2,082 matches
-
reflexive și nonreflexive) sunt legate de o diferență aspectuală: formele ergative reflexive sunt perfective (cu lectură rezultativă), iar formele ergative nonreflexive tind să se specializeze pentru valorile imperfective. ● Maldonaldo (1988), citat de Archard (2008: 2378), descrie, pentru limba spaniolă, o alternanță generală între forma nemarcată și cea cu se: se este prezent sistematic în cazul proceselor neașteptate, construcția reflexivă fiind mai "energică" decât cea simplă: La pelota cayó (*se) de la mesa como era esperando La pelota se cayó de la mesa inesperadamente
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o creștere a gradului de agentivitate este marcată de coprezența unui dativ reflexiv pentru întreg (A întors capul/Și-a întors capul ca să nu-l mai vadă). Lamiroy (1998: 39) observă că româna are, ca și germana, franceza, italiana, spaniola, alternanța dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de afectare a posesorului: Mă închei la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a putrezi (Copacul a putrezit/s-a putrezit), a râncezi (Uleiul a râncezit/Uleiul s-a râncezit) și a trece (Rana trece/ Rana se trece). Aceste cinci verbe se diferențiază de toate celelalte prin absența unei variante tranzitive/neparticiparea la alternanța cauzativă (*Timpul a ruginit robinetele, *Umezeala a mucegăit pereții, *Ploaia a putrezit copacul, *Timpul râncezește uleiul, * Alifia trece rana) și se diferențiază prin restricțiile de selecție a subiectului: entitatea la care trimite subiectul trebuie să aibă anumite proprietăți care să
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
utilizările metaforice: Serul de control/Hematiile aglutinează Petele roșii de pe Jupiter/ Particulele/Sensurile cuvintelor/ Conflictele umane se aglutinează. Cele patru verbe care denotă configurația spațială (ancora, înțepeni) și mișcarea direcționată (coborî, urca) reprezintă o subclasă destul de insolită între verbele cu alternanță cauzativă și cu variație reflexiv/nonreflexiv, agentivitatea/tipul de cauză fiind neimportante în acest caz. Toate presupun prezența (implicită a) unui Locativ, criteriul încadrării lor în clasa inacuzativelor fiind localizarea/specificarea direcției. În privința diferenței dintre cele două variante, singura observație
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inacuzativitate: adjectivele funcționează ca predicate inergative, pe când verbele corespunzătoare funcționează ca predicate inacuzative. Prin urmare, adjectivul și verbul au structuri argumentale diferite, apartenența la clasa verbului sau la clasa adjectivului nefiind un simplu fapt de morfologie flexionară. Cinque arată că alternanțelor verbale de tranzitivitate, de tipul (a) le corespunde un fenomen asemănător, sistematic, în domeniul adjectival (b): (a) Il capitano affondò la nave ' Căpitanul a scufundat vasul' La nave affondò ' Vasul s-a scufundat' (b) Gianni è certo/sicuro [che verrò
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
anumite teste aplicabile verbelor ergative (posibilitatea de a apărea în construcții absolute, construcția cu il impersonal și cliticizarea prin en în franceză) este explicat de Cinque prin intervenția unor factori care țin de proprietățile speciale ale adjectivelor. Pentru limba română, alternanța de tipul celei din italiană este posibilă pentru foarte puține adjective, care nu sunt legate morfologic de un verb ergativ: Ioana e sigură că va veni Că va veni e sigur Ioana e cunoscută că mănâncă mult Că mănâncă mult
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din vedere caracteristici importante ale clasei, evidențiate cu ajutorul altor teorii. În multe cazuri, aplicarea acestor teorii are rezultate convergente, diferit fiind accentul pus pe una sau pe alta dintre laturile fenomenului inacuzativității. Un subiect controversat în lingvistica actuală îl constituie alternanța cauzativă, discutată în secțiunea 5. în contextul mai larg al alternanțelor de tranzitivitate. După trecerea în revistă a problemelor terminologice și conceptuale, am prezentat diferitele explicații care au fost oferite pentru existența acestui fenomen, dintre care niciuna nu pare să
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
multe cazuri, aplicarea acestor teorii are rezultate convergente, diferit fiind accentul pus pe una sau pe alta dintre laturile fenomenului inacuzativității. Un subiect controversat în lingvistica actuală îl constituie alternanța cauzativă, discutată în secțiunea 5. în contextul mai larg al alternanțelor de tranzitivitate. După trecerea în revistă a problemelor terminologice și conceptuale, am prezentat diferitele explicații care au fost oferite pentru existența acestui fenomen, dintre care niciuna nu pare să se potrivească perfect la situația din limba română, în care nici
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care nici schimbarea de stare nu constituie (singură) informația semantică relevantă, nici cauza externă vs cauza internă ci, mai degrabă, posibilitatea existenței unei cauze externe (absentă în cazul perechii inacuzative și lexicalizată în cazul celei tranzitive) este responsabilă de producerea alternanței. Am considerat, urmând o soluție propusă frecvent în bibliografie, că perechile de verbe care participă la alternanță sunt derivate în Lexicon (deci constituie intrări lexicale diferite), printr-o operație de reducere. Din punctul de vedere al direcției derivării, am optat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ci, mai degrabă, posibilitatea existenței unei cauze externe (absentă în cazul perechii inacuzative și lexicalizată în cazul celei tranzitive) este responsabilă de producerea alternanței. Am considerat, urmând o soluție propusă frecvent în bibliografie, că perechile de verbe care participă la alternanță sunt derivate în Lexicon (deci constituie intrări lexicale diferite), printr-o operație de reducere. Din punctul de vedere al direcției derivării, am optat pentru analiza de tip "detranzitivizare" propusă, între alții, de Tanya Reinhart și Gennaro Chierchia (ale căror modele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
iar, pentru neerlandeză, de Hoekstra (1984) și Zaenen (1987)12. Kayne (2000: 107) observă că selecția auxiliarului este un fenomen prezent în unele limbi romanice și germanice. Selecția auxiliarului caracteriza stadiul mai vechi al unor limbi: spaniola veche a cunoscut alternanța auxiliarelor ser 'a fi' și haber 'a avea', dar, după o lungă perioadă de variație, a supraviețuit numai haber (Lamiroy 1999, Stolova 2006); în greacă există câteva relicve ale selecției auxiliarului (Alexiadou 2001: 193); în engleza actuală, auxiliarul have 'a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unicul lor argument să apară nud, dar inergativele, nu: Caiem rochas da montana − inacuzativ 'Cad pietre din munte' *Trabalham crinças − inergativ 'Lucrează copii' *Lavam-se crinças na banheira − reflexiv ' Se spală copii în cadă'. Torrego (1989)31 analizează ca participând la alternanța inergativ/inacuzativ construcțiile de tipul: ?Trabajan pressos 'Lucrează prizonieri' En aquella fábrica trabajan pressos ' În această fabrică lucrează prizonieri' (subiect locativ). Mackenzie (2006: 77) respinge ipoteza lui Torrego, arătând că locativele preverbale nu au nimic special, iar subiectele nude apar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în limbile acuzative − pasiv, nominalizări; antipasivul; prezența pasivului în limbile ergative și a antipasivului în limbile acuzative; istoricul interpretării verbelor inacuzative și teoriile diferite în care a fost cercetată această temă; inventarul și clasificarea verbelor ergative din limba română; descrierea alternanței cauzative și a analizelor care au fost propuse pentru acest fenomen; relația dintre ergative și reflexive, din punct de vedere semantic și sintactic; problema adjectivelor ergative; lista de limbi care au caracteristici ergative (deși unele dintre acestea au fost cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
să găsesc explicații pentru unele dintre soluțiile adoptate anterior în lingvistica românească în legătură cu clasa de verbe care constituie obiectul cercetării: ca urmare a influenței teoriei localiste, verbele ergative au fost identificate fie cu ambii membri ai perechii care participă la alternanța cauzativă, fie cu perechea tranzitivă, iar abordările de tip sintactic ale inacuzativității au determinat interpretarea verbelor ergative ca fiind pasive. Diferite fenomene pe care le-am prezentat m-au determinat să fac unele opțiuni de interpretare (deși în bibliografie au
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la formele nonactive. MARATHI Limbă indo-europeană vorbită în sud-vestul Indiei. 90 de milioane de vorbitori (a patra limbă din India și a cincisprezecea din lume). Vechime de 1 300 de ani. Ergativitatea are aceleași constrângeri ca în HINDI. Există o alternanță între marca de dativ (lâ) și cea ergativă (ne), considerată tradițional ca fiind variație liberă. Aceste mărci formează un continuum, ne extinzându-se la toate verbele intranzitive. Posesia inalienabilă se exprimă prin locativ. Dativul exprimă localizarea. Structura ergativă provine din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
between Morphophonology and Morphosyntax: The Case of Romance Causatives", Linguistic Inquiry, 16, p. 247−289, apud Palmer (2007 [1994]: 143). 103 Nu am tratat această problemă în Capitolul 4, pentru că am considerat că, cel puțin pentru situația din limba română, alternanța cauzativă nu este un diagnostic de inacuzativitate, ci un fenomen care afectează în măsură diferită unii dintre membrii clasei (fără a fi legat de o anumită subclasă semantică). Adoptând soluția existenței inacuzativelor primare și a celor derivate, alternanța cauzativă nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limba română, alternanța cauzativă nu este un diagnostic de inacuzativitate, ci un fenomen care afectează în măsură diferită unii dintre membrii clasei (fără a fi legat de o anumită subclasă semantică). Adoptând soluția existenței inacuzativelor primare și a celor derivate, alternanța cauzativă nu poate fi considerată un test sintactic. 104 R. M. W. Dixon, "A Typology of Causatives: Form, Syntax, and Meaning", în: R. M. W. Dixon, A. Aikhenvald (eds.), Changing Valency: Case Studies in Transitivity, Cambridge, Cambridge University Press, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Africa. Forma intercalară se afirmă odată cu dezvoltarea celebrărilor din secolele al IV-lea și al V-lea. De fapt, ea a existat încă de la început și, probabil, este cea mai veche, cunoscută sub denumirea de psalmodia aleluiatică, execuția constând între alternanța dintre solist, care propunea versetele, și adunarea credincioșilor, care răspundea cu aclamația aleluia. Dar adevărata inovație a avut loc în ambientele monastice, pentru care rugăciunea și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
grupul clericilor care înconjurau altarul. „Acesta este motivul pentru care melodiile cele mai vechi din Gloria sunt simple recitative, mai degrabă asemănătoare cu o declamație decât cu un cântec”. În secolele VI-VII, va fi executat de schola cantorum, în alternanță cu adunarea de credincioși. Odată cu formarea ciclului de misă, Gloria va constitui a doua parte din cele cinci. Din perioada muzicii polifonice până în zilele noastre, aproape toți compozitorii s-au exersat în domeniul acestei forme. Un alt imn vechi celebru
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Elementul dominant al stilului său este frumusețea naturală a liniilor melodice, în care este evidentă influența cântecului gregorian. Esența armoniei palestriniene stă în contrastul dintre disonanță și consonanță, cu momente de tensiune urmate imediat de altele de destindere; din această alternanță rezultă o desfășurare sonoră care, uneori, pare lipsită de personalitate. Măiestria lui Palestrina în scriitura contrapunctică a fost dintotdeauna un obiect de mare admirație. Față de anumiți contemporani ai săi, Palestrina apare puțin înclinat în a conferi cuvintelor o profunzime expresivă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
comportamentului maselor. 4. Timpul ciclic, în care prezentul, trecutul și viitorul se proiectează reciproc: specific comunităților primitive sau mentalității mistice. 5. Timpul în întârziere în raport cu el însuși este timpul a cărui scurgere se face prea mult așteptată. 6. Timpul de alternanță între întârziere și avans este timpul în care actualizarea trecutului și a viitorului în prezent intră în competiție. 7. Timpul în avans asupra lui însuși, în care viitorul devine masiv prezent. Este timpul efervescențelor colective, timpul activității clasei proletare. 8
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este posibil acest lucru. La rândul său, ca premisă a asigurării elasticității impunerii, Wagner avea să elaboreze o nouă teorie a repartiției 43, conform căreia repartizarea resurselor de finanțare a nevoilor statului să se efectueze În funcție de factorul temporal, caracterizat prin alternanța Între perioadele de pace și cele de război. În acest sens, el admitea că În perioadele de pace cresc nevoile curente ale statului, dar există tendința de nerespectare și de Încălcare a legii, impunând ca puterea publică să recurgă la
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
facă față anumitor practici antidemocratice ale lui Fujimori în Peru și ale lui Chávez în Venezuela, dar nu s-a plâns de măsurile antiteroriste ale lui G.W. Bush. De fapt, doctrina OAS este centrată pe soluționarea sincopelor și a alternanțelor democratice, nu pe calitatea democrației (Boniface, 2007: 53). Aceasta înseamnă că susținerea democrației implică un demers din partea OAS mai degrabă reactiv, decât unul proactiv. Într-adevăr, OAS tinde să intervină numai atunci când apare o criză majoră; nu are criterii și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
frecvente pe dreapta decât pe stânga. În faza de supurație deschisă, semnul radiologic caracteristic este imaginea hidroaerică intrapulmonară. Aspectul clasic este imaginea cavitară cu contur gros, cu axul mare vertical și cu nivel lichidian orizontal, a cărei înălțime variază în funcție de alternanțele de retenție și drenaj ale conținutului purulent, și care constituie un semn diagnostic important pentru abcesul pulmonar. De obicei, nivelul lichidului purulent într-un abces pulmonar este mai înalt în timp ce într-o cavernă acesta este jos iar peretele leziunii tuberculoase
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
Sunt de acord, când trebuie să revin? Terapeutul - Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Imediat ce avem un loc liber în secție. Pacientul - Fac așa cum doriți! Terapeutul - Telefonez imediat. Simetrii și complementarități O relație colaborativă bine stabilită presupune o alternanță, adaptată procesului terapeutic, de simetrii și de complementarități. In diferite momente, terapeutul dă un sfat pe care pacientul îl urmează și, invers, pacientul dă un sfat pe care terapeutul îl urmează. In alte momente, pacientul intervine într-o manieră simetrică
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]