2,199 matches
-
descoperind peste tot semnele putreziciunii morale: de la hoții și cerșetorii întorși din Germania, până la tinerii cărători de serviete și antrenați în lucrul cu sapa spre „binele“ colegilor. Dacă în ordine epică asta înseamnă o constantă fragmentare a narațiunii datorită intervenției anecdotei, se află în câștig ritmul scrierii, unul vivace, aglomerat, năvalnic. Tot timpul vorbește cineva, fie povestindu-și viața, fie amintind o pățanie de la grădina zoologică, o masă la prefect sau o călătorie eșuată cu balonul universității. Pulsul cărții este susținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
ei înșiși invitația) imaginea pe care o au (sau vreau să se creadă că o au) despre modul cum au fost primiți, adică să semnifice că intențiile și actele gazdei au fost îndeplinite în mod onorabil. Am putea cita două anecdote în care aceste exigențe nu au fost realizate. Prima este extrasă dintr-un roman de Irène Nemirovsky, Balul, publicat în 1930 la editura Grasset și în care un cuplu de parveniți organizează o mare recepție mondenă sub forma unui bal
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mondenă sub forma unui bal. Întreaga povestire arată așteptarea invitaților care nu sosesc, bufetul care se răcește și progresia crescândă a dezamăgirii care duce la catastrofă socială, la "dezonoarea" absolută fiindcă recepția nu a fost onorată de nimeni 8. Cealaltă anecdotă este umoristică. Ea este povestită de Th. Bourgeau în cartea sa Les Usages du monde (Paris, 1869) și se referă la domnul Martinville, care este hărțuit de un tip sâcâitor ce vrea cu orice preț să-l invite la el
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
duc și în care servitorii m-au făcut întotdeauna să plătesc scump ospitalitatea stăpânilor" (A noua plimbare). Voltaire nu se înșeală când se răzbună cu o ironie superbă pe Rousseau prin spațiul închis al unei ospitalități fără rezerve. Este cunoscută anecdota în care Voltaire, căruia i se să citește o pagină îngrozitoare, pe care cetățeanul din Geneva o scrisese împotriva sa, se înfurie, se dezlănțuie, făcându-l infam și vrând să-l omoare. Totuși, îi spuse unul din oamenii lui, știu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Bouquins", 1993. t-1, p. 632. 479 Se știe că Sartre socotea că această povestire, publicată la editura Minuit în 1942, nu putea să să aibă decât un succes de circumstanță. Succesul ei durabil și mondial atestă bineînțeles că, dincolo de anecdota istorică, aceasta, ca și o tragedie raciniană, poartă în ea o temă și o interogație de suflu universal. 480 E sigur faptul că Vercors își va înăspri și mai mult poziția atunci când monstruozitățile naziste vor fi cunoscute în întreaga lor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aveau rude dincolo și nu reușeau să le scoată. La fiecare vizită oficială, Președinția Franței înmâna lungi asemenea liste, cererile au fost de regulă rezolvate rapid. Mama dumneavoastră a primit pașaport? A reușit să vă viziteze în Franța? E o anecdotă și aici de povestit. Când m-am logodit, asta a fost în iunie ’69..., vizita generalului de Gaulle în România avusese loc în ’68, în mai..., un an după aceea m-am logodit. Soția mea viitoare era franceză. I-am
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
despre utilitatea patetică sau inutilitatea pur și simplu a întâlnirilor noastre. Cred că a veni în grup înseamnă a-ți asuma riscurile grupului, a comunica, a converti întâlnirea. Or, noi nu ne întâlnim decât după ce ne despărțim. Cel mult consumăm anecdote. A tunat și ne-a adunat? Desigur. însă a tunat în România și ne-a adunat în exil”. în efortul susținut de a face cunoscută cauza României, exilații s-au reunit și într-o serie de organizații formale, în măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
apelând constant la interviurile realizate de Teresa Toranska cu staliniștii polonezi. Relatarea sa conține o factualitate copleșitoare, regrupată în jurul intrigilor politice, însoțită de convingătoare inventare ori statistici. Autorul probează însă și reale calități narative, intervenind în cursul evenimentelor cu anticipări, anecdote, simboluri, portrete entuziaste, confesiuni târzii sau accente moralizatoare. Bine cunoscutele tablouri de epocă (viața studențească, starea agriculturii, migrația urbană ș.a.) se subsumează opiniei că istoria este alcătuită din faptele mărunte ale celor mari și din faptele augmentate ale celor mici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mai mult? L.S. Muzica de calitate, ca să simplific răspunsul. Atracția mea către muzică a existat dintotdeauna. Eu am urmat Liceul de Artă la Iași. Am avut colegi de generație la muzică, unii au ajuns nume de rezonanță. Ca o simplă anecdotă: în fostul Conservator, actuala Universitate de Arte, unde acum este rectoratul, sus, la etaj, era dormitorul nostru. Eram 40 într-un dormitor, ieșeam pe acoperiș și ne uitam prin rozeta din sala de concerte a filarmonicii, cladire lipită de liceu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
palete de activități conexe posibile: foto-club, coagularea unui grup de lucru specializat în fotografie, expoziții de grup și individuale, publicații de specialitate. Dacă tot îmi permit împrumuturi stilistice din neperisabilele Fotograme fără obiectiv* marca Dan Mititelu, vă aduc și două anecdote dintr-o revistă a presei glumețe. Prima se referă la apariția fotografiei unui leader negru în locul celei cu Guillaume Robert la un articol ilustrând activitatea precedentului director al Centrului Cultural Francez. A doua: fotografia fațadei CCF la un articol despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
responsabilități, el desfășoară o poveste captivantă, scrisă cu mijloacele unui prozator redutabil. Răzvan Rădulescu și-a dovedit puterea de a mesmeriza cititorul Nu trebuie să credem că povestea lui Rădulescu este captivantă de la sine, că autorul imaginează pur și simplu anecdote lungi care să țină cititorul cu sufletul la gură. E drept că au loc arestări și anchete ale Securității, crize de misticism și ședințe spiritiste, ba chiar și diavolul își face la un moment dat apariția, într-un compartiment de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
clasa de mijloc mai cred că România și Balcanii sunt un fel de periferie a lumii civilizate. Este așadar o provocare pentru țara mea și pentru vecinii săi. Iată care este situația actuală și cu siguranță aceasta nu este o anecdotă: La sfârșitul competiției Eurovision de anul acesta, unde România a ieșit pe locul al treilea (nu e rău deloc), unii participanți, nemulțumiți de rezultate, au spus că sistemul de televoting este irelevant, din moment ce țările fără un astfel de sistem, cum
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
state, România, Ungaria, Serbia. Autoritățile locale și-au redescoperit repede interesele, au fost capabile în patru ani să facă proiecte fenomenale, fără a da telefon la București, Budapesta sau Belgrad. E o probă de inteligență administrativă. Chestiunea româno-bulgară devine istorie, anecdotă. Încetul cu încetul, lumea o să coopereze. Nu au de ales și o să vadă că banii se câștigă din bună înțelegere. Dar problema noastră va fi modul cum vom antrena cooperarea transfrontalieră cu Ucraina și cu Republica Moldova. Laurențiu Ciocăzanu: Mai acut
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
puținii care ar trebui să fiți lustrat ca utecist, nu ca pecerist. Dar ce veți face dacă trece? Mihai-Răzvan Ungureanu: Absolut nimic, mă duc acasă foarte bine. Nici o problemă. Nu pot avea răspunsuri decât în două registre: ori este o anecdotă, și sigur că totul am luat-o ca pe o anecdotă, nu neapărat drept cea mai bună glumă, evident, fie o tratăm ca rezultatul unui iacobinism de dată recentă. Nu e prima oară și nici ultima când se întâmplă... Mircea
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
pecerist. Dar ce veți face dacă trece? Mihai-Răzvan Ungureanu: Absolut nimic, mă duc acasă foarte bine. Nici o problemă. Nu pot avea răspunsuri decât în două registre: ori este o anecdotă, și sigur că totul am luat-o ca pe o anecdotă, nu neapărat drept cea mai bună glumă, evident, fie o tratăm ca rezultatul unui iacobinism de dată recentă. Nu e prima oară și nici ultima când se întâmplă... Mircea Zamfir: Știu, dar de la liberali a plecat acest proiect. Mihai-Răzvan Ungureanu
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
ministrul de Externe e un om tânăr. Și ne împăcăm aici. Nu... 82.000 de kilometri, am spus, într-adevăr, cu intenția autoironiei mai curând, tocmai pentru că asta era și circumstanța: final de an, toată lumea dornică să audă și o anecdotă, nu doar o lungă, stearpă înșiruire de teme făcute sau neatinse. Geografic e mult mai mult, colegii din Cabinet m-au cenzurat sever, zicându-mi că nu sunt deloc expresiv cu propria capacitate de a acoperi globul, dar, sincer, chiar
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
fine, n-a mai fost vorba nici de acestea, ci de survoluri. N-a fost nici măcar o țară de tranzit, Polonia ar fi fost. Pe toată această construcție, care la un moment dat căpătase dimensiuni paranoide, apar tot felul de anecdote: nu știu ce ziar, dintr-un continent aflat la mii de kilometri de România, își imaginează scenariul în care acești prizonieri ar fi fost retrași, de fapt, din România cu câteva zile înainte de vizita secretarului de stat american. Îi răspund ca un
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
ai literaturii române." I. Peltz merge nu o dată, am spus-o, pe urmele lui Lovinescu din Memorii, e un condeier pasionat, curios de toate, împărțindu-și viața, cum însuși notează, între masa de scris și cafenea, de unde și preferința pentru anecdotă și înclinația pentru relatarea fugară, gazetărească chiar superficială (ex. Ionel Teodoreanu). Mai în tot locul, el urmărește ideea generoasă de omenie, aproape fără nici un resentiment față de manifestările antisemite ale epocii. Copilul evreu din mahalaua Dudești care mergea cu Moș Ajunul
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
nu imposibil de explicat, greu de admis astăzi: trăiam cu sentimentul viu al emancipării de orice servituți conjuncturale". Vorbind despre Echinox, Petru Poantă vorbește de fapt despre formarea sa și a generației sale (a celorlalți echinoxiști); în pagină intră întîmplări, anecdote sau întîlniri memorabile, e povestea unor destine (eroii) și a unor cărți: "această forfotă duminicală de nume și cărți are pentru mine o încărcătură epifanică. Spațiul evocării devine asemenea unui paradis regăsit, de o luminozitate intensă și omogenă, unde eu
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
fugi pe munte, acolo unde ,vin vulturii și nu te deosebesc de pietre și/ și ți se așază pe brațe". O poezie rece, chiar dacă aprinsă de patimă, așezată, ca o glazură, pe felioare de șist. O jelanie cu dîre de anecdotă după misterele de odinioară, din care au mai rămas numere de spectacol animate de riscul ca, din paiața cu blana roasă, ciupită să-și mai dea drumul, cine știe, fiara. Așa că ,magul" strigă, ba poruncitor, ba pițigăiat, la oamenii lui
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
poetic al interiorității. Altul (p. 330-333), speculând tot manifestul lui André Breton, explică revoluția suprarealistă ca reacție la neoclasicism, având drept scop abolirea ,sacrosanctei oligarhii intelectuale" a Logicii, Rațiunii sau Inteligenței, pentru a instaura domnia visului. Suprarealismul a ucis conveniențele, anecdota epică și literatura tradițională, făcând legitimă ,numai poezia, în zona infinitei libertăți". Cu altă ocazie (p. 12-14), ca o consecință îndeobște cunoscută, vechiul roman (social, realist sau psihologic) este declarat dispărut și înlocuit de romanul-poem, ,în care tema trăiește eliptic
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
apară la Ed. RAO). l Ne-a plăcut în mod special și textul lui Cristian Teodorescu (nu că e colegul nostru, dar scrie bine, nu ne putem face că nu observăm), intitulat Un bine pentru literatura română. Pornind de la o anecdotă autobiografică nostimă și semnificativă pentru anii ’80, C. T. ajunge la cestiuni arzătoare ale literaților români de azi: relațiile „sinucigașe” dinlăuntrul breslei, scindarea publicului cititor între amatorii de literatură și „consumiști”: „Din nenorocire, moderații care disting între cultura de consum și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
la mine." ( Text reprodus și în: I. E. Torouțiu, Studii și documente literare, vol. IV, p. 185). "Astăzi șamț vizitat un minut împreună cu Wilhelm șKremnitzț pe M. Eminescu, alineat, la Dr. Șuțu ( ...). Acum 2 zile a fost la mine tatăl său ( anecdote din societatea moldovenească de odinioară) și după aceea fratele său, locotenentul șMateiț, care s-a folosit de această ocazie spre a-și anexa ceasornicul alineatului său frate." După câțiva ani, dintr-o scrisoare a criticului către sora sa Emilia Humpel
Ceasul și inelul lui Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/13670_a_14995]
-
altă succesiune decît cea a calendarului), selectează doar părțile sugestive - pentru el caiet înseamnă orice notație, intimă sau nu, în timp ce jurnalul este considerat o formă finală o încercare indirectă de etică ("învățături"). în rest, găsim aici toate ingredientele jurnalului clasic: anecdotă, reflecții, banal cotidian etc. Mai ales partea de anecdotă atrage în notațiile lui Felix Lupu, un vajnic membru al boemei bucureștene. Prietenul său, Paul Daian, are grijă să anime atmosfera și cînd are doar un "corp textual": "Am bîntuit cu
Neagoe și Nea Goe by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16627_a_17952]
-
sugestive - pentru el caiet înseamnă orice notație, intimă sau nu, în timp ce jurnalul este considerat o formă finală o încercare indirectă de etică ("învățături"). în rest, găsim aici toate ingredientele jurnalului clasic: anecdotă, reflecții, banal cotidian etc. Mai ales partea de anecdotă atrage în notațiile lui Felix Lupu, un vajnic membru al boemei bucureștene. Prietenul său, Paul Daian, are grijă să anime atmosfera și cînd are doar un "corp textual": "Am bîntuit cu Sergiu (Paul Daian) prin cazinouri. Eu nu joc, dar
Neagoe și Nea Goe by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16627_a_17952]