2,164 matches
-
condițiile de viață, variațiile neperiodice ale programului de lucru etc., pot influența durata somnului. Trebuie menționat efectul emoțiilor și al durerii asupra ritmului nictemeral (circadian). Sincronizarea bioritmurilor este controlată de sistemul nervos, endocrin, fiind influențată de intensitatea luminii și de alternanța lumină-întuneric. Sistemul limbic (în special prin hipocamp) poate produce o stare de excitație crescută a formațiunilor implicate în starea de veghe și o inhibiție a celor implicate în somn, producând trezire și insomnie. Asupra mecanismului de producere a somnului au
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
poate produce o stare de excitație crescută a formațiunilor implicate în starea de veghe și o inhibiție a celor implicate în somn, producând trezire și insomnie. Asupra mecanismului de producere a somnului au fost propuse mai multe ipoteze. În determinarea alternanței somn-veghe, în afara structurilor participante la starea de conștiență (trunchiul cerebral și nucleii bazali, formațiunea reticulară - sistemul activator ascendent (SAA), hipotalamusul posterior, scoarța cerebrală, sistemul “centrencefalic”), participă și unele zone ale somnului în număr de cinci, diseminate în porțiunea anterioară a
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
teren ce era gunoit trebuia să le corespundă un număr mai mare de animale, dar care consumau peste iarnă mult fân, pentru care era nevoie de multe brațe de muncă la cosit și la strânsul lui. S-a impus astfel alternanța țarină-imaș, adică într-un an terenul se ara și se semăna, în celălalt se pășuna și se gunoia natural prin prezența oilor și vitelor mari la pășunat, cu excepția boilor, care se duceau în ciurdă pe platoul de pe Muntele Mare. Mai
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
XVIII-lea (1793) de boierul Andrei Bozianu, vistiernic și apoi stolnic în sfatul domnesc. Clădirea, bine conservată, este reprezentativă pentru arhitectura rezidențială rurală de sfârșitul evului mediu românesc. Edificiul cu ziduri masive a fost construit din zidărie de piatră în alternanță cu cărămidă. În prima din cele patru încăperi ale edificiului a fost prezentată evoluția istorică a comunității sătești ilustrată de materiale arheologice care atestă locuirea zonei începând din epoca bronzului și în epoca geto-dacică "clasică" (secolele al III-lea-I
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
1932 și 1933 când s-au produs și numeroase alunecări de teren. Valea Ranta, cu o lungime de circa 9 kilometri, se varsă direct în râul Mureș, în aval de satul Cuci. Numeroase izvoare de coastă apar în teritoriu datorită alternanței de roci permeabile și impermeabile, care prin adunarea apelor dau pârâiașe mai mari sau mai mici. În satul Bârza curge Pârâul de Sub Coastă și Pârâul Bârzii, mai în aval Pârâu de la Stanu, în zona Cânetele curg mai multe pârâiașe: Pârâul
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
umiditate acționează asupra rocilor atât pe cale chimică, prin dizolvarea și precipitarea sărurilor, cât și pe cale mecanică, prin creșterea în volum a cristalelor de săruri. Alterarea ca proces fizico-chimic al morfogenezei, are un rol important în regiunile aride. Caracteristica principală este alternanța perioadelor scurte de umectare cu cele de uscăciune. Umectarea produce dizolvarea materialelor, precum și două tipuri de migrări: la distanțe foarte mici (de ordinul mm sau cm) și cele care însoțesc șiroirea pe distanțe de zeci de km. Migrările la mici
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
de relief apar mai șterse, versanții prezentând pante mai mici. Datorită permeabilității gresiilor, rețeaua de văi este în general rară, cu excepția gresiilor dure. Văile prezintă în profil longitudinal și transversal rupturi de pantă și respectiv umeri. Unde se interpun în alternanță bancuri mai dure, se pot forma polițe sau trepte locale. Gresiile silicioase, cum sunt cele de Kliwa din Carpații Orientali, determină văi cu aspect de chei. Dacă gresia este dură, dar permeabilă, pe ea se dezvoltă un relief masiv ce
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
provenite din zona piemontană și câmpia înaltă. În el își varsă apele și cele două pârâuri ale Cefei. În trecut, câmpia înaltă era acoperită cu păduri de stejar, cer, gârniță și gorun, dar și alte foioase ca ulm, frasin în alternanță cu pajiști stepice. În urma defrișării lor, astăzi au rămas doar trupuri de pădure. Faptul că pădurile au deținut cu secole în urmă suprafețe întinse este pus în evidență de solurile gleizate, uneori podzolice, de cernoziomurile sărace și de solurile brune
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
că pădurile au deținut cu secole în urmă suprafețe întinse este pus în evidență de solurile gleizate, uneori podzolice, de cernoziomurile sărace și de solurile brune. Înainte de lucrările de hidroamelioratii din epoca modernă câmpia joasă era acoperită cu păduri în alternanță cu pajiști stepice, cu mlaștini și bălți. În părțile ocupate permanent de ape creșteau pe suprafețe întinse trestia și papura, rogozurile și pipirigurile. De-a lungul Văii Gepiului și pe grinduri se dezvoltau asociații alcătuite din sălcii, răchițișuri, arinișuri, stejărișuri
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
ca și lui Marte, zeu al războiului și al agriculturii. Despre apariția lor s-au format legende și teorii. Unii cercetători apreciază că agenții modelatori au fost apa și vântul cu sprijinul înghețului și dezghețului. Se are în vedere și alternanța rocilor, gresii și calcare de pe platou. Însă nu poate fi negată intervenția umană la finisarea formelor mai mult sau mai puțin regulate. Până acum, nici o dovadă științifică nu a putut explica pe de-a întregul acest fenomen și, astfel, legendele
Vârful Babele, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/300906_a_302235]
-
de 40,2 °C la data de 31 august 1938, iar cea minimă a fost de -29,1 °C înregistrată la data de 1 februarie 1939. Vegetația comunei este încadrată în zona de silvostepă și zona nemorală, caracterizându-se prin alternanța dintre păduri și pjiști. În păduri predomină stejarul, jugastrul, fagul, carpenul, arțarul ulmii sau teii, iar dintre plantele ierboase, mai răspândite sunt mărgica, umbra iepurelui, laptele câinelui, iedera, vioreaua sau toporașul. Dintre mamifere, cele mai răspândite sunt rozătoarele (popâdăul, hârciogul
Comuna Crețești, Vaslui () [Corola-website/Science/301874_a_303203]
-
este formată din satele: Tișăuți, Lisaura și Ipotești. Comuna Ipotești este situată pe treapta cea mai înaltă a unui amfiteatru natural ce domină zona, respectiv între Dealul Cetății (368 m) și Dealul Tătărași (385 m). Relieful se înfățișează ca o alternanță de platouri structurale, coline și dealuri în care valea Sucevei și afluenții ei și-au croit drum. Apele sunt, de fapt, răspunzătoare în cea mai mare parte de modelarea reliefului Podișului Fălticeni. Teritoriul comunei Ipotești este încadrat din punct de
Comuna Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/301964_a_303293]
-
nord la Coarnele Caprei și Plugari. Prin comună trece și calea ferată Podu Iloaiei-Hârlău, pe care este deservită de halta de mișcare Belcești și de halta Podu Ulmi. Relieful este dezvoltat pe roci sedimentare, respectiv argile și marne sarmatice cu alternanțe subțiri de nisipuri fine. Relieful actual al comunei derivă dintr-o veche câmpie marină ce s-a înalțat ușor fiind urmată de retragerea mării sarmatice, vechiul relief fiind înlocuit cu un relief de dealuri și coline mai joase separate de
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
prezenței clorurii de sodiu și radioactivității acestora.În zona Someșeniului,spre vest de Apahida,s-au captat izvoare minerale clorurate,bicarbonate,sulfate,radioactive,al căror conținut în săruri este legat de formațiunile de ghipsuri și sare de vârstă Bedonian inferior. Alternanța neuniformă și înclinată a straturilor creează apariția pânzei de apa freatică pe versanți,mai ales pe cei cu expoziție nordică,dând naștere unor mici zone depresionare cu exces permanent de umiditate,ceea ce favorizează dezvoltarea unei vegetații acvatice(trestie,papură,pipiring
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
aproximativ 715 km pe teritoriul României, prezintă pe parcursul ei un număr diferit de terase. Numărul și altitudinile variabile ale acestora sunt generate de evoluția paleogeografică în ansamblu a văii și de unele cauze locale, cum ar fi: structura geologică, tectonică, alternanța sectoarelor de defileu (Defileul Toplița-Deda, Defileul Șoimuș-Lipova) cu bazine depresionare (Depr. Giurgeului, Depr. Transilvaniei, Depr. Hațeg-Orăștie, Depr. Panonică) etc. În Depr. Giurgeu, terasele Mureșului, cu structură mixtă și în rocă, sculptate în depozite vulcanice și sedimentare, sunt în număr de
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
și Deda, Defileul Mureșului se înscrie ca un veritabil culoar transversal, lung de aproximativ 34 km, axat pe linia de întâlnire a revărsărilor de lavă și acumulările de piroclastite provenite din Munții Căliman (în nord) și Munții Ghiurghiuliu (în sud). Alternanțele dintre lave și piroclastite au generat apariția lărgirilor intramontane (Stânceni, Lunca Bradului, Răstolița) în cuprinsul cărora se găsesc 4 nivele de terase, cu altitudini relative de 1-2 m, 10 m, 20-22 m și 40-50 m (Geografia României, III, Carpații Românești
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
împingere. În Podișul Transilvaniei N. Josan (1979) a identificat 8 nivele de terasă (t1 = 8-12 m; t2 = 18-25 m; t3 = 30-40 m; t4 = 50-60 m; t5 = 80-90 m; t6 = 110-120 m; t7 = 130-140 m; t8 = 150-160 m) dispuse asimetric, în alternanță, pe trei sectoare: 1. Sectorul din regiunea de confluență a Mureșului cu Nirajul este distinct prin faptul că terasele celor două râuri formează extremitatea vestică a interfluviului dintre cele două ape. 2. Sectorul Ungheni-Chețani, caracterizat prin desfășurarea tuturor nivelelor de
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
m), t4 de 50-60 m (290-300 m), t5 de 80-90 m (310-320 m), t6 de 110-120 m (340-350 m), t7 de 130-140 m (360-370 m) și t8 de 150-160 m (380-390 m). Acestea „se caracterizează prin poziția lor asimetrică și alternanța pe ambele maluri, cu dezvoltarea nivelelor superioare (t5 - t8) în special pe dreapta râului. Terasele mijlocii și inferioare (t1 - t4) se racordează cu terasele Târnavei, Ampoiului și ale afluenților mai mici (Valea Aiudului, Gârbova, Geoagiu, Galda și Ighiu), marcând evoluția
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
de localitatea Deva, până la Zam, între Munții Poiana Ruscăi la sud, și Munții Apuseni (Munții Metaliferi) la nord, Mureșul își sculptează o vale îngustă cu aspect de defileu (în fapt o succesiune de îngustări ale văii de 1-3 km în alternanță cu lățimi de până la 5-6 km, adevărate mici depresiuni închise de îngustări; L. Badea, M. Buza, 1991). În acest sector culoarul resimte atât varietatea petrografică, cât particularitățile tectonice. Conform studiului realizat de L. Badea și M. Buza (1991), în acest
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
lor vor acționa asupra mușchilor respiratori prin intermediul motoneuronilor spinali. Numeroși alți stimuli plecați de la nivelul proprio, baro sau chemoreceptorilor răspândiți în cele mai variate zone ale corpului influențează respirația. 2.5.1 Centrii respiratori. Activitatea repiratorie ritmică este bazată pe alternanța descărcărilor neuronilor inspiratori și expiratori bulbari fiind modelată prin influențe nervoase extrabulbare. Respirația este un proces automat spontan care poate fi influențat voluntar. Neuronii implicați în respirație sunt situați în anumiți “centri” care grupează neuroni cu funcții asemănătoare și activitate
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
Agostino Steffani. În Italia compune opere, oratorii și un mare număr de cantate religioase, însușindu-și stilul și mijloacele muzicii italiene . În 1709 are loc cu mult succes premiera operei sale ""Agrippina"" (pe un text de Vincenzo Grimani) la Veneția. Alternanța parodiei ironice cu stări de emoție profundă, trecerile de la comic la intrigi rafinate, oferite de libretul avut la dispoziție, sunt transpuse cu deosebită măiestrie în spiritul operei venețiene. În primăvara anului 1710, Händel revine în Germania pentru a prelua postul
Georg Friedrich Händel () [Corola-website/Science/298452_a_299781]
-
orchestra. A apărut în urma definitivării primelor două tipuri de concerte, fiind inaugurat de italianul Giuseppe Torelli (1658-1709), compozitor italian. El se impune ca deschizător de drumuri în istoria Concertelor pentru un singur instrument cu acompaniament de orchestră. El ajunge la alternanța de trei mișcări, o parte lentă cantabilă fiind încadrată de două părți cu mișcarea rapidă (model asemănător uverturii italiene din concepția contemporanului său Alessandro Scarlatti). Aceasta este forma ce se va impune în desfășurarea concertului solistic până în zilele noastre. De
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
orchestral primește din ce în ce mai multă importanță, în timp ce partida destinată solistului este caracterizată prin virtuozitate. Compozitori importanți - începând de la Vivaldi la Dallapiccola - au scris concerte aproape pentru toate instrumentele. Concerto grosso este constituit în funcție de planul sonatei baroce, îmbogățind instrumentația; astfel se produce alternanța dintre ripieno și concertino. Concertele pentru două instrumente solo, chiar dacă erau aceleași instrumente sau erau instrumente diferite, sunt, în termeni structurali, identice cu cele pentru un instrument solo. Problema care se pune este cum pot cânta împreună doi soliști în
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
unul din fondatorii Academiei de Științe a Moldovei. Profesorul Constatntin Moraru s-a expus printr-o activitate științifică amplă, contribuind la fondarea unei noi direcții științifice, ce rezidă în reglarea formogenezei plantelor prin acțiunea radiației solare de înaltă altitudine în alternanță cu întunericul. Realizând multiple experiențe complexe care modelau acțiunea radiației spectrului solar cu diferit raport dintre energia sumară a radiației albastre, violete și ultraviolete și energia razelor roșii a stabilit că radiația solară, caracteristică zonei latitudinii de 22°, ce corespunde
Constantin Moraru () [Corola-website/Science/307523_a_308852]
-
condițiilor muntoase și pre-muntoase, este factorul principal ce induce mutații și recombinații la plante. Aceste rezultate au stat la baza noțiunii conceptuale despre formogeneza ereditară, conform căreia procesele formogenezei pot fi dirijate prin acțiunea radiației solare de înaltă altitudine în alternanță cu întunericul. In corespundere cu acest asamblu de idei au fost cre¬ate noi forme de grâu comun cu calități valoroase precum rezistență la ger și secetă. Formele obținute pot fi utilizate în procesul de ameliorare în vederea creării de noi
Constantin Moraru () [Corola-website/Science/307523_a_308852]