4,800 matches
-
și una implicit subversivă. În legătură cu această funcție a „imaginarului mimetic” (adeseori trecută cu vederea), Matei Călinescu făcea o remarcă extrem de pertinentă: Ludicul și ficționalitatea nu sunt lipsite de riscuri direct proporționale cu suspiciunile grave pe care le pot provoca. Datorită ambiguității lor inevitabile, precarității actelor imitative, confuziilor premeditate sau nepremeditate pe care le pot crea, abilității lor de a induce în eroare, enunțurile ficționale pot fi luate întotdeauna în serios, fie pentru ceea ce pretind că relevă, fie pentru ceea ce ascund șsubl
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
într-un „erou” memorabil. Așa cum, de altfel, au procedat majoritatea comentatorilor, vom începe, inevitabil, de la sonoritățile numelui. Constatăm, mai întâi, că această creație onomastică recognoscibil ivănesciană are, în mod evident, asociații sonore simpatic-comice, că în jurul său stăruie un fel de ambiguitate provenită tocmai din imposibilitatea de a-i stabili conexiuni etimologice sau denotative imediate. Singurul lucru care pare în afara oricărui dubiu este că, probabil datorită repetării ușor modificate a celei de-a doua silabe în final, cuvântul pare un soi de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sunt tocmai senzaționale (traversarea a două păduri, adăparea animalelor etc.), dar dialogurile și notațiile portretistice au o savoare aparte, lăsând să se întrevadă acea voce dublă a poetului, care dă tonul inconfundabil al multor pagini din La Lilieci. O încântătoare ambiguitate își face simțită prezența, în ciuda limbajului prozaic, a replicilor colocviale, în care aproape toți termenii își păstrează sensul propriu, literal, denotativ. În plus, faptul că intervenția „regizorală” este aproape inobservabilă, iar comentariul, minim, contribuie la întărirea senzației de autenticitate. E
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vremea când era culoarea nouă și nu crăpase. (La Lilieci) Nu este nevoie de mult efort pentru a constata că, în acest final de poem și de volum, își face simțită prezența cealaltă „voce” a lui Marin Sorescu. O anumită ambiguitate exista, nu-i vorbă, și în celelalte poeme, dar mai cu seamă ca reflex al detașării ironice (subminată în antifrază, orice rostire devine „dublă”), însă acum se poate observa fără echivoc cum - întocmai ca în Florile de mucigai - mizei parodice
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
76. Eco, Umberto, Kant și ornitorincul, trad. de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 2002. 77. Eco, Umberto, Sulla letteratura, Bompiani, Milano, 2002. 78. Eliot, T.S., Eseuri, trad. de Petru Creția, Editura Univers, București, 1974. 79. Empson, William, Șapte tipuri de ambiguitate, Editura Univers, București, 1981. 80. Emig, Rainer, Modernism in Poetry. Motivations, Structures and Limits, Longman, London and New York, 1995. 81. Falk, Colin, Myth, Truth and Literature. Towards a True Postmodernism, Cambridge Univ. Press, 1989. 82. Fauchereau, Serge, Introducere în poezia
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
solicitarea drepturilor pentru o astfel de categorie ambiguă este inutilă (Rosettixe "„Rosetti,C.A.", 1852, vezi Raluca Popaxe "„Popa,RalucaMaria", în Bucur, Miroiu, ed., 2002). La liberalii români, idealizarea morală a femeilor merge mână în mână cu excluderea lor politică. Ambiguitatea atitudinii lor este mare. Rosettixe "„Rosetti,C.A." are realmente idei liberale, de exemplu în privința căsătoriei. Discursul său este un omagiu adus familiei constituite prin liber consimțământxe "„consimțământ"8 (ceea ce este profund liberal), dar o familiexe "„familie" în care femeia
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
decisivitatea individuală pe „cel puțin o pereche” [Sen, 1970b, p. 153] de alternative (x-variante), nefiind însă clar dacă este vorba despre una sau mai multe. În (1977), Breyer denumea această condiție „liberalism pe probleme” [Breyer, 1977, p. 46] și elimina ambiguitatea definiției lui Sen, acordând „exact” [Breyer, 1977, p. 48] câte o decisivitate pentru fiecare individ. Pentru a putea lămuri problema numărului de decisivități, este necesară definirea a două concepte, cel de aspectex și cel de x variante . Prin aspectex am
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Mai mult, în calitate de componentă afectiv-apreciativă la nivel individual, atitudinea majorității este unipolară („îți place ceva sau nu îți place”, „ești de acord sau nu”), dar la mulți oameni sunt prezente și atitudini ambivalente, ambivalență care nu se confundă nici măcar cu ambiguitatea: aceasta presupune că știi ceva despre obiectul atitudinii, dar nu-ți poți defini clar aprecierea. Ambivalența înseamnă că anumite caracteristici ale obiectului atitudinal îți plac, le apreciezi, iar altele nu. Sunt prezente concomitent două aspecte opuse, dar nu întotdeauna de
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
știi ceva despre obiectul atitudinii, dar nu-ți poți defini clar aprecierea. Ambivalența înseamnă că anumite caracteristici ale obiectului atitudinal îți plac, le apreciezi, iar altele nu. Sunt prezente concomitent două aspecte opuse, dar nu întotdeauna de intensități egale. În ambiguitate își are una dintre surse și atât defrecventul răspuns al subiecților la multe întrebări: „Depinde”. Literatura de specialitate, ocupându-se îndeaproape de problema ambiguității și a relației dintre atitudini și credințe (beliefs), a dezvoltat și teorii și metodologii adecvate (vezi
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
iar altele nu. Sunt prezente concomitent două aspecte opuse, dar nu întotdeauna de intensități egale. În ambiguitate își are una dintre surse și atât defrecventul răspuns al subiecților la multe întrebări: „Depinde”. Literatura de specialitate, ocupându-se îndeaproape de problema ambiguității și a relației dintre atitudini și credințe (beliefs), a dezvoltat și teorii și metodologii adecvate (vezi Iluț, 2004, pp. 43-48). e. Constituite la nivelul personalității umane într-un sistem, atitudinile nu sunt echiponderale nici ca generalitate și centralitate, și nici
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
nu orice problemă poate fi abordată pe o asemenea cale și că, în restul condițiilor egale, ancheta în scris produce mai multe erori generate de chestionar decât cea orală. g. La ancheta în scris nu avem nici o șansă să eliminăm ambiguitatea, imprecizia,inconsistența sau caracterul lacunar al unor răspunsuri. Altfel spus, cercetătorul este în întregime la mâna subiectului și nu mai poate interveni, ca în cazul discuției prin viu grai, pentru a completa și clarifica răspunsurile primite. În sinteză, în tabelul
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
în situația de a-și „vinde marfa”. Reputatul autor menționat distingea patru puncte esențiale ce trebuie atinse într-o astfel de evaluare: Enunțul problemei studiate. În principiu, raportul trebuie să definească cu maximum de claritate problema studiată, evitându-se orice ambiguități. Acest lucru devine, după părerea noastră, cu atât mai necesar cu cât noi, ca sociologi, percepem mai clar faptul că beneficiarul are - așa cum foarte des se întâmplă - o imagine cu totul vagă în legătură cu ceea ce dorește să realizăm prin anchetă. Desigur
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
gînd, Încît mitul care se afirmă cu cea mai mare vigoare În poezia lui, indiferent de natura temei, este mitul creației (paternității), cu o sferă largă de cuprindere: de la geneză la eros. O caracteristică a poeziei de Început este complexitatea, ambiguitatea discursului ei. Un „sfînt nesațiu” domină, de regulă, spiritul creator și nesațiul tulbură confesiunea lirică. Discursul cuprinde, În fapt, mai multe discursuri. După 1840, cînd psihologia romantică pătrunde mai adînc, poetul Începe să sufere de ceea ce s-a numit sentimentul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
limpede. Cine este Îngerul căzut În noroi, năzuind ca abstracta ființă argheziană, spre O lumină inaccesibilă? Poetul, creația, iubirea, existența? Alecsandri atinge În acest fragment o nesperată profunzime. O figură nouă se deschide În lirismul lui explicit: figura indeterminării și ambiguității, proprie poeziei moderne. X Spitalul amorului „L’amour étant l’initiateur de tout ce qui existe, on appellera néant l’absence d’amour. Les degrés d’existence de l’amour sont ceux de la création à l’oeuvre, sans laquelle le
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Bachelard, Jean Pierre Richard și mai ales pe Roland Barthes și Denis de Rougemont, Eugen Simion se ocupă de poeții Întemeietori - Văcăreștii, CÎrlova, Ion Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandresu, Bolintineanu, Alecsandri, Conachi, Pann. Unor autori considerați Îndeobște fără secrete li se surprinde ambiguitatea discursului, li se caută figura (retorică sau poetică), li se compune peisajul caracteristic. Pagini Îngălbenite și chiar prăfuite sînt trecute prin filtrul unor „lecturi noi”. „Dimineața” este În cartea lui Eugen Simion Într-adevăr În primul rînd a poeților. Ora
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de Întunecimi sublime (Grui-SÎnger). O imagine a labirintului: „codrul fără viață”. Peisajele paricidului. Lunca și figura beatitudinii. CÎmpia și reveria pustietății. O țară imaginară. Pastelurile: o reverie pietrifiantă, o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În natură. Ambiguitatea unui simbol: sania. Spațiul deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei. O erotică enervant Îngerească. Erosul galant. Steluța și Rodica. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic? Retorica poemului epic (Dumbrava roșie). Aripa pătată de noroi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se numește cod genetic. Codul genetic este: universal (identic aproximativ la toate speciile), degenerat (majoritatea aminoacizilor sunt codificați de mai mulți codoni), nesuprapus (doi codoni nu au nucleotide comune), fără virgule (parcurgerea sa se face fără pauze) și lipsit de ambiguitate (unui codon dat îi corespunde unul și același aminoacid). 4.1.1. Genele și stocarea informației genetice Capacitatea de stocare informațională a ADN-ului este impresionantă, deoarece genomul uman cuprinde în total 3,2 miliarde perechi de baze sau 3
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Fascinația și ambiguitatea raportului dintre filosof și societate Adrian-Vladimir Costea «Filosoful trebuie să se implice în politică?» “Am ajuns - zice Socrate exact la problema pe care o asemuiam cu valul cel mai mare. Voi vorbi, totuși, chiar dacă acest val va trezi în urmă
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
analizei vizează delimitarea domeniului legitim de manifestare a filosofului, ținănd cont de evoluția conceptelor de “filosof”, respective “societate”, întrucăt au fost interpretate diferit în funcție de contextul în care s-au manifestat, precum și efectele pe care le-au generat. Teza principală reliefează ambiguitatea constituirii unei poziții concrete, cauzată de imposibilitatea definirii filosofului în raport cu societatea. În plus, pozițiile enunțate pănă în prezent nu prezintă argumente veridice și convingătoare, fiind susceptibile de critică; necesare dar nu și suficiente. Redefinirea permanentă a activității filosofului, prin faptul
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
în sine. De aici, ideea că managementul este o artă, deoarece nu există rețete prestabilite pentru rezolvarea unor situații dificile specifice într-o structură (organizație), de luare a celor mai potrivite decizii într-un context caracterizat de multe ori de ambiguitate. Managementul, privit prin prisma eficacității, este arta și știința conducerii, întrucat presupune utilizarea abilităților și calităților managerului pentru a adapta cunoștințele, metodele, tehnicile specifice la un context determinat. În practică de fiecare zi a unui manager se întâlnesc, atât aspectele
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
deschide se inserează deja într-un demers antropologic (K. Polanyi și-a efectuat lucrările reunind o echipă alcătuită din economiști, istorici și antropologi) și stimulează un avânt al antropologiei economice în anii 1950-60 și după. Reflecțiile sale se axează asupra ambiguității conservării clivajului instituit între capitalism și celelalte sisteme economice și retrasează astfel frontiera împresurând lumea capitalistă în interiorul căreia un dispozitiv economic situat în afara socialului s-ar conduce după regulile specifice căutării interesului maximal. Polanyi ajunge la concluziile sale printr-o
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a interesat în anii treizeci de trecerea de la un mod de viață "tradițional" tribal, în limbajul anglo-saxon al timpului la un mod de viață "urban" (era vorba de fapt de marile complexe miniere din Rhodesia de Nord). Răspunzând, nu fără ambiguitate, unei cereri formulate de autoritățile politice sau industriale însele, antropologii britanici ai schimbării sociale și-au îndreptat treptat atenția asupra formelor de organizare socială în aceste centre miniere, populate de migranți temporari și "celibatari" (bărbați singuri), precum și asupra schimbărilor induse
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a societății, a raporturilor pe care oamenii le instaurează între ei? Totuși, lucrările de etnologie dedicate activităților industriale raporturi de muncă și de producție pe care le putem recenza rămân destul de rare. Mai mult, cele care privesc Franța sporesc anumite ambiguități. Există un acord unanim asupra faptului că studiile de etnologie și cu atât mai mult de etnologie urbană și industrială au ca obiect analiza situațiilor contemporane și că acestea din urmă sunt produsul unei istorii locale articulate pe o conjunctură
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
celelalte realități radicale. Omul este incapabil de a exprima acel ganzandere; limbajul Îl sugerează ca ceva ce depășește experiența naturală a omului, prin termeni Împrumutați din aceasta din urmă. Rezultă de aici nevoia folosirii simbolului sau Înțelegerea mai justă a ambiguității mitului lui Platon. Spre deosebire de R.Otto, care prezintă sacrul numai În latura sa irațională, Eliade Îl prezintă În totalitatea sa, și Îl delimitează prin opoziție cu profanul: „Toate definițiile date până În prezent fenomenului religios prezintă o trăsătură comună: fiecare definiție
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
indică o „spărtură” În structurile realului, un simbol pe care privirea logică nu-l distinge imediat. Semnul ar fi „mesagerul unui simbol nedovedit, Încă o iscoadă a miracolului” (/109). Rostul acestor semene este să țină faptele Într-o zonă de ambiguitate și să dea impresia celui ce citește că În preajma lui se desfășoară altă istorie, că istoria ar putea fi și, În același timp, n-ar fi adevărată. Aceste semne dezvăluie și ocultează, apropie de logica realului și Îndepărtează. Referindu-se
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]