2,451 matches
-
mine și imposibilitatea de a fi fericit orice ar simți și orice ar face? Dar ceasornicul îmi arătă că cele două ore trecuseră. Trecuseră prea repede. Fără să-mi dau seama, avusesem iluzia că timpul stă și el împreună cu noi, amical. Dar el își îndeplinea implacabil funcția de a uza totul și de a ucide viața. Trebuia să plec: - Duduie, audiența s-a isprăvit. Cuvântul i-a plăcut și, ca să răspundă glumei mele, mi-a întins mâna să i-o sărut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
potâng de babă, îți merge rău o vreme. Așa mi s-a întâmplat și mie. Imediat după acest incident, primul semn că se strică vremea a fost faptul că s-a iscat, nu știu din ce, o discuție mai puțin amicală între mine și con... soarta. Ea zicea ceva, eu îi răspundeam și tot așa, până la un moment dat când mi-am zis că... cel mai deștept cedează. Așa că am amuțit. Acasă însă atmosfera se încinsese, eu nu mai puteam răbda
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
curajoasă cei vreo douăzeci de centimetri și așa, cu stiloul în mișcare, se așeză pe pana mea măiastră. Ăsta curaj, nu glumă! Mă opresc din scris, o privesc, cu aceeași îndrăzneală cu care mă privea și ea și o întreb amical: - Dorești să-mi spui ceva? - Da, mi-a răspuns, dând din cap. - Ce? Din gesturile capului, al lăbuțelor și șodurilor am înțeles că ar bea ceva înainte să-i dea drumul la gură. Cum cafea nu mai aveam, am servit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mine, apoi scurt, s-a întors și a sărit gardul din plasă de sârmă. Iar de acolo, din curtea lui, m-a întrebat din ochi dacă totul e-n regulă. Eu, așa cum fac deobicei când sunt încolțit, i-am zâmbit amical și l-am salutat aproape militărește, spunându-i: “E-n regulă, amice!” “De data acesta - mi-am zis - este cel mai adevărat lucru din lume”. Apoi i-am întors spatele și mi-am văzut de țigara care, între timp, se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea Tatăl prin camera de culcare mormăind o binecuvântare. Verbul, de o sonoritate difuză, "mormăind", are un efect estompator. Nu mai suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de liniște-conștiința ei. Veșnicia este bătută amical pe umăr: Pământul și cerul dormeau duși visând o irealitate. Ape și văi, codri și munți se nășteau din albele frunți. Ideea că viața e vis ("La vida es sueño"), că întreaga existență nu este nimic altceva decât un imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a răspuns același lucru : „Nu, omule, nu e domesticit - e civilizat”. După care unul dintre tipi - Gregory Îl chema - s-a Întors spre mine la plecare și mi-a zis, pe un ton cît se poate de firesc și de amical : „La revedere, omule”. M-a dat efectiv pe spate, ce să zic. Deși la ușa lui Jerry nu bătea aproape nimeni niciodată, cunoștea o seamă de oameni prietenoși, care l-au salutat În trecere - „Ce mai faci, Jerry ?” „Tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
afirmă viguros ca un umanist profund creștin, mare iubitor de oameni, de Dumnezeu, de țară și de neam, ca apărător fervent al naturii, al limbii române și al folclorului român, fiind pilduitor și din punctele de vedere marital, familial și amical. Combătând fără-ncetare impostura, incompetența, superficialitatea, lucrul de mântuială, necinstea, minciuna, neseriozitatea, stilurile nocive din muzica cultă și din cea populară, degradarea moravurilor, a datinilor și apărând cu ardoare toate valorile morale, creștine și naționale, Constantin Brin se impune ca
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
îngrozitor. Dar pentru Wilt situația însemna altceva: o provocare, prima provocare veritabilă de care avea parte după multă vreme. Instalatorii de gaz și tencuitorii îl provocaseră și ei pe vremuri, dar învățase să le facă față. Trebuia să-i încurajezi amical, trebuia să-i lași să vorbească, să-ți pună întrebări, să le distragi atenția, să-i ții în priză, să le accepți poveștile inventate și să le pui la dispoziție câteva din propria-ți tolbă, dar în primul și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
multe pericole și amenințări. Șeful Guvernului Țării care fusese cândva Statele Unite ale Americii, dădu din cap aprobator. - Este și acesta un mod de a vedea lucrurile. Dar păru că acceptă explicația). Pentru că, atunci când vorbi din nou, vocea era ceva mai amicală: - Iar în ce privește întrebarea ta, o să repet ceva din ceea ce am mai spus. Zâmbetul deveni sarcastic. - Ai auzit vreodată de partide politice? - În legătură cu ce? - Ei bine, eșalonul superior al unui partid este o bandă de indivizi aflați în interior. Ei ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mai putea adăuga excelente momente, să nu uităm, neapărat, să evidențiem seara-concertul cu Arta fugii a lui Bach în varianta Eric Bergel, sub bagheta măiastră a lui Cristian Mandeal. Destule clipe de mare muzică, astfel ca toate aceste mici și amicale observații să nu fie pretexte pentru DNA de a deschide inoportune dosare. Altminteri, nu am fost ultraentuziaști la prestațiile lui Kissin sau ale Polinei Leschenko, chiar și Zuckermann, dincolo de faima lui, a excelat mai degrabă în concertul cameral decât în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
America a însemnat foarte mult pentru el, pentru că după 1992 a primit dintr-o dată multe invitații de peste tot. Au însemnat mult și pentru mine aceste cuvinte. Aveți mulți prieteni printre cineaști? Nu încercați să vă păstrați obiectivitatea evitând relațiile prea amicale? Am relații foarte civilizate cu mulți cineaști, dar sunt puțini cei pe care îi numesc prieteni. Sunt mulți pe care-i plac și cu care m-aș putea împrieteni dacă am petrece mai mult timp împreună. Cu cine sunteți prieten
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Într-un pasaj din romanul lui Bulgakov Maestrul și Margareta, Woland, întruparea diavolului, îi spune unui bufetier meschin și uscat sufletește: „Bărbații care se feresc de vin, de jocuri, de compania femeilor frumoase și de o discuție la o masă amicală ascund ceva necurat. Oamenii de soiul ăsta sau sunt bolnavi, sau mizantropi“ (Editura Univers, 1988, p. 229, traducere de Natalia Radovici). Iar diavolul, credeți-mă, cunoaște oamenii foarte bine! LA LOC teleCOMANDA Sfânta Treflime Alex SAVITESCU La două săptămâni de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
E vorba de nuvela Parada dascălilor în care eroul își închipuie scena morții sale, ajungând la concluzia că la această imagine „te cuprinde o imensă milă de tine și o părere de rău că ți-ai pierdut atâta timp în amicale tovărășii cărora le-ai dat tot sufletul.” Nimeni nu ar putea contesta că spaima de moarte nu este, în proza lui Holban, trăită autentic, întrucât ea domină conștiința eroului și devine o obsesie. „Personajul experimentează moartea doar imaginativ și atunci
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ca să ne mai descrețim frunțile, putem spune că-i preferăm pe dirijorii Valery Gergiev, Lorin Maazel și împătimitul meloman, rafinat comentator, praghez Victor Eskenasy sopranelor și tenorilor de genul Mihaela Rădulescu, Cristian Tudor Popescu sau Andreea Marin. Dincolo de ironiile noastre amicale, vor urma trei săptămâni cu multe, multe concerte, uneori în ritm susținut, precum se iau doctoriile la ore fixe. Să devină muzica altceva decât știam noi? Este bine că festivalul și-a extins manifestările și în alte vechi și prestigioase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
spus el. Nu se încheagă, n-are pic de paprika, pic de sare! Te credeam maestru la înjurături rasiste! — Și nu sunt? m-am mirat eu. — Dacă vreunul din membrii plutonului SS de sub comanda mea ar fi vorbit atât de amical despre evrei, a precizat Arpad, aș fi ordonat să fie împușcat pentru trădare! Goebbels ar fi trebuit să te dea afară și să mă angajeze pe mine să-i biciuiesc la radio pe evrei. Le-aș fi bășicat pielea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
asemenea unui organism viu“ , transmițându-i forța copilului ce se află în fața suflătorului din trompetă, prin puterea muzicii. Alte tablouri ce marchează expoziția sunt două portrete ale violoncelistului Pablo Casals cântând, reunite pentru prima dată. Casals, și el în termeni amicali cu Kokoschka, a acceptat să-i pozeze la începutul anilor ’50, pe când violoncelistul dădea cursuri de măiestrie la Zermatt. Spațiul nu-mi permite să amintesc decât desenele și gravurile prietenilor muzicieni ai pictorului, între care Yehudi Menuhin, Furtwaengler și Sviatoslav
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
toate națiile, se manifestă cam în același mod pretutindeni! La miezul nopții, într-o atmosferă de veselie și cordialitate generală, sub o ploaie de artificii și confeti, ne-am strâns mâinile, am ciocnit paharele cu șampanie și ne-am îmbrățișat amical cu oameni pe care i-am văzut atunci pentru prima și probabil ultima oară în viață. Momentul trecerii în noul an a fost marcat de focul de artificii și raze laser viu colorate dintre zgârie-norii din Kowloon și insula Hong Kong
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
mai aproape de Otilia aici în odaie, decât lângă fata însăși. Otilia îi dădea din când în când mici însărcinări, când pleca în oraș, pe care începuse a le aștepta cu nerăbdare și a le provoca. Nu scăpa uneori de reproșuri amicale. - Felix, panglica e prea deschisă, nu ești tare în nuanțe. - Mă duc s-o schimb.-Aș! O dau lui Titi să mi-o zugrăvească, și, dacă nu plouă, merge. Să vezi ce încîntat e! Într-adevăr, Titi lua panglica foarte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu ciudățeniile lui, dar bine intenționat, te asigur că e bine intenționat. Nu-l slăbește cocoana Aglae. În sfârșit, vom vedea, îți voi spune eu mai pe larg unele lucruri. Și când te gândești (făcu Pascalopol un gest de reproș amical) că toate astea ar putea sa nu te mai intereseze, că eu... Oricât s-ar fi silit Felix să nu participe la convorbire, fața lui exprima jena de a nu pricepe despre ce vorbea anume Pascalopol. Acesta tăie fraza și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol. Felix fugi fără să mai asculte, deși Stănică îl strigă, desperat: - Stai, frate, am ceva să-ți mai spun. Felix comunică seara lui moș Costache dorința lui Iorgu, făcîndu-i acestuia un portret din cele mai măgulitoare, așa, din scrupul amical, deși nu-și făcea iluzii asupra prestigiului său pe lângă moș Costache. Bătrânul bulbucă ochii mari. - Ți-a spus el că cumpără? Auzi dumneata, și cât dă? - Dă cât ceri. Vrea să discutați! - Păi, nu mi-a trimis el vorbă prin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în mână o adresă pe o carte de vizită. - Ține asta, parcă ce pierzi? Când ai să te decizi, ai să teduci și-o să-ți pară bine! - Să-mi aduci pe Weininger! îi strigă de departe Felix, făcîndu-i un semn amical cu mâna. Ajuns acasă, intră de-a dreptul în odaia Otiliei și căută poeziile lui Samain. Le răsfoi, se lăsă pe un scaun cu ele în mână, apoi se-ntinse pe sofa. Atmosfera aceea vaporoasă, mătăsoasă îl umplea de înfiorări
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
L-am găsit pe Titi. - Unde e? - E acasă, îl tratează soacră-mea cu zeamă de lămâie. Stănică povesti scurta odisee a lui Titi. Nu fusese decât o banală escapadă. Titi se întîlnise cu Sohațchi, care îl bătuse pe umeri amical și-i făcuse teoria obiectivității. Între ei, zise el, nu putea fi nici un conflict. Ce fusese între Titi și soră-sa, nu-l interesa. Sunt lucruri care se întîmplă des, fără ca prin asta să se rupă legăturile dintre prieteni. Ei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mi se-ntîmplă când joc cu Olimpia. Nevasta e piază-rea. Vasiliad, foarte atent, mușcând cu dinții dintr-un țigaret de os, ședea înfundat în evantaiul lui de cărți și arunca hoțește numai privirile la ceilalți. - Lucrezi muțește, hoțomanule, îl mustră Stănică, amical,ești vulpe bătrână, las' că te știu eu. Câștigi mereu, de un ceas. Ai luat banii lui moș Costache degeaba, și acum ne cureți și pe noi. - Stănică, nu vorbi atât, și joacă, dacă joci. Aruncă colocartea, vorbi Aglae. - Uite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
altfel cad în brațele filozofilor atei. - Mântuitorul nostru a răspuns la toate! declară părintele,puțin îngrijorat de discuție. - Întâi să-mi spui de ce nu e dreptate pe lume? De cepăcătosul se lăfăie nepedepsit și dreptul cade la fund? Părintele amenință amical, volubil pe Stănică, vrând să-l facă prin glumă să bată în retragere: - Cum se cunoaște, porc de câine, că nu calci în casaDomnului! Păi, tu, fiu nevrednic, aici vrei să te catechisesc, între paharele cu vin? Venit-ai tu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răspunse tânărul. Buna lui dispoziție era evidentă, dar se ghicea că mulțumirea lui vine, mai cu seamă, din faptul că se află alături de Otilia. În schimb, fata se bucura de zăpadă, de frig, de plimbare în sine și făcea semne amicale și conspirative unor copii care urmăreau să-și atârne săniuța lor de coada saniei. Ajunseseră la Șosea. Zăpada era atât de mare, încît curățitorii abia izbutiseră s-o îngrămădească în diguri mari, naftalinoase, de o parte și de alta a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]