3,286 matches
-
A urcat la primul etaj al clădirii din față și a luat un ostatic. O femeie gravidă. Sachs încerca să digere toată această cantitate de informație legănându-se ușor de pe un picior pe altul: era o modalitate de a-și alina durerile artritice din încheieturi. Vedea acum și numele polițistului cu care discuta. - Wilkins, ce armă are suspectul de la etaj? - Pistol, dar nu știm încă ce model. Tânărul făcu un semn scurt spre doi polițiși de lângă un zid, la mică distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nordului” • l-a atacat pe Rhyme pentru că trebuia să-l oprească până duminică după-amiaza • culoarea ochilor: căprui • profil psihologic (Terry Dobyns, NYPDĂ: motivat de răzbunare, deși s-ar putea să nu realizeze; nervos tot timpul; prin uciderea altor oameni, își alină durerea cauzată de moartea soției sale și imposibilitatea de a-și continua cariera • a luat legătura cu foștii săi asistenți, John Keating și Arthur Loesser din Nevada. A întrebat despre incendiu și despre persoanele implicate. Weir a fost descris de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nordului” • l-a atacat pe Rhyme pentru că trebuia să-l oprească până duminică după-amiaza • culoarea ochilor: căprui • profil psihologic (Terry Dobyns, NYPDĂ: motivat de răzbunare, deși s-ar putea să nu realizeze; nervos tot timpul; prin uciderea altor oameni, își alină durerea cauzată de moartea soției sale și imposibilitatea de a-și continua cariera • a luat legătura cu foștii săi asistenți, John Keating și Arthur Loesser din Nevada. A întrebat despre incendiu și despre persoanele implicate. Weir a fost descris de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu mi-am adus valiză și din astea, deci îmi va trebui ceva în care să-mi pot lua lucrurile. Deci câte plănuiești să iei? — Păi, nu prea multe, am zis degajat, scărpinându-mi bărbia într-o parte pentru a alina o mâncărime inexistentă. Doar câteva chestii esențiale, atât. — De ce, plănuiești să te-ntorci? De ce nu iei tot? — Nu prea e practic, Judy, în momentul ăsta, nu? Aveam impresia că e destul de evident. Oh, am înțeles, e vorba de aspectul practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un pas Înapoi și călcându-l cu piciorul drept pe coadă pe Cat Damon, care scoase un miorlăit disperat. Dacă a consultat-o... —OK, dacă el a fost cel care-a consultat-o, spuse Ruby. S-a aplecat ca să-i mai aline lui Cat Damon durerea, —Ție ți se pare un tip de treabă? Din câte știu, da. Cum ți-am zis, e foarte respectat În domeniu. Recunosc că unii oameni de la spital nu-l prea Înghit pentru că e Îngâmfat. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
asta. Îhîm. Eu sunt Peter. Capul ei s-ar ridica brusc de la mașina de scris? Mi-ar spune să încetez cu gluma, pentru că acesta nu era un subiect de glumă? M-ar crede? M-ar strânge la piept? Mi-ar alina suferința? Ar lua cheia argintie a iubirii ei, lustruită și strălucitoare ca toată argintăria din casă, și ar vârî-o în lacătul trecutului meu și l-ar deschide? Nu aș putea îngădui asta. M-am uitat iar în ziar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
La urma urmei nu mai era nici el tânăr. Trecuseră și peste el ani revoluționari de ilegalitate. Poate ar fi bine să uite pentru o clipă animozitatea? Să intre la el pentru un moment ca să-l Încurajeze și să-i aline singurătatea? Să vorbească toată noaptea cu el ca de la om la om? Nu cu victorii meschine, nu cu prelegeri, nu aruncând Învinuiri, ci dimpotrivă, ca de la prieten la prieten, Încercând să deschidă cu delicatețe ochii aceluia pe care oamenii răi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și de fericiții lui prieteni, care vor trăi aici În locul nostru peste o sută de ani. La ora cinci dimineața ațipi Îmbrăcat și dormi până la unsprezece. Nu se trezi singur: prietenii veniseră din nou să stea cu el, ca să-i aline durerea. Femeile aduseseră oale pline cu mâncare și atât ele, cât și bărbații se străduiră din toate puterile să-l Înconjoare pe bietul orfan Fima cu dragoste și blândețe, căldură și afecțiune. Încercau tot timpul să-l atragă În discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu voia să-mi facă un copil și nici adolescentul care mă înșelase. Era bărbatul cu care-mi petrecusem toată viața ca adult, singurul bărbat pe care l-am cunoscut și iubit cu adevărat. Suferea, iar eu voiam să-l alin. Mai mult, Harry mi-era și mie tată pe cât îi era lui Mark și eram îngrijorată de moarte. Voiam ca Mark să fie acolo, acum, să trecem împreună prin asta. A fost o noapte lungă. Am încurajat-o pe Lynn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ce-ai trecut ca să ajungi până aici, spune el, remarcă din care reiese că știe, chiar dacă „aici“ ar putea la fel de bine să Însemne Cork sau Chelsea. Dar pare mulțumit să o vadă și o ține de mână câteva minute, parcă alinat de atingerea ei. Realitatea este că, pentru a ajunge aici, a străbătut Atlanticul trecând prin furtuni puternice, adăugate amenințării submarinelor germane, dar nimic pe lume nu ar fi putut-o opri, căci i-a promis lui William, când era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
murea Înainte ca eroul principal să aibă vreo posibilitate de a se căsători cu ea. Puse mâna pe volumul al treilea (al doilea, În care Little Billee Își făcea un renume ca artist În Anglia, dar nu reușea să Își aline inima frântă, era cel mai plicticos dintre toate trei) și Îl deschise la paginile finale. După moartea lui Svengali În mijlocul concertului, la care asistau Little Billee și prietenii lui, moarte care o făcea să Își piardă capacitatea de a cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al lui Arthur, care avea la rândul său interese de natură literară, se afla și el acasă, pentru vacanța de Crăciun. Reședința arhiepiscopului de la Addington, În Kent, era frumos proporționată și dotată cu tot confortul, iar atmosfera anglicanismului cultivat Îi alina spiritul ofensat. Însăși expresia „reședința arhiepiscopală“ Îi suna, când o rostea Încet, pentru sine, ca o binecuvântare. Dar nici pe perioada acestei scurte vizite nu fu lăsat să uite cu totul de Guy Domville: gazdele citiseră cronica din The Times
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Lamb House, iar Henry și-a făcut un obicei din a o Întâlni la Londra, pentru a o scoate la teatru, la muzeu sau la cinematograf, făcând cu bunătate tot ce i-a stat În putință pentru a-i alina dorul de casă. Din nefericire, a moștenit Înclinația tipică a familiei James către stările depresive și, la o vârstă fragedă, a suferit o cădere nervoasă, la fel ca și Alice, mătușa ei, În aceeași perioadă, aparent provocată de căsătoria fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scris acolo: „Dar despre toate nedreptățile pe care ni le-au făcut polonezii nu se spune nimic...“ În continuare, rudele povesteau despe abuzurile îndurate, despre dispăruți, morți și despre bunicul care se tânguie întruna și căruia nu i se mai alină durerea pentru tâmplăria pierdută - „circularul, mașina de rindeluit, toate tocurile alea de ferestre și uși depozitate în pivniță...“ Pe același ton se plângeau de sărăcia generală, din ce în ce mai mare: „Cel mai rău ne lovește pe noi, alungații, care nu suntem bineveniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mea care stătea lângă tata. După ce părăsise mânăstirea, pentru ea nu se mai găsise o slujbă decât la munca de jos, la registratura unui spital din Köln. Suferea și nu știa ce să facă. Cineva ar fi trebuit să-i aline supărarea, dar cine, după ce Dumnezeu nu mai avea urechi pentru ea? Mama a dispărut în sicriul peste care pământul cădea cu un zgomot răsunător. Fratele nu era cu gândul decât la el însuși, la fericirea lui temerar asigurată și, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mine acum? Eu ce mă fac acum?“ Spre sfârșitul lui aprilie, imediat după nunta pentru care sosise la Lenzburg, a venit cu Anna și cu mine la casa de vacanță din Tessin a socrilor mei, unde a încercat să-și aline suferința cu cantități uriașe de ciocolată, indiferent dacă era cu lapte sau amăruie, dar fără să știe ce altceva să facă decât, oricât ar fi fost vremea de frumoasă, să plângă. Tânguirea ei constantă implica și un element social, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atingă perfecțiunea, iar numărul mobilelor procreate să-l Întreacă pe cel al permutărilor unei persoane În jurul câtorva mese. În lupta cu greața și fandacsia, ea a acceptat cu abnegație apropierea nemijlocită a chipului lui de occidental bărbos, deși, ca să-și aline martiriul, prefera să dea nas În nas cu el În beznă sau la cinematograful Loria. Nobilul regim a legat pe vecie de fabrică miriapodul prosperității comerciale. Trădându-și admirabila zgârcenie, Nemirovsky arunca pe inele și vulpi paraii care Îi rotunjeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de povestioare evreiești. Pe Madame Hsin a Îndurerat-o diferendul Într-atât, Încât mi-a interzis fățiș să-i mai calc vreodată pragul casei. Povestea vorbei: cerșetorul izgonit din cotețul câinelui Își face cuib În castelele memoriei; pentru a-mi alina singurătatea, am făcut un pelerinaj la ruinele din strada Deán Funes. Dincolo de salcie, soarele cobora pe cerul amurgului, la fel ca În silitoarea mea copilărie; Fang She m-a primit resemnat și mi-a oferit o cană cu ceai chior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Așteptare Elena Marin Alexe Îmi aplec ramurile inimii, să poți culege tainele, una câte una. Lasă aroma lor să-ți aline cerul plin de pelin al gurii și să-ți răcorească buzele arse de promisiuni neîmplinite. Te voi aștepta aici, în fiecare galbenă toamnă, cu alte și alte doruri, atârnate de fibrele inimii mele, gata de sacrificiu. Să nu uiți, pe
A?teptare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83263_a_84588]
-
morți subite privitorilor încît au trebuit să fie distruse sau îngropate la loc. Continui cu voce tare: „-De ce viața cu toate suferințele ei nu înseamnă pentru ei mare lucru? E pentru că ei au un altfel de mîntuire. Ce nu alină, nu fericește și nu compensează nimic. Știu toți că dacă a trăi e doar un exercițiu al întîmpinării morții, nemuritoarea supraviețuire nu înseamnă decît scufundarea în suprema durere. Unică, crudă și atotstăpînitoare. Acolo unde timpul e încremenit nu mai contează
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
injecția lui a fost inutilă. Adorm doborît de oboseală și mă trezește gîndul cum îi trezește pe isihaști, din somn, rugăciunea. 16 Liniște. Firească, blîndă, nevătămătoare. Scriitorul V. privesc calm la cele din jur și normalitatea peisajului vine să mă aline. Oameni, întîmplări, încrîncenările altora le privesc cu îngăduință resemnată. Nu aștept și nu chem nimic. Iar fulgerele tumultului cotidian trec prin mine fără să-mi producă vătămare. Un altul, văzîndu-mă ar crede că am trecut un prag. Că Judecătorul din
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
draperiilor leșinate în așteptări cu toată dulceața vinurilor omorâte în șoapte. Ochii tăi, loviți cu putere de înger, m-au adâncit în vise, să pot aștepta infima sete bătând în cetăți sfărâmate de lanțul ușilor deschise spre stelele unde-mi alin existența ce îți atrofiază-n despărțiri tot ce rămâne-n regii de ceruri. Numai atunci culorile îndreptate spre veacuri se vor logodi în secretul urlător de dulce al neprevăzutului, numai atunci iubirea... VISE RĂSFRÂNTE Cu raze de dor alergam fericită
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
te iubesc foarte mult, chiar dacă ești iubirea mea imposibilă, Eu tot va trebui să revin la tine. Și de fiecare dată, cu toată dragostea mea absolută ce te cuprinde în brațele mele de CER, sărutându-te ca pentru prima dată, alinându-ți toate bucuriile ce au fost localizate, în VERTEBRELE NOPȚILOR ARSE, și ele condamnându-ne, ca de fiecare dată, că nu știm să ne prefacem, că suferințele pot fi așezate pe acea plapumă a viselor desprinsă din SPAȚII nelocuibile și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un SOR, Pământul meu de dor, așternut peste acest început de iubire stelară. PLAPUMĂ A NORILOR Soarele mi-a zâmbit prin perdeaua geroasă de vremi. Trezită la viață din acele muribunde zile în care nu a fost nimeni să-mi aline moartea, să o facă mai blândă și mai iertătoare cu mine. Nu a fost nimeni să-mi dezghețe trupul ce mi-a fost congelat și amestecat prin zăpezile unui infern dureros și zgribulit în fața căutărilor, într-un ADEVĂR, ce pentru
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am avut onoarea să rămân pe un RAFT AL BIBLIOTECII și Ea încă vie în amintirea copilăriei mele. Dar cine să mă recunoască, poate vântul și El însingurat ce-mi plânge plecarea prin ORAȘE DE CER. Numai Hazardul DURERII îmi alină înstrăinarea, De neamul ce mă pierde prin tăcutele zări. Și El, mă întreabă, de ce am venit să mă-nchin, în vecernia serii, unde dorul de mama și tata mă doare-n plecări. Când rugăciunea sfântă, rămâne în suflet și-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]