această grupare, după cum se precizează în "apelul" adresat "talentelor tinere" din aceeași generație: "1) - de a strânge în mănunchiu toate forțele tinerești, sub semnul artei pure, având ca organ 'MANIFESTUL NOPȚII ALBE', mensual de mari transformări spirituale, care va apare de anul nou. 2) - înființarea unei case de editură, în care să vadă lumină tiparului tot ce tinerețea a închegat mai viabil, măi pur, măi astral. 3) - organizarea unor cicluiri de șezători
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
Chirnoagă, Ion Frunzetti, Const. Gheorghe, Magda Isanos, Radu Stâncă, George Vaida, Nichita Tomescu ș.a., care semnând adeziunea, acceptau "cu toata însuflețirea să ia parte la "Gruparea scriitorilor tineri", cu tot elanul și cu toate credințele, dăruite prietenește pentru "Manifestul nopții albe". În numele grupului de inițiativă, apelul era semnat de toți cei 3 prieteni, ori numai de unul singur, acesta fiind, deobicei, George Petcu. La vremea respectivă, George Petcu avea publicat primul volum de poeme, la editură "Pământul" din Călărași și-l
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
apreciau atât ca student cât și ca poet. Astfel că el se va fi interesat la Ministerul Artei și Culturii, căutând să respecte instrucțiunile și prevederile legale pentru publicațiile periodice, atât de complicate, încât "Blocul scriitorilor tineri" și "Manifestul Nopții Albe" n-au putut lua ființă, autoritățile culturale dovedindu-se ostile față de inițiativele tinerilor scriitori, pe lângă dificultățile materiale întâmpinate. George Petcu nu s-a descurajat. El a luat o nouă inițiativă, la începutul anului 1939, de data aceasta, asociindu-se cu
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
inițiat "Gruparea scriitorilor tineri", ce urma să ia ființă la 1 ianuarie 1938, la care își dăduseră adeziunea și alți poeți: Maria Banus, Ovid Caledoniu, Ion Frunzetti, Magda Isanos, Radu Stâncă ș.a. Gruparea plănuise și editarea unei revistei: Manifestul nopții albe. Notă: M. Cosmescu Delasabar, autorul prezentării și fisei bio-bibliografice, a fost coleg de facultate și de cămin cu George Petcu.
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
iubi și de a procrea - totdeauna - în matrice gemelara (că la Michel Tournier) și sfîrșind cu raportul dintre fragilitatea umană și Răul istoriei. Dincolo de problematica violenței - mărturisita de scriitoare ca fiind unul dintre impulsurile care au împins-o în fața foii albe de hîrtie și observată de critică de întîmpinare, aș vrea să mă opresc asupra unui alt fel de "violență", aceea a seducției pe care scriitura d-nei Sylvie Germain o exercita asupra lectorului, simțită în primul rînd că pe o extraordinară
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
nursery/ of musicke, joy, life and eternity", spune poetul în Elegia a III-a. Protagonistul acestui univers în mișcare, indecis și parcă mereu aflat sub vraja propriilor sale incertitudini convertite în mister seducător, este junele prim. Acesta practică o inconstanta albă, cum o numește Rousset, adică o formă benigna de veșnică rătăcire și instabilitate. E un călător fără odihnă, care bîntuie lumea în căutarea unui ideal a cărui consistentă îi e și lui neclară. Face parte din familia amanților flușturatici și
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
resurselor de vitalitate elementare, și cele mai puțin viciate de calcule umane împotriva firii. Fragilitate, care înseamnă suplețe a gândului, dar și resurecție victorioasa a autenticului, după cum autorul însuși spune în prefață: "precum firul ierbii, greu de bănuit sub lințoliul alb ce-l acoperă, si care, totuși, până la urmă, răzbate de sub vitregia iernii, aducând, firește, cu sine, nu doar primăvară energiei aplicate la obiect (și totodată direct răspunzătoare de soarta acestuia), ci și promisiunea toamnei încărcate de binecuvântarea unui rod în
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
exact unde soarele nu răsare/ și nici nu exulta îndeajuns./ Cîtă măreție și josnicie sub stelele/ nedrept de egale cu viermii./ Cîte cuvinte încrucișate sub țeasta/ nebunului... desăvîrșite poeme!/ Regasind castanii piperniciți/ monologam ținînd în întinata palmă/ înțelepciunea unui șoricel alb..." (Hamlet ÎI). Derizoriul (figurație firească a deziluziilor) tinde spre un spectacol de un rafinament în răspăr: " Netedă femeia că gresia/ primind îmbrățișarea lustru/ și dîra aspră a zilei iernînd" (Alunecare). Sau: " Întors pe dos cu gesturi înecate spintec/ carnea paginii
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
Hamlet ÎI). Derizoriul (figurație firească a deziluziilor) tinde spre un spectacol de un rafinament în răspăr: " Netedă femeia că gresia/ primind îmbrățișarea lustru/ și dîra aspră a zilei iernînd" (Alunecare). Sau: " Întors pe dos cu gesturi înecate spintec/ carnea paginii albă/ îmi revăd rănile cu o milă copilăroasa" (Maimuțăreli). Tip asocial, cu izbucniri incomode (la nivelul discursului!), poetul își înscrie existența într-o marginalizare structurală, pe care o savurează la modul antinarcisiac: Înfipt cu tălpile zdravăn/ în zoiul dezăpezirii/ cu urechi
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
cîntă/ Nu-i nici drac și nu-i nici sfîntă.// N-are-n glas oțet, nici miere/ Nu-i bărbat și nici muiere.// Nu își face cuib din țină/ Nici din fragedă lumină.// De-o privesc o zi întreagă/ Nu-i nici albă și nici neagră.// De-o aud cîntînd în prag/ Nu știu înger e sau drac.// De-o aud cîntînd în poarta/ Nu știu vie e sau moartă.// De-o aud cîntînd în pom/ Nu știu fiara e sau om.// Iar
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
tinde să creadă că toate informațiile sunt false. Aceasta este viziunea de coșmar pe care o impune, cu binecunoscută să forță artistică, Augustin Buzura. Prototipul iresponsabililor producători de confuzie îl constituie Antim, descris de romancier într-un mod memorabil: "Costum alb, cravată albastră, legată prost, ochelari de soare cu râma de aur, chelie și multă transpirație care-l îndemna să se șteargă într-una pe ceafa și pe frunte. Părea un bulibașa proaspăt ales în care fala și nesiguranță nu izbuteau
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
Geo. Acesta a început să îmbătrânească, dar se simte bine în mijlocul echipei de tineri care anima, în prezentul narațiunii, instituția. El crede, cu candoare, că va fi tratat așa cum el însuși își tratează vechea mașină: Descuie ușa de la bătrână Dacie albă pe care o avea de când terminase Facultatea de Construcții, se așeza și bagă cheile în contact. După două-trei poticneli, motorul începu să prindă viață. Nu s-ar fi mândrit niciodată cu mașina asta, dar nici nu ar fi avut ceva
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
particular al pupilelor mele/ semne disperate care/ mă fac să nu dorm nopți întregi" (Cel mai bun naufragiat). Sau cu o înduioșătoare umilitate: "E dimineață trec prin camerele luminate de soare/ pijamaua îmi flutură mă conduce/ în baia cu faianța albă unde rămîn un timp nedefinit/ melancolic și inconștient că la un oculist/ ce exersează vederea pacienților/ pe firișoarele de praf din văzduh./ Nu mai am/ răbdarea de a nu spune nimic/ e înduioșător cum privesc pe geamul podului/ melcul ce
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
trebui să ne preocupe mai mult prezentul și viitorul, decât trecutul. Formulată în felul acesta, ea nu e lipsită de pertinență. Un popor predispus la nostalgii, precum al nostru, ar trebui, din principiu, să se ferească de fetișizarea trecutului. Caii albi ai lui Mihai Viteazul, sceptrul de aur al lui Ștefan, barba colilie a lui Mircea, invocate în exces, ne-au transformat în niște nostalgici păguboși, mereu cu un ceas, cu un secol, cu un mileniu în urma istoriei. Aici, însă, e
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
reprezintă documentul explorării a tot ceea ce poate deveni poezie. Nu este vorba doar de prozaica existență a familiei Popescu, a cărei convertire în poezie este deja binecunoscută ("Toată familia mea benchetuiește la local familial. Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe."), ci și de oricare element al vieții de fiecare zi care intră în raza atenției poetului. Schiorul desenat pe pachetele de țigări "Bucegi" îl face pe Cristian Popescu să viseze: "Sincere condoleanțe. Mama, soția, bunicul și nepoții vor
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
în calculatoare, pînă la ultima virgulă; uneori chiar și bîlbele sînt programate! ...Mel Gibson, ca și cînd ar vorbi liber, citește de pe un ecran: "Gîndiți-vă la scriitor...Încuiat într-o cameră singuratică, așteptînd Muza să apară, ca să transforme golul paginii albe într-o capodoperă..."; urmează o strîmbătură și remarca, în hohotele sălii: Cine a scris chestia asta?"... Chestiile astea" le scriu, evident, profesioniști redutabili, care - ediția 2000 a dovedit-o din plin - știu să înlocuiască, din mers, pompa cu spiritul ludic
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
Jack Nicholson : "L-aș fi votat pe Warren Beatty președinte (al Statelor Unite, n.n), din- tr-un motiv clar: vicepreședinte ar fi fost Jack Nicholson!' Sau replica lui Warren Beatty : "Dacă aș fi avut de ales între premiul Thalberg și Casa Albă, aș fi ales premiul!" Și e de crezut! Pentru că Oscarurile merg, de obicei, spre oameni pentru care filmul e mai important decît orice altceva. În contextul unei ediții lipsite de stridențe, de gafe, de concesii făcute kitsch-ului, nici nu
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
de orizont, de la care poți afla multe, poți învăța destule, poți progresa într-un domeniu sau altul. Mărturisindu-ne preferința pentru atitudine echilibrat xenofilă, nouă ne vine ușor să ni-l închipuim pe Herr Haider fie negru, fie galben, fie alb, hăituit de o ceată de tahitieni care, spre rușinea lor, n-au apucat să-l vadă, pe micile ecrane, valsînd elegant, curtenitor, moment care - printr-un "declic" mintal - mi-a readus în memorie o secvență privită într-o cinematecă: Adolf
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
în toată regula. Repertoriul tematic este stabil: femeia frumoasă și bărbatul bătrân sau de condiție socială inferioară, dragostea imposibilă etc. Particularizarea se produce prin minuția extraordinară a descripției. Imaginile rezultate sunt puternic picturale: "Din dreapta trece, bătând cald cerul, o pasăre albă". Personajele însele își caută poze celebre în istoria picturii: "Mara Stambuliu, cum stă acum culcată, încercând, probabil să refacă poziția doamnei de Récamier din tabloul lui David" sau "se ridică, acum e Olimpia lui Manet încruntată"... Finalurile lui Val Gheorghiu
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
poeta se lasă pradă unui estetism crud, morbid. Dizgrațiosul se substanțializează estetic: "Boul jupuit atîrnă cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învelește carnea lui cea muritoare,/ O lumină dinăuntru și-o lumină din afară/ Lasă coastele să facă cercuri albe de răcoare.// Locul inimii așteaptă însemnat cu cheag de sînge/ Capul cel cu stea în frunte se mai vede numai unde/ Ochii umezi dați pe spate vine cineva să-i scoată/ Și desparte carnea rece de luminile rotunde.// Eu rămîn
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
noi cam dăduseră iama prin pieile-roșii, locale, în înaintarea lor cuceritoare spre vestul celuilalt ocean, Pacificul, credincioși cum erau, totuși, puritani, înființaseră drept răsplată, ziua aceea de mulțumire adusă unor populații primitive și complet depășite de istorie, moștenind de la rasa albă învingătoare praful de pușcă, alcoolul, tutunul, sifilisul și celelalte pe care le întîlnim în filmele de epocă. (Personal, eu cred că se exagerează, potrivit rasei anglo-saxone avînd, printre intelectualii ei umanitariști, înclinația de mazochism, dar nu-i locul să dezvoltăm
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]