16,511 matches
-
timp. Împinge targa spre ambulanță. Pe trotuarul spart, roțile se Împiedică, targa se clatină. Fata Întinsă, poate instinctiv, tresare. Capul i se apleacă pe pernă. Buzele i se Întredeschid și ochii par să i se anime. Asistenții țin deschise portierele ambulanței și, pentru o clipă, fata rămâne singură, ținta miilor de priviri - zecile de polițiști care așteaptă În stradă, locuitorii ieșiți la ferestrele Întregului cartier, ospătarii, bucătarii și oamenii de serviciu de la restaurante, bețivii, turiștii care se Întorc la hoteluri. Targa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
O pun cu grijă În mașină, de parc-ar fi din cristal. Chiar este. Fata cu inelul de inox nou-nouț În buric. — Trăiește? strigă agentul principal, emoționat de parcă sentința l-ar fi privit pe el Însuși. În luminile palide ale ambulanței, doctorul e aplecat asupra fetei. Cu o mână Îi simte pulsul la vena de la gât. Poate că așa făcuse și Buonocore. Și Dumnezeu știe ce simțise În clipa aceea. Poate simțise tăcerea corpului pe care el Însuși Îl crease. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de sub masa din verandă, În timp ce Își punea costumul negru de mire? Viața aceea frântă și nouă pe care i-o dăruise. Brancardierul Închise portiera și, trecând prin fața agentului Împietrit, spune că da, Încă mai trăiește. Apoi urcă lângă șofer. Motorul ambulanței ambalează. Sirena urlă. — Hei! aleargă după ei agentul principal, lovind cu pumnul În geamul Închis. Scapă? Se salvează? Măcar ea! Dar nu mai e nici un minut de pierdut - scrâșnind din cauciucuri, ambulanța dispare În capătul străzii Carlo Alberto. Strada e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încă mai trăiește. Apoi urcă lângă șofer. Motorul ambulanței ambalează. Sirena urlă. — Hei! aleargă după ei agentul principal, lovind cu pumnul În geamul Închis. Scapă? Se salvează? Măcar ea! Dar nu mai e nici un minut de pierdut - scrâșnind din cauciucuri, ambulanța dispare În capătul străzii Carlo Alberto. Strada e goală. O dâră de asfalt cenușiu - cu linia aceea albă care se pierde În Întuneric. Ecoul sirenei continuă să se audă - din ce În ce mai Îndepărtată, din ce În ce mai estompată, mai puțin Înfricoșătoare, ca și cum nu ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din față, și așa cum eram în costumul meu din două bucăți, lăsându-mi hainele pe plajă, papucii unde îi aruncasem și neobosindu-mă să mi pun centura am pornit în viteză spre cel mai apropiat spital. Pe la mijlocul drumului, am văzut ambulanța apropiindu-se. Am claxonat, am frânat și am pășit desculță pe șoseaua fierbinte. Paramedicii l-au luat cu grijă pe tânăr. Am alunecat din nou pe bancheta din față. Am oprit mașina în fața unui magazin, de unde mi-am luat o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mâncat la fel, aproape fără să vorbească, evocând doar, din când În când, o amintire. Marie-Thérèse Îi servea la masă, simțea nevoia să facă ceva; din timp În timp se oprea, plângea puțin, apoi se Întorcea la bucătărie. Annabelle văzuse ambulanța plecând, apoi Întoarcerea mașinii lor. Pe la ora unu noaptea, s-a sculat și s-a Îmbrăcat, părinții Încă dormeau; a mers până la gardul casei lui Michel. Luminile erau aprinse, probabil erau cu toții În salon; dar prin perdele nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înconjura ceea ce rămânea din față; probabil că Înaintea impactului, cu un ultim reflex de apărare, Își dusese mâinile la cap. „A sărit de la etajul șapte. A murit pe loc...”, rosti cu o satisfacție bizară o femeie de lângă el. Sosi o ambulanță, doi bărbați coborâră o targă. În clipa când ridicau trupul, Bruno zări craniul explodat, Își Întoarse privirea. Ambulanța porni În urlete de sirenă. Astfel sfârși prima iubire a lui Bruno. Vara lui ’76 a fost probabil perioada cea mai cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la cap. „A sărit de la etajul șapte. A murit pe loc...”, rosti cu o satisfacție bizară o femeie de lângă el. Sosi o ambulanță, doi bărbați coborâră o targă. În clipa când ridicau trupul, Bruno zări craniul explodat, Își Întoarse privirea. Ambulanța porni În urlete de sirenă. Astfel sfârși prima iubire a lui Bruno. Vara lui ’76 a fost probabil perioada cea mai cumplită din viața lui; Împlinise douăzeci de ani. Canicula era sufocantă, nici măcar noaptea nu aducea un strop de răcoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe bărbatul care rămase uluit, cu sexul erect, cu brațele atârnânde. Christiane se lăsase pe-o parte, fața Îi era schimonosită de durere. — Te poți mișca? Întrebă el. — Nu, făcu ea din cap. Bruno se repezi la bar, ceru telefonul. Ambulanța sosi În zece minute. Toți clienții se Îmbrăcaseră; Într-o liniște mormântală, Îi priveau pe infirmierii care o ridicau pe Christiane, o așezau pe o targă. Bruno urcă lângă ea În ambulanță; erau foarte aproape de Hotel-Dieu. Bruno așteptă câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cap. Bruno se repezi la bar, ceru telefonul. Ambulanța sosi În zece minute. Toți clienții se Îmbrăcaseră; Într-o liniște mormântală, Îi priveau pe infirmierii care o ridicau pe Christiane, o așezau pe o targă. Bruno urcă lângă ea În ambulanță; erau foarte aproape de Hotel-Dieu. Bruno așteptă câteva ore pe coridorul cu linoleum pe jos, apoi internul de gardă veni să-i vorbească: Christiane dormea; viața nu-i era În pericol. În duminica următoare, fu operată: i se prelevă măduvă osoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
compania aeriană ca să-i Întreb la ce oră aterizezi și mi-au spus că avionul a intrat Într-o zonă de maximă turbulență. Am pornit imediat spre aeroport. Mă privește lung. Emma, am văzut avionul aterizînd. Au trimis imediat o ambulanță. Și tu n-ai apărut. Am crezut... Înghite În sec. Nici nu mai știu ce-am crezut. — SÎnt bine. Am vrut doar... să mă liniștesc un pic. O, Doamne, Connor, a fost un coșmar. Începe să-mi tremure brusc vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mine cîteva secunde, dar spectacolul va continua, pentru că, nu-i așa, sîntem englezi, și, În clipa În care publicul Își va Îndrepta din nou atenția asupra scenei, Lissy Își va fi amintit deja pașii. Și, dacă o să mă ducă cu ambulanța la spital sau o chestie de genul ăsta, am să spun „Am avut niște dureri cumplite În piept !“ Și nimeni nu va putea dovedi că n-a fost așa. Și, chiar dacă vor putea s-o dovedească, cu nu știu ce aparat special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Învățase și dansurile de salon În Indochina. Avea picioare foarte sprintene, era un alergător de prima mână care, cândva, urmărise și prinsese un borfaș. L‑a bușit pe borfaș În vintre cu atâta putere, Încât polițiștii trebuiseră să cheme o ambulanță. Battle, unul dintre favoriții lui Ravelstein, ținea mult la bătrânul Abe. Dar era imposibil să‑ți dai seama cum Îl privea Battle pe Ravelstein. Nu exista nici un indiciu asupra a ceea ce se petrecea Îndărătul frunții lui impunătoare. O frunte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mi‑a mărturisit că nu se mai Întoarce În Elveția. Toate trebuiau acum contramandate. Va trebui să renunțe la cursul de hotelier. Când a sosit ziua externării din spital, Abe a refuzat categoric să se lase transportat acasă cu o ambulanță. Spunea că Nikki o să‑l ducă cu noul lui automobil 740. Doctorul Schley susținea că, din moment ce Ravelstein nu poate să meargă pe picioare și nu se poate ridica, trebuia transportat pe o brancardă cu rotile. Dar Abe protesta că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
noul lui automobil 740. Doctorul Schley susținea că, din moment ce Ravelstein nu poate să meargă pe picioare și nu se poate ridica, trebuia transportat pe o brancardă cu rotile. Dar Abe protesta că nu‑i nevoie nici de brancardă, nici de ambulanță. Studenții și prietenii Îl vor transfera de pe un scaun pe roți la automobil. Schley nu s‑a lăsat Înduplecat. Declara că refuză să‑i semneze externarea din spital. Până la urmă, Abe a lăsat‑o mai moale și l‑au ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mi‑o recomandase ca modelul pe care să‑l urmez. Întotdeauna Îmi luam cu mine o carte ca să umplu orele petrecute În anticamera sălii de reanimare, sau În timp ce pacientul dormea ori era pierdut În gânduri - părând să doarmă. Cât așteptam ambulanța, stăteam cu Rosamund În curtea blocului lui Ravelstein și‑l citeam pe J.M. Keynes. Problema de fond din memoriile lui Keynes era cedarea aurului de către germani, În 1919, pentru a finanța aprovizionarea cu hrană a orașelor Înfometate de blocadă. Comisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
durată a interviului. Într‑un anumit fel, mă Îndrăgostisem de dânsulă Vorbea la telefon cu Weimarul și cerea să i se acorde puțină libertate de acțiuneă Vorbea cu pesimismul pătimaș caracteristic evreuluiă” Locul unde citeam, În timp ce așteptam Împreună cu Rosamund ca ambulanța să‑l aducă pe Ravelstein acasă, era o curticică, mărginită de gardul din fier forjat. Un bazin de piatră, arbuști, iarbă - ba chiar și plante acvatice. Mai lipseau numai broaște, dar ar fi trebuit aduse din import. De unde să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
numărai printre prietenii lui, socotea că ar fi o idee greșită să te lase să‑ți iei soarta În mâna ta. Și‑l necăjea foarte tare dacă prietenii lui Îi ascundeau ceva - mai ales cei pe care‑i vedea zilnic. Ambulanța care‑l transporta pe Ravelstein de la spital a tras, Încet, la bordura trotuarului, iar Rosamund și cu mine ne‑am ridicat. Am Închis cartea pe care o citeam, scrisorile adresate de Keynes mamei lui În legătură cu Însărcinările care‑i reveneau În calitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lor. Nihiliștii naturali. - Céline recomanda ca evreii să fie exterminați ca bacteriile. Vorbea medicul din el, presupun. În romane, influența artistică Îl Înfrânează, dar În publicistică e un curat ucigaș. Aici discuția noastră s‑a Întrerupt, pentru că din nou o ambulanță silențioasă a tras la poarta lui Ravelstein și sanitarii, familiarizați cu locul, au apăsat pe butonul liftului de serviciu. Ravelstein intrase și ieșise de atâtea ori din spital, Încât Își propusese să nu mai dea atenție faptului. Doctorul Schley nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Era Întuneric și bâjbâisem drumul afară din cameră, când m‑am prăbușit. Rosamund nu a reușit să mă ridice și să mă urce În pat. A alergat jos să o trezească pe proprietăreasă, care a telefonat pe dată chemând o ambulanță. Când mi s‑a comunicat că ambulanța e pe drum, am declarat sus și tare că refuz să mă internez În spital. Îmi ajungea cât văzusem din asemenea locuri. Medicina colonială, mai cu seamă cea de la tropice, e foarte empirică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cameră, când m‑am prăbușit. Rosamund nu a reușit să mă ridice și să mă urce În pat. A alergat jos să o trezească pe proprietăreasă, care a telefonat pe dată chemând o ambulanță. Când mi s‑a comunicat că ambulanța e pe drum, am declarat sus și tare că refuz să mă internez În spital. Îmi ajungea cât văzusem din asemenea locuri. Medicina colonială, mai cu seamă cea de la tropice, e foarte empirică. Rosamund mi‑a spus: - Trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
albe tocmai Începuseră să desfacă targa pe podea, când i‑am oprit strigându‑le: - Nu mă duc nicăieri! Rosamund a cerut părerea doctorului, care a răspuns: - Mă rog, nu e absolut nécessaire, dacă se opune cu atâta Înverșunare. A trimis ambulanța Înapoi. Infirmierilor le era absolut egal și au plecat În tăcere. Singurul zgomot care s‑a auzit a fost sforăitul motorului ambulanței. Într‑un fel sau altul, am consumat restul nopții și, la lumina zilei, am ieșit pe terasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
doctorului, care a răspuns: - Mă rog, nu e absolut nécessaire, dacă se opune cu atâta Înverșunare. A trimis ambulanța Înapoi. Infirmierilor le era absolut egal și au plecat În tăcere. Singurul zgomot care s‑a auzit a fost sforăitul motorului ambulanței. Într‑un fel sau altul, am consumat restul nopții și, la lumina zilei, am ieșit pe terasă și mi‑am ațintit privirile pe recifurile Întunecate - iar aerul și apa și‑au făcut efectul pe care și‑l fac Întotdeauna. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mă gândisem niciodată la crize sau la urgențe. Puteam oare conta pe un taxi la ora aceea matinală? Da. În primul rând pentru că aferata, chipeșa, neînduplecata noastră proprietăreasă afro‑caraibiană, Între două vârste, luase notă, cu o seară Înainte, de ambulanță și de doctor. Probabil că schimbase vreo două vorbe cu conștiinciosul, dar nu Întru totul demn de Încredere medic francez. Nici măcar nu era nevoie de avertismentul lui; dacă arunca o singură privire la fața mea boțită, răvășită, nenorocită, În penumbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ducă‑se să crape În altă parte - În taxi sau În avion! S‑a sculat cu noaptea În cap ca să ne vadă plecând. Au apărut și vecinii noștri francezi. Probabil că fuseseră treziți din somn, cu o noapte Înainte, de ambulanța cu sirenele și cu farurile ei. Ne‑au făcut urări de bine și și‑au luat rămas‑bun cu căldură și mâhnire. Până la urmă, oameni foarte la locul lor. Salutul de bun‑rămas al proprietăresei voia să spună: „Du‑te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]