67,494 matches
-
trecut. Iar actualitatea era realismul socialist, pe care el îl detesta. Ar fi fost o trădare a propriilor convingeri să vorbească elogios despre ceva ce nu-l interesa. în ziua aceea, tatăl meu s-a întors acasă și i-a amintit mamei mele că, la un moment dat, ea propusese să emigreze în Argentina (unde avea o soră). "Ar trebui să facem demersurile necesare, pentru că ceea ce s-a întâmplat astăzi este un avertisment. Se știe, întâi ți se dă un avertisment
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
acum aici. Dar restul colecției s-a făcut pulbere. în fine. Toate aceste evenimente m-au impresionat profund în copilărie. Sigur, mă obișnuisem să trăiesc așa și nu aveam un termen de comparație. Totuși mi-a fost foarte greu. îmi amintesc că în România intrai într-un magazin și constatai că era gol, că nu puteai cumpăra nimic. Trebuia să stai la coadă în frig pentru a cumpăra o pâine. Dar îmi aduc aminte și că, ajungând în Occident (pentru că un
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
altfel: cîte capate, atîtea cenzuri. Frumoasă și lista din articolul Bestseller-urile mele de Simona Sora (cu titluri precum Despre Îngeri de Andrei Pleșu, Ușa interzisă de Gabriel Liiceanu, Bietele corpuri de Sonia Larian etc.), precum și fraza ei finală, care amintește de o celebră temă despre cărți a lui Nicolae Manolescu: "Să nu uităm însă că majoritatea cărților vii, adică citite, nu stau în ruptul capului la locul lor, se pitesc pe sub pat, cad în spatele biroului, alunecă în interiorul fotoliului sau pleacă
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
voiesc nici o delegațiune oficială, nici delegațiuni de studenți". Cum ne-am putea reprima gîndul unui paralelism cu soarta unui Paul Goma, bruftuit peste ordinar, negat cu obstinație pentru cîteva erori colaterale și inflamări pamfletare? Cum am putea să nu ne amintim marginalizarea altor confrați care au... fluierat în biserică? Nu cumva... nu cumva există în literele noastre destine cu repetiție? Iar dacă tot veni vorba de raportul scriitor-patrie, să-l menționăm pe Cioran împotriva căruia regimul comunist a montat un proces
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
aș pune o primă întrebare, cum se zice, de curiozitate. Ați fost îndrumătorul - de licență, de doctorat - al multor, foarte buni, viitori colegi (Simona Popescu, Mircea Cărtărescu, Liviu Papadima, Mircea Vasilescu, Bogdan Lefter sînt doar cîteva nume). Ce amănunte vă amintiți, din acea perioadă a colaborării cu ei? Ați folosit două cuvinte pentru a-mi caracteriza relațiile cu doctoranzii (în realitate, cu mult mai numeroși decît cei menționați, cîteva zeci): "îndrumare" și "colaborare". Termenii sînt oportuni, dar trebuie explicitați. A îndruma
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
din vina unuia, a celuilalt sau a amîndurora), ori profesorul e prea ocupat și prea puțin participativ ca să reușească a-l emula pe candidat să-și dea întreaga măsură. Dar există și cazuri fericite. Printre doctoranzii pe care i-ați amintit se află și doi scriitori importanți: Mircea Cărtărescu și Simona Popescu. Amîndoi se deosebeau de marea majoritate a colegilor lor prin aceea că, în momentul lansării în aventura doctoratului, erau deplin conștienți de identitatea lor creatoare și se bucurau de
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
Doamnă Monica Heintz, ați plecat din România cînd vă pregăteați să dați la facultate, să vă alegeți o carieră. Educația din școală, semnalele pe care le primeați din jur vă spuneau că reușește cine muncește, sau dim potrivă? Nu îmi amintesc ca succesul să se fi evaluat numai în termeni de muncă sau nemuncă. În cadrul școlii, înainte de 1989, se vorbea mult și despre talent, inteligență sau inspirație. De altfel, școala, care a fost întotdeauna construită pe un sistem elitist și în
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
pe picior greșit, și nu că dintr-un proiect ce se anunța promițător a rămas doar umbra unei amintiri. Urmarea este că, spre deosebire de tonul sobru și sec al Rodicăi Palade, Ovidiu Șimonca alunecă într-o tribulație ranchiunoasă al cărei ton amintește de metehnele unui ziarist de scandal. E multă otravă în rîndurile articolului cu pricina, dar și multă frustrare mocnită. Îi recomandăm domnului Șimonca o cură de primenire sufletească la capătul căreia să poată fi suficient de obiectiv pentru a fi
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]
-
criticul E. Lovinescu se credea rezultatul pur al omului temperamental, la maturitate distingea între contribuția temperamentului la constituirea unei ideologii și contribuția omului bovaric. Depășise în acest fel faza Jean Jacques Weiss prin Jules de Gaultier (pe care nu-l amintește aici), a cărui carte despre bovarism o va fi asimilat ceva mai târziu. E. Lovinescu analizează în cap. XXXV din Memorii II prin ce se manifestă la el "proiecția fidelă a psihologiei scriitorului" în operă și consideră așa-zisul său
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
care mă și miran că era o ființă omenească, după ce citisem întâiași oară Război și pace. Că murise și el, ca toți, în halta Astapovo, era altceva... Ceea ce nu am uitat niciodată. Orice demon ar râde de mine, printre altele, amintindu-mi că Patriarhul, de câte ori încercase să treacă Dincolo, undeva prin pustietatea stepei rusești, lua cu el la despărțire și un valet cărând valizele pline de lucruri, printre care, neapărat, sticla de colonie (Fougčre royale, ca Napoleon, pe care-l ura
Trecutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10642_a_11967]
-
cu tânți Lenuța își găseau timp să stea de vorbă, uneori ore întregi. Ce aveau să-și spună? Curios din fire cum eram, trăgeam cu urechea. Vorbeau în șoaptă și nu prea înțelegeam mare lucru din ce șușoteau, dar îmi amintesc cu precizie că repetau numele celor doi frați Mitică și Valeriu, care nu o duceau prea bine. Înțelegeam că li s-a întâmplat ceva rău, că nu se știa unde sunt și cum o duc. Era vremea represaliilor comuniste împotriva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
represaliilor comuniste împotriva celor care se ridicaseră împotriva ciumei roșii care venea dinspre răsărit și mulți tineri anticomuniști dispăreau fără urmă. De multe ori, mama mea nu-și putea stăpâni plânsul când venea vorba de prietenii ei cei nefericiți. Îmi amintesc asta foarte bine, probabil plânsul mamei mă afecta și pe mine, așa copil neștiutor cum eram. După mai mulți ani, lucrurile s-au mai schimbat spre bine, deținuții politici au fost eliberați și am aflat ca unchiul Valeriu a ajuns
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
comunicarea, câtă vreme, prin transpunere, se realizează o identificare parțială ce duce la comunicare implicită. Toate bune și la locul lor, numai că ,,celălalt” (fie el, individul, fie grupul din viața cotidiană, are mai multe ,,imagini”, mai multe „fete” (aș aminti și teoria idolilor la Francis Bacon, filosof englez, apoi teoria imitației la Gabriel Tarde, sociolog francez) și anume: imaginea cu care vrea să apară în ochii altei persoane, imaginea cu care realmente apare în ochii altei persoane, imaginea cu care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
dau cu părerea despre orice pe marginea sântului, ne abținem. Ca să mai destindem puțin atmosferă, într-un anume fel, parcă prea didactica, trebuie să recunoaștem, sincer, frumusețea expresiei ,,... Să storc marea din bobul de nisip”, expresie care însă ne-a amintit de un comentariu pe blog, comentariu apărut la publicarea pamfletului Cinzeaca ,,Omul de cultură” și nouă ordine universală: „Domnilor, stau aci, aproape de căsuța asta în care a fost concepută ani de zile revista „X”. Mi-a fost dat să văd
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
până la noi/ Sunt un evoluționist/ Mă trag din două maimuțe/Adam și Eva” Asta da „poezie”! Numai că, Doamne, iartă-ne, Adam și Eva (fără gram de misticism!), sunt personaje biblice! Sunt Dumnezeul întruchipat, pus în capul mesei (ca să-l amintim pe tutea), sunt Dumnezeul bărbat și femeie ce vine să explice nu evoluția omenirii, ci sensul ei. ...Și nu numai atât! Greu însă de înțeles! Și mai ales greu, de către cei care, ani și ani au servit cu pocalul doar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
o mai veni mintea la cap!) 3. În condițiile recirculării, dacă a mai rămas ceva din mine, omul căzut din dumnezeire? Mda! Greu de răspuns, mai ales la ultima întrebare și mai ales când ,,oglinda retrovizoare a unui eu” (ca să amintim de AMURGUL ZEILOR... OLOGRAFI - Marian Barbu, Ed. SITECH, Craiova, 2011), versativ, mai tot timpul, îmi refuză imaginea. Greu de raspuns și câtă vreme omenirea ar numără vreo 6,5 miliarde, însă în ea, Oamenii mai rar. Pe alocuri, chiar neam
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fi eterni. 1065. Numai moartea poate evalua nepărtinitor viața. 1066. Doar Dumnezeu poate beneficia de toate scuzele fiindcă El este Totul. 1067. Te rog toamnă lasă-mi primăvară amintirii să-mi inunde ruginiul uitării tale. 1068. A fi înseamnă ați aminti. 1069. Care speranța în ruină nu a fost cândva un edificiu semeț? 1070. Orice întrecere cu natura deșertăciunii acestei lumi este o deșertăciune și mai mare. 1071. Numai somnul îți poate spune că mai există și vise reale. 1072. Rămâi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
că s-au desfă surat evenimentele din acei ani de grea obida pentru români, intru propășirea comunismului bolșevic și distrugerea țării. Povestea mea este asemănătoare cu a multor deținuți politici și mai curând am vrut să uit decât să-mi amintesc suferințele prin care am trecut. Pușcăria m-a învățat multe, insă odată scăpat, mi-am promis că voi face totul pentru a împiedica răspândirea molimei comuniste și voi încerca să ajut pe cei în nevoie, drept mulțumire că am rămas
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pe viitor, acum ,aproape de aniversarea „fragedei vârste” de opt zeci de ani? NP: Da, aș mai avea un proiect important după care, dacă reușesc, pot închide ochii mulțumit că n-am făcut umbră pământului de pomană! Cred că va mai amintiți de grupul venit din Kazahstan la Congresul din 2004, toți îmbrăcați în costume naționale, de la mic la mare, care ne-au cântat românește ca si cum de-abia cobora seră din inimă munților Moldovei?! Este impresionant să vezi cum toți copiii vorbesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-i înhață pe amândoi și nu peste multă vreme acoperind hula mării o aud pe femeia agitându-se-n rut strigând cuvinte voluptoase ca si cand un înger și-ar prinde aripile în ușă ruginita a tramvaiului Stau în fața acestei păsări ciudate amintindu-mi copilul cel mut pe care mi l-a dăruit cândva femeia aceea lipsită de glas era una din acele stranii femei capabile să zboare că un înger în absență mea peste toate prăvăliile și maghernițele periferiei în timp ce toate corăbiile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
se simțeau mai curați, măi toleranți: Librăria Școalelor, condusă de familia Sanft, Librăria Academică, patronată de Sabetay și Leibovici, Librăria Carte de Aur, a lui Gabriel Iael. Erau tot asa de căutate anticariatele lui Umberto Cristofaru, Bohor Greioni și altele. Aminteam cu altă ocazie de prezență Teatrului Lumină, al comunității evreiești, de la Craiova, trupa condusă de farmacistul Mandy Penchas, viitorul compozitor, Alexandru Mandy. Solista spectacolelor era Rely Cohen, o artistă completă, cântăreața și dansatoare. Din păcate, acel început glorios a fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ciană, cea care conferă literaturii române multiple perspective, cea metafizica rămânând de referință. De-ar fi să ne aplecăm doar la riguroasă „restituire” a înțelesului eminescian, întinsă în cele 7 volume 3, ar fi de-ajuns nu doar să-l amintim, ci să-l și omagiem la celebrările bianuale eminesciene. Perfectă logică internă a comentariului sau critic scoate la lumină valori, sensuri, deșchideri hermeneutice semnificative. Așadar, o carte reper în cercetarea eminescologică. Surprinde prin originalitate, acuratețe discursiva, profunzime. Sintagme că „spiritul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României un mare cântăreț și-a amintit de talentul și virtuozitatea lui Marin Teodorescu, apreciat de marele muzician George Enescu, alături de care, în Primul Război Mondial, a ridicat moralul soldaților și ofițerilor români cu cântece ce au devenit șlagăre ale muzicii lăutărești, alinând cu ele durerile răniților
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
au terminat, l-au îmbolnăvit, fiind bolnav și de nefrita (se declanșează un diabet mecanic foarte puternic care-l orbește). Într-o zi geroasă de 13 ianuarie 1945?? a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat la cimitirul Cernica. Trebuie să amintesc rivalitatea dintre Zavaidoc și o altă mare glorie a muzicii interbelice, CRISTIAN VASILE, cel îndrăgostit de frumoasă Zaraza. Mult timp Zavaidoc a fost acuzat că ar fi pus la cale uciderea Zarazei în scopul distrugerii adversarului. Nicidecum, ne spune scriitorul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
interpreta cu sensibilitate șlagăre precum „Foaie verde spic de grâu”, „Aș muri dar nu acuma” (Cântece pe care le-au preluat foarte mulți cântăreți de-a lungul timpului, dar... o spun cu părere de rău, , n-au catadicsit să-i amintească măcar numele înaintașului lor, ci s-au lăudat că-s creațiile lor. Păcat de așa oameni fără conștiința, Marin Voican-Ghioriu). Foarte puțini știu că Zavaidoc s-a aflat în 1919 alături de soldații romani care au ocupat Budapesta, legând cu nojițele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]