2,204 matches
-
președintele îl deține în poveste. William Lewis confirmă că forma narativă a dobândit suficient teren în retorica lui Reagan încât, în cele din urmă, să devină acceptată, cu rolul președintelui în poveste cu tot. Cri-ticul ilustrează acest efect printr-o anecdotă proprie, povestind cum, în timpul primei campanii electorale a președintelui american, în 1984, consilierii săi l-au informat mult sub nivelul pregătirii personajului pe care Reagan l-a jucat în propria poveste. Astfel, în cea de a doua campanie electorală, consilierii
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ales în Frații Cuciuc, unde destinul a „șapte generațiuni de paricizi” stă sub semnul lugubru al fatalității. Atmosfera are aici ceva de basm oriental, realul luând o ciudată înfățișare de imaginar. S. știe să țină treaz interesul, intercalând întâmplări neașteptate, anecdote cu haz și episoade de senzație, cum ar fi acela al sfârșitului poetului Al. Hrisoverghi. Limba, cu o patină de vechime, creează o aură evocatoare. Ca povestitor, S. nu e mult mai prejos decât memorialistul Ion Ghica. SCRIERI: Ceasurile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
se contureze În dialogul despre o carte, e nevoie ca măcar unul dintre participanți să cunoască opera sau să aibă o vagă idee despre ea. Dar situația e diferită atunci când unul dintre cei doi interlocutori sau amândoi au „citit” cartea? Anecdota lui Sôseki, ca și jocul adevărului al lui Lodge, are meritul că o amintește pe prima dintre cele două incertitudini ale bibliotecii virtuale, cea În legătură cu competența cititorilor. E greu, dacă nu imposibil, să știi În ce măsură cel cu care vorbești despre
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
visează să meargă mai des la concerte, dar este, seara, adesea, prea obosită să o mai facă, se joacă cu pisica, se uită la jurnalele de actualități, citește on line ziare, citește reviste literare on line, primește on line informații, anecdote, calomnii, poze cu animale, felicitări, se culcă noaptea la 2 și se trezește dimineața automat la 8 fără 10, când are insomnie, se uită la televizor la filme proaste, se uită uneori în oglindă, mirată de ce vede și de bine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
iubești? Mă iubești? De ce taci? Val: De ce ți-e frică? Irina: (surprinsă) De unde știi că mi-e frică? De cine să-mi fie frică? Val: Bineînțeles, de tine. Irina: Cum o să-mi fie frică de mine! (deși înțelege, alunecă în anecdotă) Păi eu cu mine sînt foarte bună... nu mă bat, nu mă invidiez... nu mă urăsc, nu mă ameninț, nu mă trădez... De ce să-mi fie frică de mine?! Val: Poate că tocmai pentru că ești așa de bună cu tine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sau să le folosească În exces pentru a le dezamorsa Încărcătura nocivă. În scrierile teoretice, americanii au Încercat să nu părăsească apelul la simț moral - din prudență, poate și din credință - și n-au ocolit niciodată modalizarea, n-au exilat anecdota (anekdota = lucru inedit), pentru a nu-și pune interlocutorul În poziție de inferioritate (Există, desigur, excepții : cea a lui Allan Bloom este una dintre ele). Stilul acesta are și inconveniente. El sfidează În primul rînd, am mai spus-o, ierarhiile
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care crede În dracu personal” și ambii reinstaurează realitatea, respectiv religiosul, doar desenând figura ajutătoare a presupunerii prin absurd, Încheiată În sânge. Numai că dacă la Dostoievski moartea este o pedeapsă, la Viel moartea este o lovitură de maestru, o anecdotă (recunoaște la un moment dat naratorul că valoarea filmului rezidă În anecdote), ca În bancurile sadice În care vulturul Îl Întreabă pe iepurașul lansat Împreună cu el de pe un pisc spre un perete de stâncă dacă știe să zboare și, la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
desenând figura ajutătoare a presupunerii prin absurd, Încheiată În sânge. Numai că dacă la Dostoievski moartea este o pedeapsă, la Viel moartea este o lovitură de maestru, o anecdotă (recunoaște la un moment dat naratorul că valoarea filmului rezidă În anecdote), ca În bancurile sadice În care vulturul Îl Întreabă pe iepurașul lansat Împreună cu el de pe un pisc spre un perete de stâncă dacă știe să zboare și, la răspunsul negativ al inocentului iepuraș, ridică arătătorul și exclamă cool! Sleuth este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în practica de atelier a desenatorilor Renașterii care construiau elipse aproximative prin intermediul a două cercuri suprapuse parțial - așa-numitele ovato tondo (figura 53). Elipsa poate fi percepută nu mai puțin ca fiind rezultatul interacțiunii a două sfere de forțe. O anecdotă despre istoricul Aby Warburg merită să fie menționată aici. Proiectantul orașului Hamburg, Fritz Schumacher, povestește în autobiografia sa că, atunci când frații lui Warburg s-au oferit să-i con struiască o clădire pentru biblioteca sa în creștere, Warburg a insistat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Cântecul * Meditația * Imnul * Satira * Pamfletul * Epigrama Poezii cu formă fixă: sonetul, rondelul, madrigalul, glosa, gazelul. II. Genul epic 1. Oral * în versuri: balada, legenda * în proză: legenda, basmul, snoav 2. Scris * În versuri: balada, poemul, epopeea, legenda, fabula * În proză: anecdota, schița, nuvela, romanul, reportajul, eseul, amintirea, memoriile, jurnalul etc. III. Genul dramatic 1. Oral (popular): vicleimul, irozii, jocurile cu măști și păpuși 2. Scris (cult): tragedia, comedia, drama, farsa, melodrama Alte genuri și specii: 1. Oratoric : discursul(academic, religios, ocazional
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
dovadă o reprezintă lista, mult mai bogată decît în trecut, a autorilor de cărți umoristice: D. D. Pătrășcanu (Schițe și amintiri, înzăpădiți), D. Teleor (Schițe umoristice, Alte schițe umoristice), George Ranetti (Matache Pisălog, Schițe ușoare, Schițe vesele), Th. D. Speranția (Anecdote împănate), Al. Cazaban (încurcă lume), Vasile Popp (Fleacuri, Ocna vieții), Petre Locusteanu (Căpitanul Străjescu) etc. A treia - e deschiderea paginilor unor reviste de ținută pentru „cronicile vesele”: Al. G. Doinaru, în „Sămănătorul”, C. Ș. Făgețel, în „Ramuri” și G. Topîrceanu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu „fete bătrîne”, pe care le privește cu compătimire și cordialitate. Indulgența lui nu poate fi apreciată îndeajuns decît comparînd poemul său cu alte scrieri din epocă. „Pietre în casă”, „fecioarele îmbătrînite”, „fetele nemăritate” erau subiect de fabulă și de anecdotă veselă; - obiect de glumă și de ironie. în timp ce în succintul tablou psihologic și somatic pe care li-l face Bacovia ele au o anume grandoare și solemnitate, la ceilalți apar ca ridicole, antipatice, penibile. „Fetele bătrîne (fecioarele întîrziate) care n-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
les noms ont voisiné à l’étalage des librairies. De celui qui, parti à la recherche du temps perdu, trouva la gloire au dernier carrefour de sa vie, M. Léon Pierre Quint a écrit une biographie attachante, vivante, définitive. L’anecdote, alertement contée, y vient à propos pour renforcer des observations de cette qualité: «Le bénéfice du bonheur ne paraissait complet à Proust que s’il reposait sur la base d’une douleur, même imaginaire»”. Dintre lucrările de istorie literară, biografiile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
i-a lipsit curiozitatea față de oameni, dar - lucru care-l deosebește de majoritatea scriitorilor, actorilor, artiștilor plastici - nu-i plăcea să fie văzut, mai ales în grupurile lor. între motive era, desigur, și teama de a nu deveni subiect de anecdote. Mai mult de o întîmplare îi arătase - sînt convins - că nu rezistă la îmbulzelile de pe stradă și la zeflemelile „inteligenților”. Bacovia n-a vrut (mai exact ar fi, poate, să spun: s-a încăpățînat) să fie altceva decît poet, „un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
într-un climat normal, ar fi trebuit să le dezavueze. Că Bacovia a fost un ins dezinteresat de evenimente nu e o noutate. într-o notă din primul volum al Dosarului, am citat, ca ilustrare, următoarea mărturie (trasă nițel spre anecdotă) a lui Pan M.Vizirescu: „în vara anului 1930, l-am întîlnit pe Bacovia ca din senin pe o stradă mai dosnică. Era în ziua cînd venise în țară aventurierul Carol al II-lea și, firește, elementul senzațional de discuție
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
explicația etc. Dimensiunea configurațional-pragmatică participă la ordonarea secvențială pentru a produce sub-tipurile sau genurile textuale care se alătură, într-o anumită măsură, genurilor discursului. Astfel, în ce privește povestirea, trebuie făcută o distincție netă dintre un basm și o întîmplare polițistă, o anecdotă de o povestire fantastică etc.; de asemenea, în ce privește tipul auto-telic-poetic, nu am putea confunda, atunci cînd ținem seama de dimensiunea configurațională, un slogan politic sau publicitar cu un cîntec sau un proverb, un poem în versuri cu un dicton. Reflecția
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fi izolată sau definită prin ea însăși sau prin condițiile sale de adevăr (nu este, cel puțin, punctul nostru de vedere). Acest enunț poate să constituie la fel de bine premisele unei argumentări publicitare, ca și morala unei fabule sau a unei anecdote. Totul depinde de locul său într-o suită secvențială dată, adică de secvențialitatea sa. La fel, o propoziție descriptivă de tipul: (5) Cerul este senin. poate deveni element al unei secvențe argumentative: (6) Cerul este senin și totuși nu voi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Nu există, printre producțiile contemporane, nici o operă care să răspundă mai bine nevoii generale ce împinge societatea modernă să cunoască în sfîrșit minunile acestui univers în care freamătă destine. Spre deosebire de această euforică utopie realistă, cineastul F. Lang ne spune o anecdotă care face trimitere la rolul esențial al descriptarului-inter-pretant în construirea lumii propuse în descriere: După ce a apărut Pionniers de la Western Union am primit o scrisoare din partea clubului veteranilor din Flagstaff (Arizona) care spunea așa: "Stimate Domnule Lang, am văzut Pionniers
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
expresive ale limbajului popular. Relatate în graiul bănățean, cu fonetica și lexicul specific, amintirile din copilărie (Țucă-l moșu), evocarea unor tipuri caracteristice (Calu’ lu’ Doancă) sau a unor figuri din lumea satului (Carce in deparce, Lu’ Ana lu’ Gică), anecdotele, întâmplările cu haz (Ăl mai tare om din lume) capătă o culoare aparte și impresia de viață este mai puternică („Trâmbiț, tobe, larmă, chiot,/Fluier, strigăt, râs și ropot.../ Șie să fie? Șie să fie? Iaca-n târg, «minajărie»!/O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
Mircea Demetriade (Către drapel), Cincinat Pavelescu (Celor rămași), Iuliu I. Roșca (Oștenilor români), Alexandru I. Șonțu (Omagiile mele), Constantin Cantilli (Auroră și apus), Virgiliu N. Cișman, o proză de Petru Vulcan (Turbanul și împărăteasa, poveste din campania de la 1877), o anecdotă de Nicolae Țincu (Țiganul și marea), articole de Carol Scrob (Rolul poeziei în război) și de Smara, o tălmăcire de Radu D. Rosetti după François Coppeé (Veghea) și alta de N. Țincu după Paul Déroulède (Gazda bună) și Cugetări răzlețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
frunțile!), Mihai Codreanu (O datorie sfântă). Rar apar traduceri, datorate lui Al. T. Stamatiad (după Maurice Maeterlinck) și Radu D. Rosetti (după François Coppée), medalioane (D. Caselli, Marioara Voiculescu, Al. Cazaban), epigrame de Sofronie Ivanovici, Radu R. Rosetti, Toma Florescu, anecdote (la rubrica „Urzici”), maxime și cugetări (adaptate după Charles Baudelaire). O susținere reală prin prezența sporită în sumar după încheierea războiului vine din partea lui Sofronie Ivanovici, Mihai Codreanu, O. Goga și George Gregorian. În ultimele numere figurează și numele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
o problemă de prim ordin, la fel de importantă ca problema morală de care este strîns legată"20. Pauli era un adept entuziast al cuaternarului. Mergea pînă acolo încît își încheia scrisorile către Fierz prin formula "cu salutări cuaternare"21. Dincolo de această anecdotă, Pauli credea, la fel ca Jung, în valoarea cuaternarului în ideea revalorificării intuiției, a vieții interioare, a imaginarului, deschizînd porțile acestui fabulos rezervor de energie care este inconștientul, perceput ca fiind iraționalul, răul, tenebrele 22. Altfel formulat, ce este rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
instrumentalizarea cât mai deplină a acelor interese. O lungă experiență a făcut să se ajungă aici în mai toată lumea apuseană, dar mai ales în spațiul germanic, unde se spune că trei inși ajung pentru a forma numaidecât o "societate". Dincolo de anecdotă, un fapt de psihologie colectivă trebuie surprins aici, anume că asocierea metodică a grupurilor umane spre a-și proteja mai bine interesele e o realitate la definirea căreia au colaborat numeroase generații. Istoria ei coboară până în secolul XVIII, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
N. Burlănescu-Alin, Basil Gheorghiu ș.a. Proză semnează Neli Cornea, H. Coșoi, Constantin Muche Blond, D. Karnabatt, G. N. David, Nestor Ionescu. Apar traduceri din Heinrich Heine, Maxim Gorki, Jean Richepin, Catulle Mendès, Alexis Bouvier. Revista mai conține epigrame, maxime, cugetări, anecdote, curiozități. Alți colaboratori: G. Tutoveanu, I. Duca, Const. S. Stoenescu, T. A. Teodoru. A.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289052_a_290381]
-
felicitarea, biletul) sau memorialistic (amintirile, memoriile), de tip reflexiv (jurnalul, notița) ori gnomic (cugetări). În sfera comunicării orale, se folosesc în conversația particulară, uzuală - dialog/mo nolog cotidian: relatarea orală, povestirea, descrierea orală, conversația telefonică, dezbaterile spontane, urările, felicitările, toasturile, anecdotele etc. CARACTERISTICI: - este puternic individualizat, având o componentă afectivă accentuată; actul de co municare cotidiană reliefează gradul de instrucție, cultura, mediul socioprofesional, trăsături ale personalității locutorilor etc.; - ilustrarea calităților generale ale stilului se realizează în grad diferit, în funcție de factorii situației
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]