28,520 matches
-
bine de ce, dar căpătase asupra părinților autoritate. Era ascultată cu multă luare aminte și imediat aprobată. Aveau atâtea noutăți să îi spună atâtea noutăți de pe stradă. Și tatăl și mama și-au descris toate simptomele bolilor de care sufereau, în amănunt, au ascultat părerea Carminei cu multă atenție. Ea susținea ideea tratamentelor naturale cu ceaiuri, miere, gaz, oțet și ei o aprobau surprinși de concepțiile fetei, ba chiar promiseră că vor face stocuri de plante medicinale din soiurile indicate de Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când în când de încântare, la vreun pasaj mai interesant. La celălalt capăt al patului mama broda la un set de lenjerie, era foarte concentrată și la izbucnirile bărbatului ei întreba: hai spune de ce râzi și el îi explica în amănunt pasajul, chiar i-l recita, fără să reușească s-o impresioneze sau s-o emoționeze cu ceva. Ea urmărea mai departe capătul lucios al acului, mâna i se mișca repede, cu precizie, ochelarii îi tot alunecau pe nas. Înțelegi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
camera de la stradă hainele, să le calce, să le pregătească pentru a doua zi, pipăia țesăturile reci, imprimate cu miros de levănțică și îndurerată, fără să știe bine de ce, își înăbușea un oftat. În mașină Ovidiu a povestit mai multe amănunte despre prietenii lui vizitați în zilele trecute. Pe urmă i-a relatat conținutul unui panou aflat într-un cabinet de protecția muncii: Oameni buni nu uitați că v-ați născut fără piese de schimb, o observație destul de inteligentă și adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eliminat grăbită fumul și chipul i s-a muiat, a căpătat o expresie de neașteptată mulțumire. Manevra îi reușise, și-a zis, ochiul furat de coafura bogată și de nuanțele plăcute și stranii ale părului, uita să mai contemple în amănunt figura. Asta însemna că va face o bună impresie a doua zi. Ai adus mica fugară? A întrebat ea radiind de fericire și abandonând în farfurioară țigara, a venit către Carmina și a sărutat-o fugitiv pe obraz. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văd ce mai este nou și, dintr-odată, vreun flecușteț oarecare îmi distrage atenția și dorul de hoinăreală dispare. Apoi descrise cu mult umor relațiile ei cu Dimitrie și pricina micilor lor altercații, părea un subiect inepuizabil, noi și noi amănunte izvorau unul din celălalt, ea era plină de acea bucurie euforică atât de molipsitoare, parcă în paharul de șampanie fusese o licoare miraculoasă ce-i stârnea imaginația și o făcea să picure în jur bucurie. Viața ei de zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
umpluseră hârdăul, îl făcuseră să se răstoarne și nici unul dintre ei, nu se trezise nici măcar o clipă să spună NU, acest lucru nu poate fi posibil, dimpotrivă, puseseră amândoi umărul, la tribunal complotau împreună înaintea prezentărilor în fața instanței, stabileau în amănunt ce anume aveau de spus și ce nu trebuia spus, ce martor era mai edificator, Sidonia Trofin era, desigur alături de ei, sub masca unei împotriviri nete, parcă obosită, își frământa cu degetele fruntea, se frângea ca o trestie, clătina capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era atât de răsturnat uneori, de fapt ea nici nu-și categorisea faptele zilei după principii creștine, bine, sau rău ea se gândea mai ales la cât de corect acționase pentru satisfacerea intențiilor sale, care erau părțile slabe asupra căror amănunte trebuie să insiste în următoarele zile. Își trasa așadar o linie de conduită și abia atunci își permitea să alunece în somn, împăcată. Bineînțeles că uneori punea mult suflet în acțiunile sale, nu precupețea absolut nici un efort și uneori avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de o după amiază, puțin după căsătoria lui Ovidiu, avea încă părul vopsit în nuanțe movulii, se simțea ușoară ca o gâză...Închise de plăcere ochii și când îi redeschise observă că se afla în fața unei cabine de telefon. Găsi amănuntul edificator, se opri, scotoci în poșetă, alese o monedă, formă numărul și după câteva apeluri îi auzi vocea: Alo, da, da, hm... Cine este? A, sărut mâinile, doamnă dragă. Nu, nu v-am uitat, nu... cum aș putea? Acum? Hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
anticipată, conștientă a resurselor sale nervoase pentru că, foarte curând, după ce traversă acele zile de absență, îi spuse Carminei că el trebuia să se apuce de învățat și ea, ar fi foarte bine dacă i-ar urma exemplul. Probabil că un amănunt, o întâmplare, ceva, stătuse la baza deciziei sale. Ovidiu își făurise în interior o motivație temeinică, o fortăreață pentru că altfel ar fi fost imposibilă o schimbare evidentă și inexplicabilă. Și dacă Sidonia se chinuise cu el la examene, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și ar fi fost posibil să-l recunoască transformat în cine știe ce ființă sau lucru. Ovidiu nici n-a observat și nici n-a comentat dispariția plopului. Atât de diferit percepeau lucrurile din jur. Uneori o intriga nepăsarea lui evidentă în fața amănuntelor. Dacă îi atrăgea atenția, el afișa o uimire stereotipă și se grăbea să aprobe: Da, așa-i, evident, bine că m-ai făcut atent. Nici nu mi-aș fi dat seama! Din vechile lui metehne mai persista numai o atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o domine, avea un sentiment al posesiunii foarte acut, îi plăcea să acapareze, să mențină starea de dominație cât mai mult timp cu putință. Vezi tu, reluă ea după ce respiră odată, în goană, pot în sfârșit să-ți dezvălui multe amănunte din viața mea de zi cu zi. Până acum, când te știam aproape de mama, n-o făceam, nu-ți mărturiseam nici cea mai măruntă nemulțumire din pricină că-mi închipuiam că mama va afla imediat și, dincolo de analiza ei detaliată, făcută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa cred. Dacă privești un tablou care ți s-a părut la început desăvârșit, îl privești zi de zi, mereu, sigur că la un moment dat tot ce ți s-a părut noutate dispare, începi să-ți însușești câte un amănunt ca și cum ți-ar aparține și sfârșești prin a nu-i mai înțelege într-o bună zi sensul, îl integrezi printre toate celelalte obiecte, ființe ce te înconjoară. Așa încât, din motive de tactică, chiar dacă, prin natura serviciului său Dimitrie e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am fost la teatru, pe dracu, alaltăieri a fost luni. La teatru ai fost duminică. Da, să știi că ai dreptate, răsalaltăieri. Ce mai contează o zi? Ai fost singură? Singură. De ce mă întrebi? Informatorul tău nu ți-a dat amănunte? Sau ți-a fost jenă să întrebi, să-ți deconspiri curiozitatea? Ai sperat să-l întâlnești pe Adrian. Nu știi ce să faci ca să-i mai ieși în cale? Ce-l tot cauți așa în van? Îți dau tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Avea gulerul la palton ridicat, era nebărbierit, încercănat, nu arăta așa jovial cum păruse la telefon. Filmul l-au văzut în tăcere. Un film fără prea multă acțiune, se insista mult asupra imaginii, o aglomerare de obiecte vechi, studiate în amănunt, văzute prin ochiul unui personaj filmat numai din spate, care deschidea cameră după cameră și cerceta împrejurul, la început lent, cu răbdare apoi din ce în ce mai repezit, mai disperat, i se auzea respirația, sacadată, șuierată, tot mai zgomotoasă, mai chinuită, aveai impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu mă poți convinge că tocmai astă seară a fost prima oară când ai ieșit cu un bărbat în oraș. Nici nu încerc să te conving. Trebuie să-mi spui, să-mi spui clar care e adevărul. Nu-ți cer amănunte, dovezi, spune-mi da sau nu. Nu. N-a fost nici un bărbat în casa asta? Nu. Nici tu n-ai fost la nici unul? Nu. Atât voiam să știu, Carmina, doar atât. Femeia își simți brusc îndârjirea înlocuită cu o baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a nemulțumire, mucoasa bucală îi era afumată, maronie, pătrunsă până în profunzime. Asta în primul rând, vezi. Da, era adevărat și asta, perfect adevărat, ea habar nu avea ce dorește, pe ce lume se află, încotro s-o pornească. Ea percepea amănuntele exteriorului ca pe ceva separat. Treceau acum săptămâni și luni fără ca să tragă măcar o concluzie. Și ceea ce vrei să fie verosimil, adăugă Nina. Ah, era clar, iar nu se alegea cu nimic. Simple generalități rostite cu multă zgârcenie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
suspicioasă, parcă deslușise o nuanță de persiflare, era enervant să fie luată peste picior, doar erau oarecum apropiați ca vârstă, acea diferență de opt ani existentă între ei putea fi trecută cu vederea, nu, ce mama naibii. Se interesă în amănunt de familia acelui om, aflat acum în cercetări. Să nu-și închipuie cumva că invitația ei de a merge împreună pe terasa unei cofetării îi dădea dreptul să fie necuviincios. El îi vorbi pe larg de situația acelui om, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
probleme. De fapt, în asta consta zbuciumul meu permanent care m-a terminat, efectiv m-a terminat, vă spun adevărat, uitați-vă cum arat, zbuciumul constă din faptul că nu las nimic să treacă pe lângă mine ca și cum aș fi un amănunt minor ce poate fi ignorat. Oameni ca mine își complică singuri viața și se sting repede. Când flacăra este prea puternică, arderea devine totală. Un principiu din fața căruia eu una nu mă pot sustrage. Astăzi văd că sunteți mai pesimistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi lipsise tactul, nici nu începuse lupta și se resemnase deja în fața eșecului, abia acum, se recunoștea pe sine, lucidă și plină de afecțiune... Se gândi că, desigur, spre seară bărbatul va avea deja bărbia aspră, o asaltau toate aceste amănunte, picături de neliniște, de senzualitate, ce minunat, să șadă în fața lui și să-l studieze cu atenție, ce minunat! Cât de bine cunoștea toate amănuntele vieții acestui om, cât de bine vedea singurătatea serilor sale, deruta stârnită de fiica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gândi că, desigur, spre seară bărbatul va avea deja bărbia aspră, o asaltau toate aceste amănunte, picături de neliniște, de senzualitate, ce minunat, să șadă în fața lui și să-l studieze cu atenție, ce minunat! Cât de bine cunoștea toate amănuntele vieții acestui om, cât de bine vedea singurătatea serilor sale, deruta stârnită de fiica lui, Ela, diminețile când își petrecea cureaua ceasului în jurul mâinii, când simțea că roua e încă foarte rece... Parcă îl cunoștea de când lumea! Dar nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atâtea, Ovidiu, în zadar. Alteori i se părea că-l recunoaște pe stradă, grăbea pasul și pornea în urmărirea bărbatului ce semăna cu Ovidiu, la început observa piese vestimentare ce-i erau necunoscute, dar nu se putea ghida după acest amănunt, Ovidiu nu mai stătea împreună cu ea, desigur, între timp garderoba lui se diversificase, pe urmă un gest, o ridicare din umeri îi întărea ideea că insul îi era necunoscut. Se întâmpla apoi ca omul să vrea să traverseze, se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zile aparțineau fără discuție Larisei, exista un consemn nescris și ea, Carmina, avea permisiunea să plece. Privea cu atenție în jur, pe stradă, în tren, știa că va trebui să-i relateze totul pas cu pas, uneori reținea instantaneu și amănunte ale vestimentației oamenilor, se specializase, ce bizar începuse să se comporte! În compartiment căuta un loc printre persoane inofensive, femei, copii, bătrâni, ocolea orice prilej care o plasa în vecinătatea vreunui bărbat, se temea că Ovidiu o să afle și o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În compartiment căuta un loc printre persoane inofensive, femei, copii, bătrâni, ocolea orice prilej care o plasa în vecinătatea vreunui bărbat, se temea că Ovidiu o să afle și o s-o chinuie cu întrebările, și o să insiste până la demență asupra acelorași amănunte, ea nu mai era capabilă să mai trieze nimic, îi mărturisea totul cu cea mai mare sinceritate, ca la spovedanie, chiar și așa avea o mulțime de necazuri, el nu credea, relatările ei i se păreau prea sterpe, gândea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care va trebui să fie în deplină concordanță cu conținutul acesteia. 5. Începeți compoziția cu alineat, având grijă să respectați părțile componente ale acesteia: introducere, cuprins și încheiere. 6. Fiți atenți ce scrieți și cum scrieți, nu confundați esențialul cu amănuntele, respectați ordinea firească a ideilor și, mai ales, nu repetați aceleași cuvinte! Folosiți un limbaj clar și corect, dar nuanțat, împodobit cu expresii poetice care sunt adevărate cuvinte de sărbătoare. 7. Scrieți corect, clar și îngrijit, caligrafic, căci frumusețea scrisului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
veritabile rechizitorii critice la adresa compozițiilor colegilor, așa încât observațiilor să se refere la conținutul, cât și la forma lucrărilor. În ceea ce privește conținutul, analiza critică vizează respectarea cuvintelor enunțate în titlu, dezvoltarea tuturor ideilor din plan și stabilirea legăturilor logice dintre ele, eliminarea amănuntelor inutile, precum și originalitatea acestora. În legătură cu forma, se vor urmări: așezarea în pagină, respectarea normelor de punctuație și ortografie, modul în care ideile au îmbrăcat veșmântul de sărbătoare al tropilor. Aceste ,,exerciții critice” minore solicită puterea de creație și analiză a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]