8,708 matches
-
Editura Politică, București, 1987. 22. Cicero, Despre orator, II, 94 (citat și parafrazat de Marrou, op. cit., p. 136. Capitolul Vtc "Capitolul V" Enkyklios paideiatc "Enkyklios paideia" 5.1. Curriculumul supremtc "5.1. Curriculumul suprem" Aceasta este marea creație curriculară a Antichității și, poate, a tuturor timpurilor - în orice caz, și a vremurilor noastre, când, în întreg spațiul euroatlantic se redescoperă, cu uimire și speranță reînnoită, virtuțile „educației circulare”, „de toate zilele”, „de-a lungul întregii vieți”. Este soluția așa-numitei perioade
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
isocratic s-au reunit într-un tot unitar și coerent. Totuși, care era „trunchiul comun” al acestui fabulos curriculum? Esența o constituiau „cele șapte arte liberale” pe care le va moșteni, peste cinci veacuri, Evul Mediu de la tradiția școlară a Antichității târzii. Lista „celor șapte arte liberale” se pare că au definitivat-o Dionisios Thrax și Varro pe la jumătatea secolului I al erei creștine 7. Ea cuprindea trivium, „cele trei arte literare” (gramatica, retorica și dialectica) și quadrivium, „cele patru discipline
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
El se referă la strategul Ammonius, un platonician care stabilise un examen de admitere pentru „mellefebi” - tinerii care intrau în efebii. H.-I. Marrou - în Histoire de l’éducation dans l’Antiquité, Seuil, Paris, 1981 (trad. rom.: Istoria educației în Antichitate, Meridiane, București, 1997), vol. I, p. 445 - consideră că este o relatare eronată. După Plutarh, odată admiși, efebii trebuiau să învețe literatură, geometrie, retorică și muzică. Or, acestea erau învățate, după Marrou, ca „studii secundare” înainte de Efebia, care era un
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vorba de o restabilire a străvechii pax romana 18. Toate acestea antrenau și respectul față de școli, cercurile de cărturari și educatori. Instruirea elementară pare să se fi desfășurat mai ales în familiile aristocrate. Vechiul magister ludi, atât de important în Antichitate, pare să-și fi pierdut importanța publică, devenind simplu proeceptor particular angajat de familie 19. Tânărul aristocrat își continua însă studiile, după 7 ani, cum am văzut în școala gramaticului și școala retorului - care erau publice, aparținând statului. Ele existau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Donatus - în fond, un tratat complet, dar greoi. Dar el era adecvat pentru scopul urmărit. Gramatica trebuia să conducă spre „arta de a vorbi bine după exemplul poeților și autorilor iluștri”. Retorica se învăța prin aceleași metode tradiționale, păstrate din Antichitate. Elevul studia argumentele generale pentru inventio, cele șase părți ale discursului și modurile de vorbire rafinată. Totodată descoperea secretele metricii, întrucât se considera că proza ritmată este cea mai subtilă podoabă stilistică. Dar discipul-ul rhetor-ului studia, de asemenea, dialectica
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
convingerea că trebuie considerat primus magister; de fapt, la Roma, în secolul al V-lea, grammaticul era apelat cu acest titul (cf. H.-I. Marrou, Histoire de l’éducation dans l’Antiquité, Seuil, Paris, 1981; trad. rom.: Istoria educației în Antichitate, traducere de Stella Petecel, Meridiane, București, 1997). Vezi și H.-I. Marrou, Saint Augustin et la fin de la culture antique, De Boccard, Paris, 1938 (trad. rom.: Sfântul Augustin și sfârșitul culturii antice, traducere de Dragan Stoianovici și Lucia Wald, Humanitas
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prin care Pico va întemeia umanismul renascentist. 11. S-au realizat cercetări fundamentale pe această temă. Este considerată clasică lucrarea lui F. Lot La Fin du monde antique et le début du Moyen Age, Albin Michel, Paris, 1937. Despre sfârșitul Antichității și contactul barbarilor cu Romaniile pe care le-au cucerit: H. Aubin, Vom Altertum zum Mittelalter. Absterben, Fortleben und Erneuerung, Münchener Verlag, München, 1949; K.F. Stroheker, „Um die Grenze zwischen Antike und abendländischem Mittelalter (Forschungsbericht)”, Saeculum, 1, 1950, pp. 433-465
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
peste o jumătate de secol de liniște care a contribuit enorm la supraviețuirea școlii antice. 19. P. Riché (op. cit., p. 23) se întreabă: „Nici un text, nici o inscripție nu mi-l aduc în față pe învățător, ludi magister, personaj pe care Antichitatea l-a cunoscut foarte bine. Trebuie oare să credem că instruirea elementară nu se făcea decât în familii aristocrate?”. Dar pot fi evocate unele exemple din epocă. În Corpus Inscriptionum Latinarum poate fi citită o mențiune înduioșătoare despre o fetiță
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cele septem artes liberalestc "Schola palatina și cele septem artes liberales" 8.1. Geneza „prăpastiei culturale” europenetc "8.1. Geneza „prăpastiei culturale” europene" În capitolele anterioare am demonstrat că sorgintea marii civilizații europene poate fi găsită în matricea spirituală a Antichității eline. Unitatea acestei civilizații provine din unitatea culturală a grecilor. Au existat, desigur, dispute între poleis-urile spațiului egeic și chiar o schismă perenă între democratica Atena și aristocratica Sparta. Dar archaia paideia, diaspora paideutică pitagoreică, înțelepciunea căutată de philosophoi, credința
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al pedagogiei, care este, desigur, principiul optimismului. El are în educație aceeași valoare pe care o are în medicină „principiul non-dăunării” (primum non nocere - înainte de orice să nu faci ceva rău). Principiul pedagogic al optimismului a fost intuit încă din Antichitate, dar a fost teoretizat ca atare de J.A. Comenius. El îl obligă pe educator să întreprindă doar „cele mai bune influențe educative cu putință”. Deși formulat pozitiv, principiul este restrictiv. În chip tacit, el interzice nu doar „influențele nefaste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educațional slujește - total sau parțial - valorile societății respective. Curriculumul, ca „proces”, „produs” și „demers”, satisface prin componentele sale aceste exigențe structural-funcționale. Dar cum pot fi dezvoltate curricula cât mai satisfăcător? Curriculumul Academiei lui Platon era derivat de marele filosof al Antichității din viziunea sa social-politică și paideutică. Curriculumul școlilor ecleziastice medievale era impus arbitrar de necesitățile formării preoților și monahilor. Cele „șapte arte liberale” nu erau însușite datorită valorii intrinsece a acestor discipline, ci pentru a sluji misiunii de educare religioasă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reducționistă, că simpla educație intelectuală este suficientă pentru a împlini o viață de om; împlinirea autentică, a susținut el, se realizează printr-o structură curriculară simbiotică, ce armonizează „cunoașterea științifică” și „cunoașterea estetică”. Rezultatul? Același pe care îl viza în Antichitate enkìklios paidèia, după părerea noastră. Vocea lui Eisner s-a făcut auzită în 1974, dar abia în 1979 ecoul ei a trezit gândirea curriculară din toropeala scientistă. În deceniul următor, ea a fost nevoită să se închine la auzul acestui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
2. Trei concepții despre lume și idealurile ei" Fundamentul gândirii postmoderne constă într-o viziune asupra lumii radical diferită de imaginile anterioare promovate în istoria civilizației euroatlantice. Se pot distinge, în acest sens, trei tipuri de Weltanschauung. a) Viziunea antică. Antichitatea greco-latină s-a hrănit cu o imagine a lumii complet diferită de cea din zilele noastre. Lumea anticilor era divină - adică perfectă. Creată și diriguită de zei, ea le ridica anticilor probleme privind, aproape în exclusivitate, raportul dintre aparență și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
șiretenia lui Ulise este înțelepciune practică, e competență universală, polymechanie - căci Ulise se pricepea la toate: dulgherit, zidărit, navigat etc., adică este versat în toate artele practice (techne) ale lumii. Caracterul lui Ulise a fost pus sub semnul întrebării în Antichitate, mai ales în operele lui Pindar și Platon. Chestiunea este minuțios analizată de W.S. Stanford în „Studies in Characterization of Ulysses”, Hermathema, 73/1949, pp. 33-51. 4. Vezi Cicero, De oficiis, III, 26. Dar Cicero nici nu avea dreptate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
român). Tot reluări sunt „două arii” din canțoneta comică Surdul, „compusă și executată de dl I. Caragiali și publicată de curând la București”. Câteva traduceri din Lamartine (Charlotte Corday - fragment din Istoria girondinilor), Al. Dumas (Frații corsicani), A. Ubicini (Despre antichitățile, monumentele, obiceiurile și costumele românilor) și un fragment din Românii subt Mihai Viteazul de N. Bălcescu înviorează foiletonul periodicului. R. Z.
VOCEA OLTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290616_a_291945]
-
lucrări, în care sunt prezentate structura și componentele psihomotricității. 1. Începând cu a doua jumătate a anilor ’70, fenomenul telepatiei la animale s‑a bucurat de o mare popularitate în țările occidentale; subiectul nu era o noutate, pentru că încă din Antichitate erau cunoscute și apreciate capacitățile terapeutice/vindecătoare ale reprezentanților regnului animal. 2. Mulți s‑au întrebat cum se poate ca o pisică să aibă efecte terapeutice asupra omului. O explicație plauzibilă ar fi aceea că felinele au un câmp electromagnetic
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
vers pentru contemporani/ Și poate-așa din nou ne vom deprinde/ Să socotim cu veacuri, nu cu ani.” Cultura clasică a poetului dublează vizibil temperamentul său romantic, îl atrage spre esențe și modele, diminuând patosul în favoarea unei contemplativități raționaliste. Miturile Antichității sunt privite ca tipare de moralitate, comportament, trăire și creație, Orfeu, Euridice, Caron, Acteon, Ulise, Proteu, Cerberul, Parcele fiind pretexte pentru decupaje de atemporalitate. Visul romantic, ca și călătoria metempsihotică se arată mai degrabă ca o modalitate de căutare a
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
în poemele din volumul Monolog în Babilon (1967), singurul pe care poetul l-a publicat după al doilea război mondial. În multe dintre piesele de aici, din nou neoromanticul se însoțește cu neoclasicul. Atât prozodia veche, apelul insistent la miturile Antichității, situarea accidentalului în universal, a excepției în generalitate, cât și pledoaria implicită pentru rațiune („Cunoașterea e tot o cucerire”) sunt parametri ai clasicității. Istoria, văzută prin gândirea unui erou privilegiat al ei, Alexandru Macedon, nu mai apare ca o succesiune
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
latină. Prosodia și metrica (1916) sau al antologiei Istoria literaturii latine pe bază de texte (1928) este cunoscut mai cu seamă elevilor și studenților clasiciști, P.-L. capătă o notorietate mai largă datorită unei cărți de vulgarizare a cunoștințelor despre Antichitate, Mitologia greco-romană în lectură ilustrată (I-II, 1912-1926). Cultura română îi datorează și câteva bune traduceri din Cicero, Pliniu, Eutropiu și Lucian. SCRIERI: Mitologia greco-romană în lectură ilustrată, I-II, București, 1912-1926; ed. București, 1999; Noțiuni elementare de versificațiune latină
POPA-LISSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
proză, jurnalele de călătorie, însemnările privind istoria culturii și civilizației. Modelul ar fi Adrian Marino cu al său jurnal spaniol Ole, España!, P. publicând în replică volumul Calul troian (1996). În același gen se înscriu Povestiri din Italia (1993) și Antichitatea mirabilă (2002), o privire metaforică, ilustrată fotografic și poetic, despre Roma și Atena. Incitant este studiul Estetica paradoxismului (1995), care se ocupă de un „curent” puțin cunoscut, fondat de matematicianul Florentin Smarandache, aflat și el în exil. Încă două cărți
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
1996; Sibiu - album sentimental, Sibiu, 1998; Der steinerne Mensch, München, 1999; Editoriale, Aarhus (Danemarca), 2000; Nimeni nu-i profet în țara lui, ci în exil, București, 2000; Martin Frei - fascinația culorii, Sibiu, 2000; Convorbiri despre exil și literatură, București, 2001; Antichitatea mirabilă, München, 2002; Din perspectiva exilului, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Eugen Uricaru, „Mihail Dragomirescu estetician”, ST, 1973, 4; Constantin Coroiu, „Mihail Dragomirescu estetician”, CRC, 1973, 35; Constantin Cubleșan, „Idei estetice în scrierile lui Mihai Ralea”, T, 1974, 9; Traian Liviu
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
folosesc termenii cuvânt, pildă, vorbă, zicală, zicătoare. Izvorât dintr-o experiență colectivă îndelungată, p. a circulat la toate popoarele, din cele mai vechi timpuri. Pătrunzând foarte devreme în scris, s-a confundat cu maximele, sentințele, pildele filosofilor și scriitorilor din Antichitate, a fost difuzat prin texte juridice, religioase și cărți populare. Și-a păstrat, totuși, o existență folclorică proprie. Odată intrate în circuitul oral, p. presupuse a fi de origine cultă au devenit anonime, nedeosebindu-se de creațiile moștenite prin tradiție
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
cultural al vremii. Sunt prezenți cu studii și articole Cezar Papacostea (Gândirea epică elină, un studiu pozitivist asupra aspectelor social, politic, economic și geografic ale spațiului din textele homerice și hesiodice), I. Valaori (Pindar - un studiu de retorică și estetică, Antichitatea păgână și creștinismul - o analiză a ecumenismului creștin în Antichitate, Teatrul vechi și teatrul modern - eseu despre mistica actului dramatic în Antichitate și estetica actului dramatic modern), N.I. Herescu (O formulă a stilului epic - studiu comparatist bazat pe Odiseea, Eneida
REVISTA CLASICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289190_a_290519]
-
Papacostea (Gândirea epică elină, un studiu pozitivist asupra aspectelor social, politic, economic și geografic ale spațiului din textele homerice și hesiodice), I. Valaori (Pindar - un studiu de retorică și estetică, Antichitatea păgână și creștinismul - o analiză a ecumenismului creștin în Antichitate, Teatrul vechi și teatrul modern - eseu despre mistica actului dramatic în Antichitate și estetica actului dramatic modern), N.I. Herescu (O formulă a stilului epic - studiu comparatist bazat pe Odiseea, Eneida și Divina Comedie, din perspectiva narativă a „povestirii în ramă
REVISTA CLASICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289190_a_290519]
-
și geografic ale spațiului din textele homerice și hesiodice), I. Valaori (Pindar - un studiu de retorică și estetică, Antichitatea păgână și creștinismul - o analiză a ecumenismului creștin în Antichitate, Teatrul vechi și teatrul modern - eseu despre mistica actului dramatic în Antichitate și estetica actului dramatic modern), N.I. Herescu (O formulă a stilului epic - studiu comparatist bazat pe Odiseea, Eneida și Divina Comedie, din perspectiva narativă a „povestirii în ramă”), Ramiro Ortiz (Elementul clasic în literatura italiană), Matei Nicolau (Câteva particularități ale
REVISTA CLASICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289190_a_290519]