2,440 matches
-
Percepția primară a lumii, exterioară sau interioară, este o non-imagine, "o umbră a obiectului", "un obiect-fantomă" 13. Imaginea pe care Gilbert Durand o supune "regimului diurn", al antitezei, și "regimului nocturn", al eufemismelor, capătă existență proprie, transformându-se în "structură antropologică. Fie că este sceptru, spadă, cupă, roată, baston, cu puteri teriomorfe, acvamorfe sau nictomorfe, imaginea descrisă de Gilbert Durand este "încărcată" universal "cu un al doilea sens", sub pecetea "funcției imaginative", făcând posibilă existența unei realități identice și universale a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Astfel, imaginația nu mai este "un produs al refulării", ci originea unei defulări 15, scoțând la iveală substratul mitic al umanității. "Muzeul tuturor imaginilor trecute, posibile, produse sau care urmează să fie produse" 16, imaginarul pune în mișcare ontică "structurile antropologice". Deschiderea gnoseologică, specifică imaginarului, convertește imaginea și imaginația la universalul primordial. Gaston Bachelard pleacă de la premisa că imaginea este "o realitate psihică primordială" 17, iar imaginația, "o forță primordială" 18 care "deformează" și "schimbă" imaginile percepute 19. Astfel, "imaginația nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o deformeze, transformându-i formele în forțe, nu încetează să-i utilizeze energia în folosul lui, să o estompeze, și, în final, să o distrugă" 21. Reproșul pe care Jean Burgos îl face lui Gilbert Durand este că, în "Structurile antropologice ale imaginarului", el face o "arheologie a imaginarului", fără a se preocupa de imaginar "în dinamica și structurarea lui, în devenirea lui, ci numai în structura și stabilitatea lui" 22. Pentru Jean Burgos, imaginarul nu mai este o structură de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
șarpele capătă valențele unor categorii poetice relaționale. Astfel, procesul semantic, care învestește mitul ca discurs polifonic, poate fi reprezentat în felul următor: Interdependența categorială formează nucleul semantic al discursului mitic polifonic: III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC Filosofic și antropologic, mitul este considerat "o povestire anonimă aparținând unui corpus de narațiuni transmise oral între membrii unor grupuri sociale cu culturi proprii, aparținând lumii antice și popoarelor de interes etnografic".5 Termenul de mit provine din grecescul mythos care înseamnă "discurs
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Iași, 1999. DASCĂLU, Crișu, Dialectica limbajului poetic, Editura Facla, Timișoara, 1986. DEBRAY, Régis, Vie et mort de l`image, Une histoire du regard en Occident, Édition Gallimard, Paris, 1992. DONOSE, Vasile, Imaginarul real, Editura Muzicală, București, 1990. DURAND, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, traducere de Marcel Aderca, prefață și postfață de Radu Toma, Editura Univers, București, 1977. DURAND, Gilbert, Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul, Ediție coordonată de Dan Petrescu, traducere din limba franceză de Muguraș Constantinescu și Anișoara Bobocea, Editura Nemira
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Française, Paris, 1990, p. 17. 10 Jean-Paul Sartre, L`imaginaire, Psychologie phénoménologique de l`imagination, Édition revue par Arlette Elkaïm Sartre, Édition Gallimard, Paris, 1986, p. 239. 11 Ibidem, p. 170. 12 Ibid.em p. 167. 13 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, traducere de Marcel Aderca, prefață și postfață de Radu Toma, Editura Univers, București, 1977, p. 27. 14 Ibidem, p. 471. 15 Ibidem, p. 47. 16 Gilbert Durand, Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul, Ediție coordonată de Dan Petrescu, traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
p. 170. 77 Ibidem, pp. 171-172. 78 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. II, Ed. cit., p. 110. 79 Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Editura Academiei RSR, București, 1985, p. 471. 80 Ibidem, pp. 450-451. 81 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Introducere în arhetipologia generală , traducere de Marcel Aderca, Prefață și Postfață de Radu Toma, Editura Univers, București, 1977, p. 302. 82 Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român, Adunate și așezate în ordine mitologică, vol I, Ediție îngrijită
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Alexandru Canciovici, Editura ALL, București, 1997, p. 65. 104 Ibidem, p. 332. 105 V. Roger Caillois, Eseuri despre imaginație, în românește de Viorel Grecu, Prefață de Paul Cornea, Editura Univers, București, 1975, I, pp. 30-204. 106 Cf. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, traducere de Marcel Aderca, Prefață și Postfață de Radu Toma, București, Editura Univers, 1977, p. 453. 107 Jean-Jacques Rousseau, Eseu despre originea limbilor, Unde se vorbește despre melodie și despre imitația muzicală, traducere, prefață și comentariu de Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
limbilor, Unde se vorbește despre melodie și despre imitația muzicală, traducere, prefață și comentariu de Eugen Munteanu, Editura Polirom, Iași, 1999, v. Nota 131 de la Cap. al XIII-lea, p.129. 108 Ibidem, p. 65. 109 v. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. cit., p. 278. 110 Ludwig Wittgenstein, Tractatus logico-philosophicus, traducere, cuvânt introductiv și note de Alexandru Surdu, Editura Humanitas, București, 1991, p. 56. 111 Ibidem, p. 79. 112 Mihai Ralea, Prelegeri de estetică, Ediție îngrijită, studiu introductiv și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Universitatea "Ștefan cel Mare", Suceava, coord. Muguraș Constantinescu și Elena-Brândușa Steiciuc, cu o prefață de Muguraș Constantinescu, Editura Univers, București, 2003, p. 155. 11 C. I. Gulian, Mit și cultură, Editura Politică, București, 1968, p. 62. 12 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, Prefață și postfață de Radu Toma, Editura Univers, București, 1977, p. 491. 13 Ibidem, p. 451. 14 Ibidem, p. 463. 15 Claude Lévi-Strauss, Antropologia structurală, Prefață de Ion Almaș, Traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ibidem, pp. 299-300. 336 v. Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Ed. cit., p. 180. 337 v. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie, Ed. cit., p. 563. 338 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., III, 301-313. 339 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. cit., pp. 387-398. 340 v. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., III, p. 303. 341 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Ed. cit., pp. 167-168. 342 Romulus Vulcănescu, Op. cit., p. 522. 343 Ibidem, pp. 522-529. 344 Romulus
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se înmulțesc 9. Analizând expresia emoțiilor la om și la animale, Charles R. Darwin (1872/1967) a adus numeroase contribuții în istoria propriu-zisă a cercetărilor proceselor comunicării nonverbale și a demonstrat următoarele caracteristici prin împletirea considerațiilor de natură biologică, fiziologică, antropologică, psihologică și sociologică: • caracterul universal (înnăscut, instinctiv) al expresiilor emoționale umane demostrat prin filiația omului cu animalele inferioare lui și prin legătura strânsă dintre structura corporală și dispoziția mintală a tuturor raselor; • funcția principală a comunicării nonverbale de a exprima
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pare să fie permisivă; acest lucru se constituie Într-un avantaj și un 10 dezavantaj, În același timp: avantaj, pentru că ÎȚi oferă posibilitatea de a aborda problema semnificării și a contextului dintr-o multitudine de perspective (lingvistică, pragmatică, semantică, filosofică, antropologică ș.a.) și dezavantaj, pentru că este cvasiiluzoriu să Încerci să faci trimitere la toți cei care și-au lăsat amprenta pe acest domeniu de studiu. În consecință, oricând poți fi găsit vinovat că nu ai abordat sau nu ai acordat suficientă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
economică sau socială, demografică sau politică, este culturală, si asta în măsura în care toate gesturile, toate comportamentele, toate fenomenele măsurabile în mod obiectiv sunt întotdeauna rezultatul semnificațiilor pe care indivizii le atribuie lucrurilor, cuvintelor și acțiunilor? În această perspectivă, în mod fundamental antropologica, riscul este acela al unei definiții imperialiste a categoriei care, dacă o identificăm cu istoria însăși, duce la disoluția ei. Această dificultate își găsește rațiunea fundamentală într-o altă dificultate care trimite la accepțiunile multiple ale termenului de "cultură". Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
L. (coord.). Dialog, discurs, enunț. In memoriam Sorin Stati (47-56). București: Editura Universității din București. Radu, E. (2009). A.B.C. pentru educatoare... și nu numai. Poezii, versuri-numărătoare, povești versificate. Constanța: Editura Europolis. Rădulescu, M. (1985). Stilistica spectacolului. Elemente de stilistică antropologică în teatru. Iași: Editura Junimea. Reboul, A., & Moeschler, J. (2010). Pragmatica discursului: de la interpretarea enunțului la interpretarea discursului. Traducere de Irinel Antoniu. Iași: Institutul European. Reilly, J. H., & Phillips, M. S. (2002). Introducing Theatre. Eighth Edition. Thomson Learning. Rimé, B.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
depind de fidelitatea față de valorile care le reprezintă. Or, lucrurile ce țin de om sunt fragile. Iată motivul pentru care, în toate societățile, valorile cunoscute drept esențiale sunt înconjurate de tabuuri. Interdicțiile mențin mecanismele vitale ale funcționării sociale. Mulțumită studiilor antropologice și sociologice, am descoperit că întreaga colectivitate are propria sa logică și că etica pro-fesată și interdicțiile au o funcție pozitivă. Am învățat să respectăm culturile cele mai diferite de a noastră. Ar fi deplasat să afirmăm că preceptele morale
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
II (Psihozele afective) 28. Psihozele endogene III (Grupa psihozelor schizofrenice) 29. Psihozele endogene IV (Psihozele delirante cronice sistematizate, simple sau halucinatorii) 30. Stările de arierație mintală 31. Demențele 32. Tulburările psihosomatice 33. Iatrogeniile 34. Suferințele psiho-morale Secțiunea a IV: Psihopatologia antropologică și socială 35. Tipurile atitudinale față de bolile somatice și psihice 36. Modelele de personalitate în psihopatologie 37. Modelele psiho-biografice în psihopatologie 38. Modalitățile de organizare ale proceselor psihopatologice 39. Psihozele colective I (Factori de modelare și control ai psihologiei colective
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
important îndemn pentru mine. Coroborarea observației clinice cu perspectiva interpretării psihopatologice a fenomenelor psihice morbide atât din punctul de vedere al psihologului, dar mai ales condus după o metodologie inspirată din fenomenologie și existențialism, a dus la conturarea unei viziuni antropologice despre psihopatologie. Faptul ne-a obligat să scoatem în evidență și să analizăm aspecte noi, interesante, legate de semnificația fenomenelor psihice morbide considerate ca experiențe ontologice înscrise în „istoria psiho-biografică” a bolnavilor psihici. Acest punct de vedere, diferit complet de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cerințele specifice ale obiectului său. Prin aceasta psihopatologia se situează net în câmpul științelor umane, devenind o psihoantropologie a vieții psihice morbide. Fenomenul psihic morbid este privit de psihopatologie atât ca natură a persoanei - prin urmare ca pe o dimensiune antropologică particulară a ființei cât și ca o nouă modalitate de a exista a acesteia - prin urmare ca pe un dat ontologic. Natura morbidului psihologic rămâne însă permanent interioară ființei umane, persoanei, ea fiind un fapt de experiență sufletească proprie subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
analiza existențială” a lui L. Binswanger și cu „hermeneutica actului psihiatric” de către H. Tellenbach. Toate aceste metode, de inspirație filozofică, își recunosc filiera în fenomenologia husserliană și existențialismul heideggerian. Persoana umană aflată în suferință psihică este înțeleasă într-un sens antropologic lărgit, ca păstrătoare a unei „istorii interioare sufletești” de o formă particulară (L. Binswanger), constituindu-se din cunoașterea acesteia o „antropologie psihopatologică” (V.E. von Gebsattel, R. Kuhn, A. Zutt, A. Christian). Ideea unei antropologii psihopatologice o regăsim încă de la I.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
R. Kuhn, A. Zutt, A. Christian). Ideea unei antropologii psihopatologice o regăsim încă de la I. Kant care, pe lângă analiza fenomenelor psihice normale, se ocupă și de „bolile psihice” și suicid, acordându-le o atenție deosebită. Al doilea moment în analiza antropologică a vieții psihice o regăsim la Maine de Biran, care scoate în evidență valoarea introspecției. În secolul XX, filozofi de marcă vor relua studiile de antropologie filozofică aducând importante și noi contribuții în acest domeniu (W. Dilthey, L. Lavelle, H.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
după cum urmează: 1) Psihopatologia generală, având un caracter teoretic, studiază și precizează „obiectul” acestei discipline, „metodele de studiu” ale acesteia, urmărind cunoașterea semnificațiilor interne ale „fenomenului psihic morbid” și integrarea acestuia în sfera științelor umane. Ea este de fapt „psihopatologia antropologică” (K. Jaspers, L. Binswanger, E. Minkowski, V.E. von Gebsattel, R. Kuhn, A. Zutt). 2) Psihopatologia clinică se ocupă cu analiza organizării sistemului personalității și dinamica psihopatologică a fenomenelor psihice morbide, în comparație cu procesele psihice normale. Ea studiază în mod sistematic alterările
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ea studiază în mod sistematic alterările diferitelor procese psihice, semnificația sindroamelor psihopatologice, precum și clasificarea nosologică a manifestărilor clinice. 3) Psihopatologia nosologică studiază marile categorii clinico-psihiatrice din punct de vedere psihopatologic, natura și semnificația bolilor psihice, considerate din punct de vedere antropologic și ontologic ca experiențe sufletești morbide ale ființei umane raportate la psihobiografia acesteia. 4) Psihopatologia antropologică și socială este consacrată studiului modelelor de personalitate și psiho-biografice în psihopatologie, psihozelor experimentale și psihozelor colective, încheindu-se cu discutarea raporturilor psihopatologiei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
manifestărilor clinice. 3) Psihopatologia nosologică studiază marile categorii clinico-psihiatrice din punct de vedere psihopatologic, natura și semnificația bolilor psihice, considerate din punct de vedere antropologic și ontologic ca experiențe sufletești morbide ale ființei umane raportate la psihobiografia acesteia. 4) Psihopatologia antropologică și socială este consacrată studiului modelelor de personalitate și psiho-biografice în psihopatologie, psihozelor experimentale și psihozelor colective, încheindu-se cu discutarea raporturilor psihopatologiei cu celelalte discipline umane. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că domeniul psihopatologiei se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbide din perspectiva științelor umane. București, 2000 Autorul Secțiunea I Psihopatologie generală Domeniu situat între psihiatria clinică și psihologia generală, psihopatologia studiază fenomenele psihice morbide și semnificația acestora din perspectiva științelor umane. Psihopatologia generală se constituie ca fundamentul unui demers antropologic medico-psihologic având ca obiect de studiu „sănătatea, suferința și boala” în sfera vieții sufletești. Tulburările psihice sunt considerate ca „experiențe sufletești morbide”, cărora se încearcă a li se da o interpretare apelându-se la metodele filozofiei. În sensul acesta, psihopatologia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]