13,186 matches
-
se simțea perfect. Era plină de viață, veselă și predispusă la ghidușii. Lua câte o frunză de stejar și-l gâdila pe Cristian pe față, lăsându-se cuprinsă de acesta cu mâna de după mijloc și în pași ritmați dansau pe alee, apoi se smulgea din îmbrățișarea lui fugind pe alee, dar nu așa tare să nu fie prinsă, îmbrățișată și sărutată de Cristian. Îi plăcea jocul și se simțea fericită că a ieșit în natură cu prietena ei și cu băieții
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
predispusă la ghidușii. Lua câte o frunză de stejar și-l gâdila pe Cristian pe față, lăsându-se cuprinsă de acesta cu mâna de după mijloc și în pași ritmați dansau pe alee, apoi se smulgea din îmbrățișarea lui fugind pe alee, dar nu așa tare să nu fie prinsă, îmbrățișată și sărutată de Cristian. Îi plăcea jocul și se simțea fericită că a ieșit în natură cu prietena ei și cu băieții. Chiar, ce-o face Deea acum? își punea ea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
soarele plăcut de aprilie. Adia un vânt călduț de primăvară. Fetele, cu hanoracele legate în jurul șoldurilor, în bluzițe tip maieu lăsând sânii lor pietroși să zburde liberi sub pânza subțire la orice mișcare și în pantaloni scurți, se zbenguiau pe alee gălăgioase ca două vrăbiuțe gureșe. - Cine ne prindee... strigau ele vesele rupând-o la fugă. Tinerii după masa servită la Căprioara nu prea aveau chef de alergat după fete. Văzând că nu are niciun ecou chemarea lor la hârjoneală, au
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
18 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În stațiune, ca în răstimp estival, multă lume. Unii, veniți la tratament, alții, la odihnă. Toți înghesuiți pe trotuarele străzii principale străvechi, devenite neîncăpătoare pentru promenadă. Noroc cu micuțul parc! Bogat în vegetație, cu alei lărgite de curând, răsuna de pași chiar dincolo de ceasurile diurne. Înafara spațiului mai larg, a aerului mai proaspăt și îmbogățit de tresăririle olfactive ale rondurilor de flori multicolore, parcul avea și o atracție aparte: pictorul. De dimineață până târziu spre
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
dincolo de ceasurile diurne. Înafara spațiului mai larg, a aerului mai proaspăt și îmbogățit de tresăririle olfactive ale rondurilor de flori multicolore, parcul avea și o atracție aparte: pictorul. De dimineață până târziu spre seară, cât îl îngăduia lumina, pe o alee ferită, își așeza șevaletul un pictor cu părul alb, leonin, cu fața invadată de o barbă luxuriantă și cam neîngrijită, cu ochii mijiți mereu la cel care-i servea drept model, cu lavaliera demodată, cu buline mici argintii, picat ca
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
nu ești minoră și acum nu mai cer certificatul de căsătorie sau buletinele când intră o pereche într-un hotel. - Știu acest lucru. - Nu mi-ai răspuns. - Ba da. Nu merg doar cu tine. Tu nu ești cuminte pe o alee de pădure, dar într-o cameră de hotel. - Ha, ha, ha. Ești așa de fricoasă? - Nu-s fricoasă, ci prevăzătoare. De ce să-mi fac un rău când pot să-l evit? - Și ce ți-a plăcut cel mai mult de la
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
18 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului EUGEN DORCESCU PORTIȚA VISELOR Pentru Leonard Într-o seară, când toți se risipiseră care-ncotro și-o lăsaseră singură în grădinița din fața casei, Octavia văzu, la un moment dat, cum înaintează spre ea, pe alee, desprinzându-se din umbra scării, o broscuță nemaipomenit de ciudată. De ce era ciudată broscuța aceea? Ei bine, mai întâi fiindcă venea nu în salturi, ca orice broscuță, ci grav și grațios, călcând numai pe picioarele din spate. Da. Broscuța se
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
fetiță ca tine, apoi am crescut și... Broscuța se opri din povestit, înclinându-și căpșorul pe o parte, îngândurată, în timp ce cu lăbuța o trase pe fetiță spre sine. — Și? o stârni Octavia, ridicându-se de pe bancă și urmând-o pe alee. — Și când am crescut, continuă broscuța, a dat necazul acesta peste mine. Dar hai să ieșim din curte, să putem vorbi în liniște. Cotiră agale spre livadă și ajunseră la gard. Acolo broscuța dădu la o parte niște ierburi și
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
era român, dacă nu vorbea atât de repede. Auzi ! Să nu ne primească ăștia în spațiul Schengen ? Să rămână ei fără știri fierbinți ? Pas posible !?! Părăsim masivele construcții cu imense grădini pline de secolele de istorie între pereții și pe aleile înconjurătoare. Sub clar de lună sau pe vijelii, când mușchetarii rezolvau probleme dintre cele mai dificile. O bună parte din cărțile și filmele copilăriei aveau decorul pe care l-am revăzut în zilele și nopțile petrecute pe aici, pe malurile
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
malurile Senei plină de poduri uimitoare. Unul, Le Pont Neuf, vechi de vreo patru secole, ce păstrează, încă, urmele potcoavelor bidiviilor purtători de nelinștiții mușchetari ai lui de Tréville sau de umbrele cardinalului cel rău, care se tot duelau pe aleile du Jardin de Tuilleries ! O luăm, încet-încet spre gară. Adio, Aramis, Porthos, Athos și d’Artagnan ! La RER, băiete ! Soarele strălucea și ne pregătea o altă seară de vis în Marele Paris. Parisul turistic Nu am întâlnit, până acum, vreun
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
legume și flori amenajate pe lângă ele. Era o frumusețe să privești cât de îngrijite și frumoase erau acestea, mai ales că zona unde era amplasat acest sătuc de weekend, se bucura și de prezența unui pâlc de copaci stufoși, cu alei asfaltate și puternic iluminate, pe care ne plimbam și noi seara. Cele două săptămâni de vacanță în Cehoslovacia, au trecut nespus de repede și eu trebuia să mă întorc acasă. Nu pot spune că regretam prea mult plecarea, căci îmi
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
i-am lăsat să mă înțepe sperând că se ia. Talentul nu s-a transmis dar azi am malarie. Costum de nuntă - o pereche de molii într-un buzunar. Încet-încet se duce toată tinerețea mea. Concurs literar între busturi pe alei - juriu: pescăruși. Așa a ajuns Voltaire cel mai acid scriitor. Voi reveni cu alte kyoka în zilele următoare. Referință Bibliografică: Kyoka / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1353, Anul IV, 14 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
KYOKA de DAN NOREA în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349893_a_351222]
-
să o fac. Crezi că acum mai am nevoie de altcineva avându-te pe tine? - Eu știu? - Hai la plimbare și nu mai fi atât de neîncrezătoare. Cei doi tineri s-au luat de mână și au pornit pe aceeași alee pe care sau consumat primele lor intimități, primele săruturi. Andrada plină de vioiciune și bună dispoziție îl trăgea după ea pe Cris, să o rupă la fugă pe alee. Comod cum era, nu s-a lăsat antrenat de veselia fetei
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
tineri s-au luat de mână și au pornit pe aceeași alee pe care sau consumat primele lor intimități, primele săruturi. Andrada plină de vioiciune și bună dispoziție îl trăgea după ea pe Cris, să o rupă la fugă pe alee. Comod cum era, nu s-a lăsat antrenat de veselia fetei. - Vezi tu, Cris dragule, de ce-mi place mie natura? E atâta bucurie și atâta înțelepciune în glasul ei mut, încât privind dansul acestor nevinovate frunze purtate în vânt
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
firavi, Dar nu e mult și vom fi bravi. La locul nostru din tării Ne pregătim de bătălii. Arma lui albă, orice nor Va arunca de sus, din zbor Omătul să acopere Pământul ce descopere Covoarele de frunze moarte De pe aleile deșarte. Livezi și câmpuri, casele, Cătunele, orașele, Ca o centură peste zare, Splendidă-n soare irizare, Sub strălucirea lui bălană, Se va topi apoi în hrană. Atât mai zise norul mic, Căci vântu-l mai purtă un pic Spre casa Domnului
RĂZBOINICUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349992_a_351321]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > NU MĂ-NNEBUNI, FEMEIE! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 551 din 04 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Nu mă-nnebuni, femeie, Nu-ți mai bate joc de mine! Când treci seara pe alee, Îmi fug ochii către tine. Nu mă-nnebuni, femeie, Îți sărut pașii prin colb, În genunchi, frumoasă zeie, Ți-adulmec chipul ca un orb. Nu-ți mai bate joc de mine, Nu mai trece pe alee, Că nu știu ce gând îmi
NU MĂ-NNEBUNI, FEMEIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344480_a_345809]
-
Când treci seara pe alee, Îmi fug ochii către tine. Nu mă-nnebuni, femeie, Îți sărut pașii prin colb, În genunchi, frumoasă zeie, Ți-adulmec chipul ca un orb. Nu-ți mai bate joc de mine, Nu mai trece pe alee, Că nu știu ce gând îmi vine, Prea mă-nnebunești, femeie! Dacă treci și mâine seară, Te vei cruci câte minciuni: Că eu te aștept în gară Sau la spitalul... de nebuni. http://www.youtube.com/watch?v=X8VxL-vfCAk&feature=related Referință
NU MĂ-NNEBUNI, FEMEIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344480_a_345809]
-
urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele raze roșietice peste cimitirul Bellu. .Ajunși pe aleea înmormqntării, au pus sicriul jos, și după o scurtă slujbă, ă vorbit doctorul Neagoe, unul dintre foștii prieteni de pe vremea studenției de la Viena, aducându-i un ultim omagiu. Studenți Școlii Normale, șase la număr, au luat pe umere sicriul și
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
Și nici la „Monte Carlo” nu mai mergem vreodată pentru înghețată... Plimbarea a fost frumoasă în această seară caldă de septembrie. Lume multă în Cișmigiu. Veselă, chiar exuberantă prin zonele mai pline de verdeață și ferite de ochii lumii. Pe "aleea pensionarilor" s-au oprit de câteva ori. Copiii îl căutau pe tataie al lor... - Ce tataie mulți, aicea! a exclamat băiețelul în timp ce-i cerceta cu privire iscoditoare pe bătrânii de pe bănci și din jurul lor. Majoritatea aveau părul alb. - Da, tătăiță
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
Artistic > CUIBUL LINIȘTII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pășeam cu grijă pe treptele înguste, într-un labirint îngemănat cu labirintul gândurilor mele... Valurile mării ajungeau cu șoaptele până la mine, pe aleile ascunse în pădurea în care , pe după un copac sau altul mai intuiam o urmă a reginei Maria... Cuibul liniștii, colțul de Rai mi se dezvăluia cu totala-i magie și frumusețe...nimic nu era nelalocul lui...o perfecțiune cum numai
CUIBUL LINIŞTII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348138_a_349467]
-
DIN OGLINDA MEA Plină-i toamna, de parfum, cu cerceii ei din struguri! Colieru-i din castane mai aprinde-n inimi, ruguri. Și-a luat rochia de frunze, decorată-n stilul ei Și cu rubiniu pe buze a pornit-o pe alei. Are pașii măsurați și privirile blajine. Toamna de o căutați, e-n oglindă-aici, la mine! IUBIREA TOAMNEI MELE Iubirea mă cheamă, de mână, s-o țin, Când zburdă pe dealuri, primăvăratec. Îi spun că mi-e toamnă și prin
TOAMNA DIN OGLINDA MEA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348238_a_349567]
-
primăvăratec. Îi spun că mi-e toamnă și prin păru-i lin, Vârtejuri de frunzes-au prins, nebunatec. Dar ea, nu mă ascultă, are visele ei Și vesel mă-ndeamnă spre creste. Îi spun: vine iarna și-n păr și pe-alei! Ea trece, râzând, peste toate aceste. Iubirea mă cheamă și cu ochii închiși Mă las purtată de mâna-i arzândă. Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis, I-accept nebunia și trăiesc un vis! FRUNZĂ RUGINIE Frunză, frunză ruginie
TOAMNA DIN OGLINDA MEA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348238_a_349567]
-
pământ, înspăimântate! CORN DE TIMP VRĂJIT Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând! Mi-a păstrat soarele-n casă și-amintirile pe rând. Cu lumina-i de poveste, mă-nconjoară brațul ei. Luminoasă toamnă este peste suflet și pe-alei! Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate, Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate! Și-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară, Suntem regii către care, ploi de stele iar coboară. Visele se cern, fantastic, dintr-un corn de
TOAMNA DIN OGLINDA MEA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348238_a_349567]
-
Bulgariei în 1940. Odată ajunși la Balcik, mai greu a fost să găsească un loc de parcare, decât Castelul, în această privință fiind indicatoare peste tot. Pentru Ștefan nu era prima dată când îl vizita. În fața intrării castelului, pe o alee care începea cu existența unor restaurante, (unul avea chiar o firmă scrisă în limba română: “La Ariciu”,)se continua cu dughenele de pe ambele părți una lângă cealaltă, pline până la refuz cu obiecte de artizanat local și se finaliza la celălalt
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
La terminarea vizitării obiectivului, fiind foarte bine informați de către Ștefan asupra istoricului acestei părți a Dobrogei bulgărești zis și Cadrilater, au hotărât ca înainte de a continua excursia pe pământ bulgăresc, să se oprească la unul dintre cele patru restaurante de pe alee, să servească masa de prânz. Pentru aceasta l-au preferat pe cel cu firmă românească “La Ariciu”. Ospătarii vorbeau destul de bine românește, iar meniul era redactat în bulgară, română și engleză. Și-a ales fiecare ce și-a dorit de pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]