39,601 matches
-
și materializare spectrala: "din pîntecul tău mare aflat în luna a noua/ nu se naște copilul așteptat/ ci doar un abur un fel de vis/ amintirea unui copil./ și tot așa din creierul meu/ nu se naște poemul ci doar amintirea lui./ nici unul nu cred că mai avem trup/ sîntem vîrîți pînă peste cap în irealitate/ morții se întorc la noi/zboară prin văzduh că libelulele/ că stelele căzătoare" (Așteptînd viitorul în regiunea ireala). Sau această, așijderea tipică, consemnare a schizoidiei
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
și uitare). Că și: "Îngerii purtau ochelari/ și aveau în loc de picioare roți de bicicletă" (Jurnal). Că și: "atunci ai coborît din oglindă/ și ai intrat în creierul meu. cu șurubelnița ta/ stelata mi-ai deșurubat una cîte una/ toate emoțiile" (Amintire). Tot aci ar putea fi menționat un delir imanent al dimensiunilor ce frapează cu osebire spiritul științific: "de tristețe soarele se micșorase/ pînă nimerise în gură unei furnici/ care-l purta pe cărări șerpuitoare mici/ prin iarbă colosală" (Univers răvășit
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
monstruos, si o femeie care e un fel de fanatica a erosului și castității totodată, bătrînul capturează fete tinere și frumoase, pe care le ține închise, supunîndu-le unei torturi psihice și fizice (prin înfometare) pînă cînd sărmanele creaturi devin dezolante amintiri ale frumuseții de odinioară. Izolate în castelul din munți, aceste femei tinere și frumoase sînt private de ochii celorlalți, deci de confirmarea frumuseții lor, ceea ce e suficient pentru a le transforma în niște bătrîne nebune, pe al căror chip vag
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
de ani/ bunica Ana/ a scris frumos cu ață:/ăSomn ușor vise plăcute./ Îngerii să te săruteă.// Am patru ani și totodată aproape de 30/ sînt singura într-o grădină iarnă/ e totul alb/ (și nu mai știu de e o amintire sau un vis)/ nu știu dacă să plîng/ dacă să plec să stau și înainte/ se-ntinde - îmi pare -/ un crîncen paradis.// Am 70/ și nu am față/ dar văd prin ochii mei - aceiași: este dimineață!// Scrisori începute și neterminate
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
deloc mort și îngropat). Grupajul din "Familia" cuprinde trei tipuri de texte: evocarea omului Dimov, relevarea prin analiza a valorii operei lui poetice și "moștenirea dimoviană" - modul cum se raportează la el poeții de azi. Din prima categorie, fragmentele de "amintiri cu Dimov" ale prietenului sau Dumitru Tepeneag lasă să se întrezărească un personaj fabulos, un cuadragenar adolescent cu gustul gratuitului periculos, un boem sociabil și mult mai mult decît toate astea. De fapt, cum era Dimov? Pentru prietenul lui bun
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
V. Lută Deși figuraseră în planul Editurii Eminescu pe 1982, Amintirile unui dramaturg care a fost Mircea Ștefănescu au apărut la 16 ani distanță. Unul din motivele acestei întîrzieri este faptul ca voluminoasa dactilograma a cărții de Amintiri... - o cronică teatrală extinsă și un document de epocă, grație celor 84 de
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
V. Lută Deși figuraseră în planul Editurii Eminescu pe 1982, Amintirile unui dramaturg care a fost Mircea Ștefănescu au apărut la 16 ani distanță. Unul din motivele acestei întîrzieri este faptul ca voluminoasa dactilograma a cărții de Amintiri... - o cronică teatrală extinsă și un document de epocă, grație celor 84 de ani pînă la care autorul și-a înregistrat experiențele - a suportat amputări repetate din partea cenzurii. Iar Mircea Ștefănescu s-a stins din viață chiar în 1982. Abia
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
îl ajută pe Mircea Ștefănescu să treacă în revistă o întreagă biografie pe un ton plin de umor și vitalitate. Dovadă clară a acestor vîrtuți este chiar titlul pe care autorul găsește cu cale să îl dea primei părți a Amintirilor... sale: " Un ^supliment^ de patruzeci de ani". "Suplimentul" pe care îl are în vedere Mircea Ștefănescu reprezintă darul prin care, dîndu-i longevitate, soarta i-a răsplătit răbdarea și robustețea de caracter manifestate în timpul unor încercări grele. La jumatatea vieții, în
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
fost, precum în cazul putinor oameni, și cea mai fericită. Trăind "cu lăcomia omului revenit la viață în plină putere a vîrstei", toate împlinirile Mircea Ștefănescu le cunoaște după borna hotărîtoare a celor 40 de ani. Cele trei sferturi din Amintirile... lui Mircea Ștefănescu suferă însă de o pedanterie explicativa plictisitoare. Atît călătoriile sale, cît și creația teatrală dramaturgul le îneacă în episoade fie romanțioase că în Ionel Teodoreanu, fie într-o minuțiozitate descriptiva exagerată. În general, însă, în cartea lui
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
a literatura (singură influență optzecista poate fi identificată în titlul volumului de debut, bazat pe un joc de cuvinte: "fântâni carteziene" în loc de "fântâni arteziene"!). Odată cu trecerea anilor, impresia făcută de Nichita Danilov la debut se șterge tot mai mult din amintirea cititorilor. Și aceasta nu pentru că poetul n-ar mai scrie, ci pentru că se îndepărtează de norocoasă intuiție inițială, atras de noi experiențe. În momentul de față el nu mai este al doilea Nichita al literaturii române, așa cum părea la început
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
destrămării/ din noi" (Elegie de toamnă). Mariana Filimon are alura unui anchetator angelic, care determină "locurile", în chip delicat, a-și destăinui suferință (ne)bănuita ce le macerează: "Însoțită de umbrele mele/ rătăcesc prin locuri/ roase pînă la sînge/ de amintiri" (Popas). Odată obținută această performanță, d-sa trăiește liric (prin delegație!) în locul lor: "Îngerul meu/ singur și el/ asculta noaptea hohotind prin unghere// sînt păsări de întuneric/ șoptesc/ socotind pe degete orele/ oprite în loc//în răstimpuri/ cartea citită de noi
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
de a te scrie pe tine însuți, de a crea ceva care să te conțină, un singur punct nevralgic apare. Lupta prin scris pentru conservarea identității are și un revers, căci trecutul se deplasează inevitabil, devine greu de controlat prin amintire. Astfel, refuzul literaturii se transformă doar în alt mod de a fi al acesteia, constatare care nu-i este străină nici lui Gellu Naum. Pentru cea care simte nevoia de a fi ea însăși pînă și în vis, nimic mai
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
nu se adresează specialiștilor, nu se dorește o privire înapoi ordonatoare și critica, ierarhizatoare. Apariția volumului trebuie privită mai degrabă în alt plan: el este un dar pe care Altă Victoria Dobre îl face colegilor săi și marelui public, adunînd amintiri din 43 de ani, unele ținînd nu doar de atmosfera, ci și de istoria teatrului. Partea substanțială a cărții o constituie cea de portretistica, autoarea făcîndu-i fiecărui coleg un portret amplu, de cele mai multe ori, punîndu-se mereu în relație cu celălalt
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
cu spectacolul frămîntării lui. Să fie Marmeladov. Atunci da, atunci ne place. Îl și plătim. Îi dăm să bea". Ori: Două învățături, ca la dirigenție: unu, oricît de mult rău ne-a făcut, ca vis și că orbire, alimentate de amintirea unui lung trecut de nedreptăți, comunismul nu e incompatibil cu bună credință și, doi, a-i judeca pe oameni după categorii e a gîndi tocmai că Marx, care n-a vrut să știe decît de clase, nu de indivizi". Ori
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
despre alte orașe: Weimar, Regensburg (unde vizitează Walhalla, care-i amintește de Parthenon), Würzburg (pe urmele lui W. von der Vogelweide), Dresda, Bayreuth (unde asculta Siegfried de Wagner), Nürenberg (centru în Evul Mediu și în Renaștere al Miestersänger-ilor), Köln. Aceste amintiri și le deapănă V.T. în fața unui profesor al Fălticenilor, Vasile G.Popa (1912-1976), fost dascăl al lui Nicolae Labis și distins intelectual al amintitului burg, cu sinceră prețuire pentru aceia care i-au dat strălucire, între ei figurând și V.T.
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
Vin americanii?... destin amînat, (apărut la "Cartea Românească" în 1998) ar fi putut fi un "Bildungsroman", daca istoria n-ar fi retezat șansele devenirii unei lumi (a unei mici lumi) în plină afirmare. Așa însă, încercarea de a reconstitui din amintiri o epocă dispărută sub senilele țancurilor rusești vrea să fie o demonstrație a unei idei, care nu e nouă și care a fost enunțata de multe voci: aceea că pe lîngă martirii din închisori au existat și cei liberi, condamnați
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
spunem așa, diacronia ("Creion și hârtie nici gând să fi avut la inchisoare", scria N. Steinhardt în Jurnal. "Ar fi așadar nesincer să încerc a susține că "jurnalul" acesta a fost ținut cronologic; e scris "après coup", în temeiul unor amintiri proaspete și vii. De vreme ce nu l-am putut inseră în durată, cred că-mi este permis a-l prezența pe sărite, așa cum, de data aceasta în mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele în acel puhoi de
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
sau a reaminti. Monumentul este deci ceva ce se adresează memoriei. Reflectînd la etimologia termenului, Françoise Choay sugerează că există o componentă afectiva esențială a conceptului de "monument": el nu oferă pur și simplu o informație neutră, ci produce o amintire, marchează așadar un conținut viu, însuflețit cîndva, care nu ar putea fi perceptibil decît în măsura în care îl redescoperim sau îi păstrăm viața. Astfel, conchide autoarea, numim îndeobște monument orice artefact construit de o comunitate în scopul comemorării unui eveniment, individ, credința
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
pitic și zaharnița rămasă din alt serviciu, pînă cînd limba mea exersata întîlnea cubulețul alb, ispitindu-se. Se uitau la mine cu Măricica între ei și-mi surîdeau. M-a cuprins o bucurie atît de veselă, încît, desi intrasem cu amintirea neplăcută a nopții pe care tocmai o isprăvisem, mi-am propus să amin răzbunarea ca să mă gîndesc mai tîrziu. Doamne, fă-mă să țin minte asta, să nu uit...! Cînd tata a luat pîntecoasa și mi-a turnat laptele muls
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
Cînd îl văd pe Mișu văd masele de plastic și fier ale tîrgului/ și asta mă aruncă în cele mai insalubre văgăuni ale/ memoriei.// Oricît de sus aș fi și oricît aș cotcodăci/ ajung iute la podea cu tone de amintiri peste ochi;// cînd imaginile trec la șantier,/ matele mele clocotesc:/gură uriașă de argilă/ cu gingii de cărămidă fărîmicioasa" (Un an întreg). Viață și moartea comunica fără solemnitate, într-o cheie minoră: "Mă scălîmbii de la un etaj la altul prin
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
public, după acest trist eveniment, cronică pregătită să-l bucure la apariție. Acum își propune să exprime întristarea. Ajuns la vîrsta senectuții, poetul Vlaicu Barna (născut în 1913 într-un sat din Apuseni) a socotit - înțelept - că a sosit vremea amintirilor. O zicală hazlie ne încredințează că își scriu memoriile de obicei cei ce nu mai au memorie. Zicală nu se verifică aici, memorialistul avînd, dimpotrivă, o memorie prodigioasa, reînviind, în paginile cărții recent publicate, o lume și o epocă literară
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
publicate, o lume și o epocă literară. Sigur că autorul e poet prin structura, debutînd, încă în 1936, cu placheta Coloane albe (dintre multele sale volume aș aminti pe cel din 1945, Turnuri). Dar lirismul e bine controlat în aceste amintiri fericit întitulate Între Capșa și Corso, atestînd deprinderea în ale prozei, verificată și prin cele ale sale două române istorice din 1961 și 1962. De altfel, memorialistica e, prin natura ei, elegiaca și profund subiectivă, încît poezia și proza de
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
prozei, verificată și prin cele ale sale două române istorice din 1961 și 1962. De altfel, memorialistica e, prin natura ei, elegiaca și profund subiectivă, încît poezia și proza de evocare ale autorului fac casă bună într-o carte de amintiri, s-o spun dintru început, remarcabilă. E drept, autorul a debutat, cu versuri, la revista Viața literară și, mai ales, la Azi (1934), o publicație pentru tînăra generație de scriitori de pe atunci (întemeiata și condusă de Zaharia Stancu). Dar, de
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
și a celor două române (publicate postum) se datorește și delăsării scriitorului, care a tot întîrziat, vreo două decenii, să le publice atunci cînd le-a scris. Izbutit e și portretul lui Camil Petrescu, creionat, cu dragoste și prețuire, din amintiri trăite, omul care se tot plîngea că e muritor de foame, lua, zilnic, micul dejun la Capșa (cornuri, ouă moi la pahar, cuburi de unt, cafea cu lapte), apoi șvarțul, după ce citea gazetele zilei, extrăgînd, de acolo, ce găsea mai
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
l-a cucerit că soț, concepînd, cu el, doi băieți, ca și, mai tîrziu, felul cum a scris eșuatul român Un om între oameni. Cu conturul și farmecul știute apare și silueta lui Ion Barbu, despre care se povestesc frumoase amintiri. Pilduitor este și portretul lui Lovinescu și atmosfera, știuta, a cenaclului sau, - ca și cel al lui Ionel Teodoreanu (care, aflu acum, l-a salvat, ascunzîndu-l la loc sigur, pe Sadoveanu în vremea domniei legionare) cu avatarurile sale din ultimii
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]