5,281 matches
-
la un mesia iudeu, războinic, care va dobândi puterea, va încerca să se instaleze în templu și va persecuta drepții. Autorul insistă asupra caracterului pacific al adevăratului Mesia, care va coborî pe pământ la sfârșitul luptei. Nu este exclusă o aluzie la revolta lui Bar Kokhba. Se impune, de asemenea, menționat faptul că numele lui Isus nu apare niciodată în această apocrifă, nici cel al Anticristului. Contextul teologic amintește de o controversă legată de identificarea adevăratului Mesia. 3. Apocalipsa lui Ezdra
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu însuși îi călăuzește spre cetatea Ierusalimului, iar îngerii luptă pentru ei. Sfârșitul lumii este deci marcat de trei evenimente: venirea Anticristului; întoarcerea poporului ascuns la Ierusalim; victoria lui Cristos urmată de Judecata de Apoi. În mod evident, Commodian face aluzie la tradiția iudaică a triburilor pierdute, tradiție ai cărei germeni se află în episodul deportării iudeilor din Regatul de Nord, în 722 sau 721 î.Cr., de către regele asirian Salmanasar (2Rg. 1‑7). 1Cr. 5,26 precizează că aceste triburi „vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
jumătate a primului secol î.Cr.) și Martiriul lui Isaia 3, 2, scriere a cărei redactare finală datează din secolele al II‑lea și al III‑lea d.Cr., vorbesc foarte pe scurt despre triburile pierdute, cea din urmă făcând de asemenea aluzie, ca și 4 Ezdra, „la munții mezilor”, unde s‑ar fi ascuns triburile. Într‑adevăr, în varianta mitului Anticristului pe care ne‑o propune Commodian, sfinții se ascund în munți și tot din munți vor porni să cucerească Ierusalimul. În
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mitului Anticristului pe care ne‑o propune Commodian, sfinții se ascund în munți și tot din munți vor porni să cucerească Ierusalimul. În Instr. I, 42, v. 11, Commodian vorbește, foarte curios, de un chorus prophetarum, care constituie probabil o aluzie la o altă apocrifă, 5 Ezdra, redactată direct în latină, în Apus, către sfârșitul secolului al II‑lea - începutul secolului al III‑lea. În 1, 38‑40 este vorba chiar de o armată de sfinți care va veni din Orient
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la o altă apocrifă, 5 Ezdra, redactată direct în latină, în Apus, către sfârșitul secolului al II‑lea - începutul secolului al III‑lea. În 1, 38‑40 este vorba chiar de o armată de sfinți care va veni din Orient (aluzie clară la legenda noastră) condusă de trei patriarhi, însoțiți de cei doisprezece profeți mici. Iată fragmentul: „Și acum, părinte, privește, dând slavă și vezi poporul care vine din Răsărit. Îi voi da căpetenie pe Avraam, Isaac și Iacob, Osea și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ϑΞΦΦ∀Δ∀ 20Δ∴∀ :γ(ς8∀ <Ξ∃∀4<≅< ƒ6 ϑ↑Η 2∀8ςΦΦ0Η ∗4∀νΞΔ≅<ϑ∀ 88Ζ8Τ<. Desigur, este foarte posibil ca destinatarii să fi fost familiarizați cu alte tradiții mitologice locale, dar, în fragmentul la care ne referim, autorul face aluzie în special la cea de‑a patra fiară din profeția lui Daniel. Cei doi martori ar reprezenta deci comunitatea profeților creștini din vremea autorului (L. Peerbolte, Antecedents..., p. 128). . Cf. prezentarea interpretărilor acestui capitol, făcută de P. Prigent, Apocalypse 12
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a celor credincioși. . Teología..., pp. 248‑249. . Notăm, cu titlu anecdotic, că numărul 666 pare a fi fost modificat în 616 pentru a se potrivi numelui împăratului Caligula (Gaios Kaisar). A. Orbe (Teología..., p. 252) afirmă că Irineu face aici aluzie la pasajul final din Apoc. (22,18‑19): „Eu stau mărturie oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta: dacă cineva adaugă ceva la ele, Dumnezeu va adăuga împotriva lui urgiile scrise în cartea aceasta. Iar dacă cineva șterge vreun cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și fiara și prorocul mincinos. Și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor”. De asemenea, Iuda 6‑7 (îngerii rebeli sunt aruncați „în întuneric” suferind „pedeapsa focului veșnic”). În afara acestor declarații explicite, există și o serie de aluzii ale Apostolilor: 2Tes. 1,9; 1Cor. 6,6; Rom. 1,18 etc. Tradiția targumică vorbește și ea despre soarta celor drepți și a celor răi (apud Orbe, Teología..., p. 102). . Potrivit lui Ioan al Antiohiei (Otto, Corpus Apolog. II2 248 apud
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se fi întocmit foarte devreme. Erau anumite clișee, ca locuri comune ale învățăturii creștine. Rabinii nu par să fi descoperit condamnarea definitivă a diavolului în cărțile VT. Și dacă nici rabinii, reprezentanți oficiali ai exegezei VT, n‑au descoperit nici o aluzie la trista soartă a diavolului, este de la sine înțeles că nici diavolul însuși nu putea să descopere așa ceva”. Trecând peste ironia ușor „diabolică” a lui Antonio Orbe, să spunem pur și simplu că această chestiune rămâne complet străină iudaismului oficial
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1961, pp. 235‑249; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria. Un contributo alla storia dell’esegesi patristica, Roma, 1985, și Le benedizioni di Giacobbe, pp. 18‑40. . Adu. haer. V, 30, 2. Irineu citează numai Ier. 8,16 și face aluzie la lipsa numelui lui Dan din lista neamurilor prezentată în Apoc. 7,5‑8. . Omite „zvârcolindu‑se pe cărare”. . Amintim că în tradiția iudaică, precum și în scrierile lui Philon de altfel, „șarpele” de care vorbește acest fragment avea o conotație
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Că toți prorocii și Legea au prorocit până la Ioan. Și dacă vreți să înțelegeți: el este Ilie, cel ce va să vină”. Cf. de asemenea Mt. 17,13 etc. . În opinia lui Norelli, aceste „semne și minuni” nu constituie o aluzie la modelele veterotestamentare, Moise și Ilie, ci, mai curând, la modelele neotestamentare, apostolii (op. cit., p. 229). Ei sunt omorâți de „fiara ieșită din adânc” (11, 7). . 6∀ℜ γ⇔0ΔΞΦϑ0Φγ< +<ΤΠ ϑ⎝ 2γ⎝ 6∀ℜ ≅⇔Π 0 Δ∴Φ6γϑ≅, ©ϑ4
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
public venirea sa. . M. Dulaey, VP, p. 197. . Cf. Or. sib. 4, 1‑28. . Sau poate această „inocență” este doar diplomație? Așa cum am văzut, Irineu evită să lezeze puterea romană, adoptând o poziție aproape apolitică. Această atitudine exclude automat orice aluzie, din partea sa, la legenda lui Nero rediuiuus. . Victorin urmează versiunea Septuagintei: „El nu va cunoaște pofta pentru vreo femeie (6∀ℜ ƒ< ƒΒ42Λ:∴ (Λ<∀46∈Η ≅⇔ :← ΒΔ≅<≅02±)”, în timp ce versiunea ebraică prezintă sensul opus: „El va trăi în desfătare”. Ieronim
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va duce o politică declarat antisenatorială, îndeosebi din cel de‑al cincilea an de domnie (vezi Gh. Ceaușescu, Orient..., mai ales pp. 191‑192). Suetoniu scrie în Viața lui Nero 37, 3: „Uneori, el lăsa să se înțeleagă, prin numeroase aluzii suficient de clare, că nu va cruța nici senatul, că într‑o zi va desființa acest ordin din republică și va încredința provinciile și armatele cavalerilor romani și sclavilor eliberați. Cert este că atunci când mergea la senat, nu îmbrățișa pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
puțin două motive: ea forțează sensul lui euadere și pe cel al lui spiritalis; Omnipotens tribuit nu trimite la prima parte a versetului 15 al Apoc. 13, care vorbește de însuflețirea statuii, așa cum presupune Poinsotte. În realitate, Commodian face aici aluzie la tema persecuției, îngăduită de Dumnezeu pentru binele oamenilor, temă abordată de Irineu în mai multe locuri din Adu. haer. Vezi, de exemplu, V, 28‑29: „De aceea și prigoana este necesară celor ce se mântuie, pentru ca, fiind zdrobiți, frământați
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Lateinos, unul dintre posibilele nume ale Anticristului, în consonanță cu cele spuse de Irineu (V 30, 3) și Hipolit, Christ. 49. . Mai rămâne de rezolvat problema lui Latinus din versul 14. În opinia lui J.‑M Poinsotte, Commodian ar face aluzie în acest vers la Adu. haer. V 30, 3. Importanța acestui pasaj irineic nu trebuie exagerată. Dacă episcopul de Lyon propune în lucrarea sa o listă de nume posibile pentru Anticrist, nu o face decât pentru a o respinge în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
jovială, cu umor discret, începând din primii ani, continuând, la școală și internat, cu o galerie a profesorilor. Revelatoare e relația cu mama sa, percepută ca o rudă îndepărtată, despre care vorbește cu un fel de reproș ironic, dezaprobator, cu aluzii la căsniciile ei nereușite, la preocupările ei nelămurite, rămase fără efecte practice și care l-au silit să trăiască pe cont propriu de mic copil, lipsindu-l și de afecțiune. Din cauza modului strict informativ în care se referă la sine
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
versuri. Într-un volum omagial alcătuit de poetul Ladislau Nagy (tipărit la Oradea, în 1804), apărea și Elegia XXV a nobilului transilvănean George Șincai...., o compunere în latină, în care, după laudele aduse inițiatorilor culegerii, autorul își face autobiografia, cu aluzii la unele realități contemporane. Tradusă în românește, a fost publicată în „Gând românesc”. În alt volum, destinat să celebreze aniversarea principelui moștenitor al tronului habsburgic (Buda, 1804), la capitolul Valachica este inserată o poemă pastorală a lui Ș., concepută ca
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
situația pronaosului supradimensionat în lărgime. Utilizat în țara Românească, la Glavacioc, și în Moldova, în mai multe ctitorii ale lui Ștefan cel Mare, pronaosul lărgit a beneficiat la Curtea de Argeș de o tratare deosebită prin introducerea în spațiul central a 12 coloane (aluzie la cei 12 apostoli) în elemente de sprijin pentru sistemul de boltire. închiderea spațiilor libere dintre coloane cu strane de lemn, deasupra cărora se aflau icoane cu dublă față, iar mai sus broderii decorative, a făcut posibilă delimitarea a două
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
degajă gravitează, cred, cele două rugăciuni care ornează compunerea lui Neagoe. Prima, o „rugăciune către Fecioara Maria”, susține - ca un postament moral, iarăși o convenție de neocolit - intenția de edificare. Cea de-a doua, „rugăciune către Hristos”, legitimează - printr-o aluzie limpede: „Și iarăși ne închinăm ranelor celor de al doilea rându care ai răbdat pre sfânta icoană [...]” - prezența între podoabele mănăstirii a icoanei lui Iisus Pantocrator, cunoscuta „icoană înjunghiată”, a cărei tradiție o relatează Gavriil Protul în Viața patriarhului Nifon
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de recuperare pe care priceperea medicală a timpului Îl permitea, dar În van. Nu avea să se trezească Înainte de luna noiembrie”. În Natural History of Oxfordshire a lui Plott, publicată În 1677 (capitolul 8, secțiunea 11, p. 196), se face aluzie la un caz pe care, nefiind În general cunoscut, Îl voi menționa aici, căci e o altă dovadă a intervalului de timp În care o persoană poate trăi fără hrană: „Rebecca Smith, servitoarea unuia Thomas White din Minster Lovel, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cf. Lafont, La présence française, p. 494. 211. I.e. satș. Generalul Briggs, a cărui relatare despre satș și yogi este citată de T. Iordănescu (vezi introducerea), se Întreba: What are we to do with the Punjab? (London, 1849). 212. Scurta aluzie la hinduism ne Îndreptățește să nu supralicităm percepția religioasă a călătorului sas. Va trebui remarcat că În volum nu apare nici o referință directă la doctrina acumulării meritelor (karma) și a „transmigrării”, ale căror consecințe au și relevanță botanică pentru gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
putut consulta Sir Joryck Fayrer, Thanatophidia of India, being a Description of the Venomous Snakes of the Indian Peninsula, in-folio, London, 1872. 256. În ediția engleză, termsale (1852, p. 136), În contradicție cu planșa XV.3, unde apare turmsala. 257. Aluzie destul de vagă la fiziologia meritelor (și contra-meritelor) și a recompesării lor (karma), Întâlnită aproape pretutindeni În sistemele religioase și filosofice indiene. 258. Dincolo de rezistența diferitelor organisme, antidotul (scr. viÌahara) e o clasă importantă În materia medica a Întregului spațiu asiatic
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Încă mai multe În picioare, atrăgându-i atenția prin starea lor de conservare aproape perfectă». Mohan Lal, un indian, regretând indiferența guvernului englez față de aceste monumente ale unei mari puteri, poate ale unei prime dominații europene În regiune, adaugă, făcând aluzie la explorările lui Honigberger: «Numai străinii, prin descoperirea acestor tezaure ale Antichității, se bucură de coroana științei și a reputației!». O altă mărturie asupra acestor monumente se găsește Într-un memoriu al doctorului Gerard redactat la Jelalabad. «...Se remarcă o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se consulte și să declare că nu vor permite defel să se ridice comoara fără a fi despăgubiți de această pierdere prin avantaje pecuniare considerabile. Emisarul d-lui Honigberger i-a Întrebat pe aceștia care era comoara la care făceau aluzie. Aceștia Îi răspunseră cu surprindere: «Dar ce!? Nu se știe, de la Kabul și până la Peshawar, că Iskander de Rum, fie asupră-i mila lui Allah!, după ce a cucerit țara asta, a depus În acest mormânt o ladă cu bani de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe cititor lăsând să se Înțeleagă că secretul este al lui Honigberger, nu al său, și că studiul religiilor și filosofiilor Indiei Îl anticipează și chiar Îi pregătește dezlegarea. Dar la sfârșit Eliade fie nu știe, fie, conform unei minime aluzii, afirmă că nu Îl poate transmite: ca și Zerlendi, cum scria puțin Înainte, „voise el Însuși să se convingă de adevărul păstrat, atât de bine ascuns În tradiția hermetică” (p. 29). Prin urmare, dna Zerlendi este cea care Îl invită
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]