2,109 matches
-
personaj care mă trimite înapoi cu ani. Ține cu dinadinsul să-mi dea autograf pe ultima lui carte de versuri. Îmi întinde cartea și, politicos, o iau, neputînd ocoli o repede ochire a ultimei coperte, cu efigia autorului (ceva între ancestralul muscal cu mandibulă proeminentă și omul cu șapca gărzilor roșii). Parcurg fulgerător curriculum-ul, să aflu ce știam. Nimic. Nici un cuvînt despre cel care, ani și ani, sub zîmbetul flasc-onctuos, stătea cenzorul mai perspicace decît Popescu-Dumnezeu. În schimb, poetul se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mîna prudentului nonagenar: allegro ma non troppo. Două pilule: una de Orient Apropiat, alta de Occident... îndepărtat. Le avem și aici, la Iași. În coasta Medicinei, scăpată de buldozere, a rămas în picioare o bucată de străduță din acel tîrg ancestral al, să zicem, Teodorenilor, în care trăiau, de cîteva bune secole, îndeolaltă, români și evrei. Sfeșnicul cu lumînări, văzut prin îngustele ferestre, era emblematic. Ei bine, dughenuțele acelea, emanînd mirodenii, iată-le reînviind din propria cenușă și arătînd ca în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În cămașă cu mînecile suflecate, dar cu cravată (uitată probabil la gît dintr-o de-abia încheiată conferință, dintr-o agapă, dintr-un vernisaj), îmi propunea, punctual, viitoarele colaborări, răspundea la telefon, deschidea ușa factorului poștal, punea o bandă cu ancestrale colinde... scria la mașină. Era primul scriitor (văzut de mine), scriind direct al mașină (... homo americanus). Doar mici rectificări, cu cerneală, în textele lui de-o densitate, de-o exuberanță instructiv-încîntătoare. Am și-acum fixat pe un perete al atelierului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
traseul ei strălucitor. Ce s-o fi petrecut cu nația asta, de i s-a alterat în atare hal fibra ce a dat-o și pe prințesă, și pe țărancă? Se bate calpă monedă pe scuza că, mde, apucăturile noastre ancestrale, cu osebire cele balcanic-fanariote, au complicat, și ele, comportamentul actual al românului, de nu mai sîntem în stare a-l prinde într-o formulă clar definitorie. Dar oare "tarele" astea nu existau și în timpul Marthei Bibescu și al prietenei sale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Gogh (1853-1890). Atît de prieteni încît, după una din certurile lor, neiertătoare, cel de-al doilea își taie urechea. Lăsînd, în schimb, istoriei artei, prin tragismul gestului, una din capodoperele ei memorabile. (la un recent zaiafet, m-am certat cu ancestralul meu prieten, aproapele Mihai Ursachi. Vă informez că toate cele patru urechi ne sînt intacte.) Doi mari pictori prieteni, întru existență, întru artă: unul alege departele, celălalt aproapele. Lui van Gogh îi este suficient un singur drum, cel din cețoasa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ea arătată, seară de seară, pe sticlă. E de-ajuns ca un (pînă la urmă bizar) japonez să fie mușcat de-un pîrlit de maidanez și trimis, cum dracu', pe lumea cealaltă, pentru ca întreaga nație să-nceapă a mîrîi vindicativ, ancestrale furii anticanine să se orchestreze brusc într-o dodecafonie soră cu rabia, ce mai... Pînă cînd vigilentele, dar visătoarele instituții ecarisabile să scoată în stradă comandourile de hingheri nu cu toții de înaltă calificare fierberea de stabiliment s-a și instalat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unor tehnici arhaice cu valoare antropologică, reținute ulterior în imaginarul medieval ("Cărțile populare în literatura română". Meșterul Manole 151-65). Dintre scrierile de prevestire, cărțile cu conținut astrologic se bucurau, probabil, de cel mai numeros public, deoarece ele satisfac o nevoie ancestrală a omului de a-și cunoaște destinul pentru a-l schimba (Visele lui Mamer și Proorocirea Sibilei) și de a-și înfrânge frica de necunoscut. Moștenită din literatura bizantină și transmisă prin calendarele vremii, dar având o legătură mai veche
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
puritatea „erelor primare” este motivată de dorința utopică de reluare a mersului lumii pe alte căi, ce ar putea conduce la un rezultat mai fericit. Apar și ecouri ale subconștientului ereditar, sub forma unei „melancolii de plumb”, generată, „din vremuri ancestrale”, de plânsul și suferințele strămoșilor, făcându-i „sufletul bolnav și trist”. S. are o percepție foarte concretă a propriului spațiu interior - „stau în mine zăvorât ca-ntr-o chilie”. De obicei el nu se poate dezlipi de mediul proxim, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
din vremea de mult trecută, concepeau spațiul și securitatea personală. În Evul Mediu, sentimentul de securitate era direcționat În sus. Oamenii se uitau către ceruri În speranța de a obține salvarea eternă și se uitau În jos la pământurile lor ancestrale, unde găseau securitate În tradițiile păstrate cu sfințenie și asociațiile comunitare. În Europa feudală, oamenii aparțineau pământului și nu invers. Cineva se năștea Într-o anumită clasă socială și trebuia să Îndeplinească o litanie de obligații comunale, care rezultau din
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
transformată În capital și folosită ca un instrument de credit În dezvoltarea activității economice. Este dificil să ne imaginăm schimbarea În conștiința adusă de aceste English Enclosure Acts. De secole, securitatea oamenilor a fost legată de atașamentul lor față de pământul ancestral și de datoriile și obligațiile lor Într-o ierarhie creștină, care se Întindea de la terenurile comunale pe care le lucrau până la tronul lui Hristos În ceruri. Acum, pământul - care până atunci fusese considerat creația lui Dumnezeu și administrat de un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
graiurile vorbite Într-o anumită regiune, asupra cărora a intervenit procesul de standardizare al gramaticii 15. Totuși, odată ce o limbă comună a fost acceptată, aceasta și-a creat propriul mit al permanenței. Populația a Început să o privească drept limba ancestrală și legătura culturală care Îi unea. Pentru a-i determina pe toți să vorbeasca și să citească În noua limbă a fost necesară crearea unui sistem național de educație În fiecare țară. Un sistem de Învățământ unic, la rândul său
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
antropologic, modificările istorice nu au fost atât de esențiale. Boala psihică, așa cum o interpretăm astăzi, reflectă un complex polivalent, biologic , psihologic și social. Nu putem nega o relativă stabilitate a primei componente a acestui complex, fondul biologic primar. Acest substrat ancestral care a constituit în decursul secolului al XX-lea sursa multor exagerări interpretative rămâne, în ceea ce are el esențial, un implicat al patologiei psihiatrice. Nu am vrea să lăsăm impresia că despărțim această structură biologică de fond, de complexul psihologic
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
neobservat, ori nimeni n-a auzit niciodată vorbindu-se de el; că nu pericolul ucrainean, ci numai cauze economice profunde și bine determinate ar fi putut determina pe țăranul român bogat, prolific și laborios, să-și cedeze bucata de pământ ancestrală ucrainenilor și că aceste cauze economice nu s-au produs niciodată până în prezent; că o colonizare ucraineană propriu-zisă nu există de fapt decât în extremitatea nordică a Basarabiei, adică pe vechiul teritoriu al fortăreței Hotin, de unde turcii au alungat populația
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
socială. Precizări conceptuale Ideea de generație este universală. Ordinea timpului pe generații este sistematică atât În Biblie, cât și la vechii greci și egipteni: generațiile succesive serveau drept repere ale timpului memorizat și ca legătură cu timpul mitic al fondatorilor ancestrali. În filosofia evreiască, timpul biblic, inaugurator al timpului istoric, se caracterizează prin continuitate și progres, ambele posibile datorită pactului generațiilor solidare În instituirea legii morale. Conceptul de generație este definit ca fiind un „ansamblu de ființe care descind din cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și în absența oricărui tratament de „susținere”. Fobiile „pregătite” Un alt fenomen pare a avea legătură cu ereditatea. Seligman a propus să distingem, dintre fobii, pe cele pe care le numește „fobii pregătite”: acestea ar fi în relație cu temerile ancestrale declanșate de tot ceea ce ar fi putut amenința omul „pretehnologic”. O singură întâlnire cu astfel de stimuli (reali sau imaginari) ar putea explica instalarea acestor fobii particulare a căror învățare ar fi, într-o oarecare măsură, programată genetic. Aceste fapte
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu apă descântată și neîncepută, adică adusă fără să bei din vas ori să vorbești cu cineva, și se mestecă c-un băț de alun cu care s a omorât vreun șarpe.“ Iată unde se ascund rădăcinile magice, sensul tradițional, ancestral al marii bucătării românești: în bucatele simple, la îndemâna țăranilor, nu în mielul fript la groapă, miel pe care bietul țăran nu prea punea gura decât de Paști. Tot din lucrarea lui Mihai Lupescu vom mai pomeni câteva bucate „țărănești“: plachiile
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de a relua o tradiție și, în același timp, de a elabora un corpus al tradițiilor, al memoriei culturale, care să confere zonei identitate culturală nu numai în spațiul românesc, ci și în lume, conștienți fiind că «Maramureșul este memoria ancestrala, încă vie, a Europei», cum afirma mari etnologi români și străini”. Sunt incluse în sumar multe culegeri de folclor, studii și articole, unele fiind traduceri din opera unor mari specialiști, precum Claude Lévi-Strauss și Jean Cuisenier. Publică, de asemenea, câte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288087_a_289416]
-
uriașe ceasornice de motoare,/ca niște cataracte simfonice de bătăi/în ureche străvechilor văi” (Cornul de vânătoare). O încercare de istorisire a genezei neamului românesc se află în Poemele trashumanței (1968), axate pe exaltarea valorilor rustice și a civilizației păstorești ancestrale („opinca purta-n talpă drumul mers/ca harta unei lumi sau ca un vers”). Următoarele două culegeri - selective -, ambele intitulate Poezii, apar în 1968 și 1970. O carte de vizită mai reprezentativă este antologia lirică Tachicardia di Atlante, oferită în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
tăgăduit niciodată panteonul hinduist și nici nu a ignorat idealul hinduist tradițional de eliberare prin iluminare (mokșa, Nirvăṇa). Acțiunea sa specifică a fost nu aceea de a respinge, ci de a reformula, pe baza unei profunde experiențe personale, învățătura indiană ancestrală privitoare la eliberarea din vălurile Măyei. Noul ordin de călugări pe care l a instituit era un ordin printre multe altele. Ca orice sfânt indian considerabil, Gautama a fost venerat încă din timpul vieții ca un vehicul uman al Adevărului
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
al centralilor față de reputata birocrație orientală. Și mai mult încă, diferențierea provine din variațiunile ce au existat înainte de 1950, în relația oraș-sat. Atît în Europa Centrală cît și în cea Orientală raportarea la Occident viza urbanismul și atașamentul față de specificul ancestral rural sau tipic al burgurilor rămase în mare parte rurale. În spiritul acestei viziuni, liberalii unguri au fost calificați drept urbaniști, fără a avea vreo legătură cu urbanismul sau cu arhitectura, în timp ce adversarii lor tradiționaliști și-au luat titlul de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aici în secolul al XIX-lea. Catalana rămăsese limbă oficială pînă la venirea Bourbonilor în Spania, în 1712, la fel cum și provincia își păstrase scutirile fiscale și instituțiile administrative sau judiciare separate (les fueros). Sentimentul de privare de drepturile ancestrale va fi însă temperat după 1750, o dată cu avîntul economiei catalane, în special de către dezvoltarea industriei bumbacului care se afla pe locul doi în lume, după cea a Lancashire-ului, în preajma revoluției de la 1789.271 Situația se va schimba cu toate acestea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
urmă un fel de morală pe care o va proclama în 1912 în Chemarea la arme. Un an mai tîrziu își va face convertirea și mai explicită în Drumul centurionului, în care va opera o fuziune a națiunii-patrie cu religia ancestrală și cu datoria de a spăla onoarea patriei batjocorite de către Prusia. Fără frica de a profera o monstruozitate el afirmă chiar că dragostea nu poate avea altă justificare decît aceea de a furniza luptători patriei. Și el va cădea în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fapt, România și Albania nu constituie excepții. În ciuda faptului că guvernanții se străduiseră să șteargă trecutul militarist al monarhiei prusiene răzuind de pe fața pămîntului capela regală din Postdam sau palatul berlinez al Kaiser-ului, Republica Democrată Germană își reapropriază gloriile ancestrale ale națiunii în cursul anilor 1980. Statuia ecvestră a lui Frederic II își regăsește locul în mijlocul bulevardului Un-ter-den-Linden. În 1983, cea de-a 500-a aniversare de la nașterea lui Luther este sărbătorită cu strălucire, orașul Wittenberg fiind chiar rebotezat Lutherstadt
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
bourgeoisie found support in the United States, nor the first migration, which was made up of peasants. Each subsequent group provided «ethnic» infusion into America’s Romanian communities and has influenced the nature of their members, self identity with their ancestral homeland”. Aceasta este, bineînțeles, o posibilă structurare a emigrației române În America, propusă de un cercetător care privește totul de dincolo de Ocean. Oricare altă Încercare asemănătoare va suscita, desigur, scepticisme și posibile amendamente. În cazul formulei propuse de Samuel Beck
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]