3,631 matches
-
din pricina intoxicației acute cu alcool. Relatarea aceasta, desigur, era trasă de păr. Totul părea o invenție. Și totuși, Noimann descoperi În ea o morală ascunsă, legată de propria sa istorie... Un adevăr care În aceeași măsură Îl Întrista și-l amuza. Cameleonul era el și tot el propria sa femeie gonflabilă. Penitentul și cinicul se ascundeau În aceeași persoană. De ce Noimann voia să-l ducă cu zăhărelul pe sine Însuși și atunci când era beat, dar mai ales când era treaz? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trecerea. „Încă un dop de Alexandrion”, spuse, „și apoi fiecare Își poate vedea de drumul lui...” Turnându-i coniac În păhărelul Întins, Noimann Își aminti că În urmă cu câteva zile citise În 24:ore o știri care l-a amuzat destul de mult. Știrea suna În felul următor: „Mulți dintre ieșenii care se aflau În jurul orei 13.00 pe strada Cicoarei, Învecinată cu cimitirul Bunavestire, au observat un câine negru care alerga spre pod, mârâind, cu un picior de om În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
an. De Ziua Împăraților! Cotoșman: Și de ce n-o pui decât atunci? Împăratul: Nu știu, așa a dat dispoziție Marele Dregător. Cotoșman: Cine este persoana aceasta? Împăratul: Marele Dregător? Nu știi cine este Marele Dregător? Cotoșman: Habar n-am! Împăratul: (Amuzat de neștiința lui Cotoșman) Auziți, auziți lume, persoana aceasta nu știe cine e Marele Dregător. Pe șoarecii mei, dacă te cred!... Cotoșman: Aveți și șoricei pe aici? Împăratul: Ce șoricei drăguță? Am ditai șoricioii! Mișună împărăția de șoricărime!... Cotoșman: Îmi
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de când se tunseseră regulamentar și Îmbrăcaseră uniformele. Pentru el au fost nevoiți să caute mai Întâi un posibil frizer printre ceilalți ostași. Acesta fusese un anume Zare Popescu. De fapt, nici acesta nu mai tunsese niciodată pe nimeni, dar Îl amuza să Încerce experiența și din acest motiv spusese că el știe să tundă. Aveau să păstreze apoi Între ei o prietenie moderată și să se Întâlnească din când În când prin curtea unității, Întâmplător sau expres, să stea la palavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-ai voie cu băutură În cămin?“ „Ba știe, da’ trebuie s-o dea la un doctor, tov pedagog, zău!“ Grințu scoate dopul și duce sticla la nas. „Poșircă d’asta duceți voi la doctori, mă?“ Cei din cameră se amuză. „Confiscat!“ - zice Grințu și ia sticla cu el. * (CHIOȘC PENTRU ȘEDINȚE DE VARĂ) Domnule profesor, așa cum dumneavoastră mi-ați prezis Încă de când eram mic, nu sunt deloc un tip care să facă mulți purici În locul În care i-e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la jumătate a Înjurăturii elevului, zâmbetul albastru pe care acesta și-l confecționează În timp ce se șterge cu mâneca pijamalei pe față, cuvintele lui de reproș blând, respectuos (Hai, tov pedagog, că m-ați și speriat, zău!), toate acestea l-ar amuza pe Grințu dacă el nu și-ar aminti chiar acum că scenariul lui are o lacună. A pierdut pe drum, undeva, sticla de țuică pe care o confiscase el, Grințu, din camera 33. Deci autorul fictivului scenariu nu se amuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
amuza pe Grințu dacă el nu și-ar aminti chiar acum că scenariul lui are o lacună. A pierdut pe drum, undeva, sticla de țuică pe care o confiscase el, Grințu, din camera 33. Deci autorul fictivului scenariu nu se amuză și se preface sever În continuare. — Păi, dacă dormi la ora-sta, Axente! Te-ai boierit sau ți-a intrat democrația În cap? Ia pune-ți boarfele pe tine și du-te până la camera 11, la parter, și vezi că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cap În cap. O iei și pe urmă vii la mine În cameră să punem de cafea. Ai Înțeles? — Da, zice Axente scurt În timp ce-și scoate bluza pijamalei și Încearcă să-i stoarcă gulerul. Abia acum Grințu se amuză de fapta lui, râde și iese din cameră. Din ușă mai Întreabă, pe același ton serios, sever, bine jucat: — Nu știi unde-i Meșteru Popescu? — Nu știu, tov pedagog, că el n-a venit cu noi. — Bine, mă, da’ de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu mai scapi dă el! Bineînțeles că Todirică Începe să se Învârtă În jurul fetei, să sară și să repete pe diferite tonuri: — Dă-mi-l, dă-mi-l, dă-mi-l, dă-mi-l, dă-mi-l! Pe fată o amuză grozav jocul, Își apără iepurele ținându-l sus, deasupra capului, dar În același timp Îl și giugiulește și-l și gâdilă, se poartă ca o femeie tânără care se joacă cu pruncul, Îl apropie din când În când de obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un mic jgheab, oile, vacile și caii beau apa numai din jgheaburi mari făcute din anvelope de tractor. Copiii din numeroase sate nu mai știu de mult să se joace cu cercul, dar să Împingă o anvelopă pe asfalt Îi amuză. Ba, Într-un sat din județul Neamț am văzut și o mică industrie care folosea anvelope ca materie primă. Țăranul care pusese pe roate respectiva industrie avea o mașină cu care tăia anvelopele scoțând din ele niște cercuri de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
înveli cu grijă apoi se așeză și el în pat pentru odihna binemeritată. Datini străbune Afară ningea cu fulgi mari, pufoși. În casă era cald și plăcut, mirosea a brad și a portocale. Viviana, Angelina și Cezara roiau în jurul mezinului, amuzându-se de ghidușiile sale. Mama și tata erau ocupați cu ultimele pregătiri pentru sărbătoarea cea mare, noaptea în care anul se înnoiește. Aho! Aho! Copii și frați! se auzi sub ferestre. Cele trei fetițe alergară să privească urătorii, doi băieți
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
lui Amy, Îl anunță Elisa Încrezătoare pe paznicul lui Davide. Avea În jur de un metru optzeci și șapte, o sută de kilograme și Întâmplător era același tip care stătuse la ușă și În seara petrecerii Penelopei. Nu părea deosebit de amuzat de haosul de la ușă, dar imediat cum Elisa se dezlipi de el, spuse: Sigur, Elisa. Câți sunteți? Intrați. O să-i spun managerului să vă facă rost de o masă bună. —Super, dragă, mersi mult. Îl ciupi de obraz și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Sonja. Nu se Întoarse spre mine, ci spre fata cu picioare interminabile. Sonja, puișor, ce pot să-ți ofer? Ginger ale? Suc de legume? Spune-mi, scumpo. Ea se uita la el fără să Înțeleagă și am fost aproape - aproape - amuzată la ideea că Philip luase cu el o fată ca să-i țină companie În timp ce o căuta pe alta. Mă căuta pe mine, nu-i așa? Elisa se Întoarse pe genunchii lui Davide, părând să-și revină după apariția bruscă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cursele de cai, pe care fuseseră scrise numele și orașele lor natale. Ceea ce bărbații nu realizau era că adevărata petrecere avea loc În baia fetelor de la parter, unde Iepurașii se adunau ca să fumeze, să stea de vorbă și să se amuze pe seama bărbaților care se holbau la ele. Trebuiau să-și tragă costumele cu bustieră și să le dea jos cu totul ca să facă pipi și nu se puteau Îmbrăca la loc fără ajutor. M-am sprijinit de perete, uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în rezervă, fost artilerist, și pe caporalul în rezervă Todiriță Mesteacă, fost infanterist. Dumitru și Todiriță, îmbrăcați în sumane, rămași în poziție de drepți, păreau puțin caraghioși... Căpitanul, un fel de bunicuț îmbrăcat în haine militare, cu tâmplele argintii, privind amuzat pe sub sprâncenele stufoase, a comandat: ― Repaus. Veți merge în încăperea de colo, să vă vadă medicul dacă sunteți sănătoși. Pe urmă, vă întoarceți aici. Executarea! Cu un „stânga-mprejur” cam moale, au plecat spre locul arătat de ofițer. Sergentul de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Să nu crezi că nu ai dreptate. Hangiul tocmai îi privea din ușa hanului... După un timp, a ieșit. „Aha! Nu ai curajul să vii la masa mea. Sau nu vrei și asta nu-i frumos din partea unei gazde” - gândea amuzat lotrul. S-a întors apoi către hangiță, rămasă stană în mijlocul încăperii. „M ai întrebat ce doresc. Fă-mi ceva de mâncare și nu uita să-mi aduci și o ulcică cu vin bun”. Ca și cum s-ar fi trezit dintr-un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
asasinul alesese Allegro Street ca să scape de cadavru. Se mai întrebă dacă nu cumva asasinul locuia prin apropiere, având astfel și mai mult timp ca să batjocorească trupul lui Goines, și dacă nu cumva alesese Allegro Street doar pentru a se amuza urmărind eforturile poliției de a-l prinde, iar mașina abandonată nu era decât o șmecherie simplă, menită să-i facă să creadă că locuia în altă parte. Teoria asta duse la altele: gândire subiectivă - unul din perceptele fundamentale ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în toc și mâinile în buzunare, ca nu cumva să lase vreo amprentă, și verifică cea mai apropiată încăpere anexă. Baia. Pereți albi, acoperiți cu dungi de sânge verticale și orizontale rectilinii, ce se intersectau în unghiuri drepte - asasinul se amuzase. O cadă cu marginile și fundul acoperite cu o materie roz, coagulată, care arăta ca și cum sângele ar fi fost amestecat cu apă și săpun. O grămadă de haine bărbătești - cămăși, pantaloni, o haină sport pepit - îngrămădite deasupra capacului de la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz lăsă deoparte carnetul de însemnări, aruncând o ultimă privire la cele patru nume pe care Dudley i le dăduse mai devreme, cu niște Roșii care trebuiau verificați. Alte belele și, probabil, altă bumbăceală. Mickey Leul și Johnny Leul se amuzau lângă șemineu. Deasupra lor, pe perete, atârna o fotografie a lui Audrey în chiloței și cu ciucurei atârnându-i de sfârcuri. Mick îi făcu semn cu degetul să se apropie. Buzz se duse. Micuțul comedian avea poanta pregătită. Un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
toți fugind de Hitler, genul de otravă care îi făcea pe oameni să aibă impresia că devierile spre stânga radicală sunt justificate. Meeks îi surprinse privirea și îi făcu cu ochiul. Mal își dădu seama că insul era încântat sau amuzat de ceva. Nouă, zece, nimic interesant. Apoi se auzi o bătaie grăbită în ușă. — Cioc, cioc, cioc. Cine-i acolo? Dudley Smith, așa că păzea, bolșevici! Mal se ridică în picioare. Dudley veni la el și îi administră o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
muzică, este atâta lirism în picturile lui! Nu-l pot asemăna decât cu muzicienii Debussy și Ravel, precum și cu poetul german Morgenstern, a cărui lirică îmi aduce aminte de melo peele lui Topârceanu și de incantațiile rugăciunilor. Odată m-am amuzat ilustrându-i patruzeci de poeme. Arta e o joacă genială. — Tu cum faci când pictezi? — Mă joc tot timpul, la șevalet și în viață. Dacă n-ar fi existat Paul Klee, poate n-aș fi fost atât de atrasă de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust“? mă iscodi ea volubilă. — Nu. — În saloanele franceze ale secolului al XIX-lea, din perioada Belle Époque, elita culturală a vremii se amuza cu un joc de societate adus din Anglia, prin care parti cipanții își dezvăluiau gusturile, aspirațiile, dorințele și caracterul. Setul de întrebări era același pentru toți, iar răspunsurile spontane erau așternute pe hârtie, în niște „albume de confesiuni“. — Ce legătură
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
plin de emoție să-mi vină rândul la ascultat. Pîn-acum trecuseră prin fața comisiei trei serii de elevi. După calculul făcut de mine, peste încă trei serii trebuia să-mi vină rândul. Dar nu mi-a mai venit! Mă gândeam oarecum amuzat cam ce-am să răspund la întrebările iscusite și pline de capcane, într-adins alese, ca să te-ncurce... și priveam distrat: pe Caracostea de Română, pe Fischer de Germană, pe Frollo de Latină, pe Minciu de Istorie... pe... când deodată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Dumnezeu (asta era expresia peiorativă a lui Cioc), cine mi-a aruncat paltonul în cap? Dacă nu îmi răspundeți imediat, vă elimin pe toți pe două săptămâni și e mai rău! Atunci, Noica Dan s-a ridicat tacticos și, foarte amuzat de întîmplarea aceasta neprevăzută ― aproape că de-abia se abținea să nu izbucnească-n râs ― a ieșit, legănîndu-și mâinile, în fața lui Cioc, și i-a spus: ― Dați-mi voie să vă povestesc cum a fost... ― Ce să-mi povestești? Ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe undeva prin fund, deși îi pare nespus de rău că nu va lua parte, așa cum s-ar fi cuvenit, la râsetele care se știa că vor veni. Fischer făcea spirite slabe, dar băieții, prefăcîndu-se că le gustă și se amuză într-adevăr, râdeau cu hohote, numai pentru plăcerea de a face gălăgie. Se supăra însă deseori, mai ales când, venind în clasă, găsea vreun băiat afară din bancă. În asemenea împrejurări, judecata era scurtă. Fischer, care ne fusese dascăl de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]