2,449 matches
-
26 mai, la Centrul Național al Dansului București, un spectacol fără instalație de lumini, fără sistem de sunet sau decor, în care personajele joacă fără costume și care dorește să transmită nu un mesaj erotic, ci unul social, politic și antropologic. Totodată, Jérôme Bel a susținut duminică, 26 mai, o conferință intitulată The last performance (a lecture). Nu îi acuz de prejudecăți pe cei care au părăsit sala De când am văzut Jérôme Bel de Jérôme Bel mă tot gândesc ce s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
media din 1965 (178 cm), 1980 (182 cm) sau 1997 (184 cm), moment în care s-a desființat serviciul militar obligatoriu . Există însă și păreri care contrazic teoria creșterii taliei medii datorită condițiilor oferite de viața modernă. De exemplu, datele antropologice au demonstrat că homo sapiens de acum câteva mii de ani avea o talie medie de aproape 185 cm pentru bărbați și de peste 165 cm pentru femei . Această observație a condus la ipoteza că talia speciei umane a avut de-
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
pe scena teatrului, departe de ochii străzii. Și de ai minorilor, cărora intrarea le-a fost interzisă, din cauza „scenelor de nuditate“. Două reprezentații consecutive, Female Study și Hermaphrodite, ale companiei „Quasi Stellar“ din Grecia, anunțate ca un fel de studiu antropologic al nudității, au fost susținute de Markella Manoliadi și de Constantinos Rigos, care au dansat complet dezbrăcați timp de câte 30 de minute. Coregrafa Apostolia Papadamaki a conceput un dans în care se trece de la contorsionare la nemișcare, de la zbatere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
ni se prezintă o adevarată investigație științifică în legătură cu modalitățile de clasificare a limbilor și cu trăsăturile caracterizante ce stau la baza unor astfel de operații, încît grupările și relațiile posibile dintre limbi devin reflexe ale unor autentice întemeieri pentru hartă antropologica a lumii. Din aceste motive, lucrarea lui Dorel Fînaru nu reprezintă formă cunoscută a tratatelor sistematizatoare, reduse de obicei la aspectul unui lexicon, prin care distingerea comunităților din perspectiva lingvistică se întemeiază exclusiv pe descrierea mijlocului de comunicare prin trăsăturile
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
aceeași denumire ceea ce este esențial pentru latura spirituală a omului și a comunității din care face parte și pe care o reprezintă. Prin acest mod de a interpreta lucrurile, cuvîntul și vorbirea sînt, sub multe aspecte, elementele definitorii pentru profilul antropologic al indivizilor și al societății. Fără îndoială, nu lipsesc din cercetarea lui Dorel Fînaru perspectivele oferite de clasificările sociolingvistice și geografice, favorizante pentru evidențierea rezultatelor produse prin contactele dintre limbi și dintre culturi, iar uneori și prin amestecul de populații
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
propio de la dialectología, în "Lingüística española actual", III, 1981, p. 1-32 (reprodus în Mexic într-un "caiet" intitulat Sentido y tareas de la dialectología, México, 1982) [Trad. rom. Obiectul și problemele dialectologiei, în vol. Eugeniu Coșeriu, Lingvistică din perspectiva spațială și antropologica. Trei studii, Cu o prefață de Silviu Berejan și un punct de vedere editorial de Stelian Dumistrăcel, Editura "Știință", Chișinău, 1994]. Linguistic Change does not Exist, în "Linguistica nuova ed antică", I, Galatina, 1983, pp. 51-63 [Trad. rom. Nu există
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dintre principiile sale analitice rămîn valabile pînă astăzi. Dar din a doua jumătate a secolului al XX-lea criteriile clasificării tipologice a limbilor s-au înzecit, iar în clasificarea genealogica au început din ce in ce mai mult să intervină date istorice, geografice, sociale, antropologice, relaționate în special cu noile descoperiri ale geneticii. Louis Hjelmslev consideră incompatibile perspectivele genealogica și tipologica: "la parenté génétique et la parenté typologique șont deux choses complètement différentes"54. Concepția opusă este susținută nu doar de Coșeriu, ci și de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
îndeosebi de către școală americană de lingvistică a limbilor, unul dintre argumentele cele mai importante fiind dat de înrudirea genetică a populațiilor majoritar eurasiatice și mongoloide care vorbesc aceste limbi (dovedită prin studiul ADN-ului)271, dar și de dovezi arheologice, antropologice (caracteristicile fizionomice) care vin să le completeze pe cele glotocronologice și lingvistice propriu-zise. Ar fi vorba, așadar, - afirmă cei care neagă existența acestei macrofamilii - de considerente rasiale și nu de o înrudire genealogica a limbilor, caracteristicile tipologice comune putînd fi
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cele trei grupuri americane indigene și o serie de populații asiatice turcico-siberiene. Că și în cazul altor familii și macrofamilii de limbi (limbile austroneziene, papua, caucaziene, negro-africane etc.), existența unei macrofamilii amerindiene este susținută mai mult de criterii geografice, istorice, antropologice, genetice etc., dar nu de argumente lingvistice propriu-zise. Diversitatea tipologica a limbilor amerindiene este totală și corespunde diversității tipologice de la nivel planetar. Există unele caracteristici care se individualizează printr-o frecvență mai mare sau mai mică. De pildă, la nivel
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
introducere în hermeneutica sensului, ediție îngrijita de Jörn Albrecht, Versiune românească și index de Eugen Munteanu și Ana-Maria Prisacaru, cu o postfața de Eugen Munteanu, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2013. Coșeriu, Eugen[iu], Lingvistică din perspectiva spațială și antropologica. Trei studii. Cu o prefață de Silviu Berejan și un punct de vedere editorial de Stelian Dumistrăcel, Editura Știință, Chișinău, 1994. Coșeriu, Eugeniu, Omul și limbajul sau. Studii de filozofie a limbajului, teorie a limbii și lingvistică generală, Antologie, argument
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
114, 115, 227, 291, 294, 320, 324, 335, 336, ~ ramă 329, ~ romanica 113, 115, 226, 227, 291, ~ spaniolă 114, 227, 228, 250, 291, 305, 324, ~ swahili 227, ~ tetun 227 criteriu 44, 49, 50, 52, 75, 104, 106, 159, 167, 214, ~ antropologic 220, ~ conceptual 63, ~ de vitalitate a limbii 44, ~ etnic 214, ~ filogenetic 167, ~ fonologic 20, ~ fono-prozodic 86, ~ genealogic 20, ~ genetic 220, ~ geografic 116, 165, 220, ~ istoric 59, 220, ~ lexical 20, ~ morfologic 88, ~ morfo-sintactic 93, ~ rasial 214, ~ semantico-textual 98, ~ semantic 212, ~ sintactic
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
L. (coord.). Dialog, discurs, enunț. In memoriam Sorin Stati (47-56). București: Editura Universității din București. Radu, E. (2009). A.B.C. pentru educatoare... și nu numai. Poezii, versuri-numărătoare, povești versificate. Constanța: Editura Europolis. Rădulescu, M. (1985). Stilistica spectacolului. Elemente de stilistică antropologică în teatru. Iași: Editura Junimea. Reboul, A., & Moeschler, J. (2010). Pragmatica discursului: de la interpretarea enunțului la interpretarea discursului. Traducere de Irinel Antoniu. Iași: Institutul European. Reilly, J. H., & Phillips, M. S. (2002). Introducing Theatre. Eighth Edition. Thomson Learning. Rimé, B.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Curtea Veche, 2006, pp. 150-151. 5 Adi Dohotaru, Anii'60: mișcări contestatare în SUA, prefață de Ovidiu Pecican, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008, p. 245. 6 Adi Dohotaru, op. cit., p. 248. 7 Mihai Coman, Mass media, mit și ritual. O perspectivă antropologică, Iași, Editura Polirom, 2003, p. 167. 8 Pierre Brunel, Miturile secolului XX, Editura Univers, București, vol. II, p. 282. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- NICU GAVRILUȚĂ Mama proștilor e mereu gravidă 2 1
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Iștoc, Mircea Pătrașcu, Ștefan Ghiocel Bălan sau Mihai Roșu. 3 Geert Hofstede, Managementul structurilor multiculturale. Software-ul gîndirii, Editura Economică, București, 1996, p. 20. 4 Termenul de cultură a cunoscut, în decursul timpului, diverse definiții. Reținem una din primele definiții antropologice, aparținînd lui Edward B. Tylor din Primitive Culture (Londra, 1871): "Ansamblul complex al cunoștințelor, credințelor religioase, al artei, moralei, obiceiurilor și al tuturor celorlalte capacități și obișnuințe pe care le dobîndește omul ca membru al societății". Traian Herseni, în "Civilizația
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
personale. Atitudinea povestitorului este detașată, rece, obiectivă. Apoi, deodată, la Sinaia, trecutul îngropat în uitare izbucnește la suprafață. Abia acum, își dă seama scriitorul de ce nu a reluat în volumul din 1948 o schiță precum Salcâmul, devenită fundament de substrat antropologic în romanul Moromeții. Iată comentariul lui Preda: în finalul romanului Viața ca o pradă, ca o continuare a acestui fragment, Preda mărturisește că, la douăzeci de ani, despărțirea lui sufletească de familie era deplină. Cum se produsese ea, ce se
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
și viitor"187. Dacă uneori trece prin nostalgia pentru orașul medieval, cu străzile sale sinuoase, care rezervau plimbăreților surprize, pentru dezordinea construcțiilor care nu limitau monumentele la simplul rol decorativ, indignarea acestor critici privește mai ales nepăsarea moderniștilor față de exigențele antropologice elementare. Aceste critici sunt pregnante în operele lui Henri Lefebvre: strada se preta indispensabilei "aproprieri a orașului" de către locuitorii săi, care "nu erau proprietari, dar își puneau amprenta asupra ei, modelând-o și organizând-o"188; înlăturând vechiul tip de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
permit nu doar analiza culturii organizaționale, ci și definirea sa. Încercările de conceptualizare a culturii organizaționale sunt multiple (J. Lorsch, 1973, W. Ouchi, 1981, H. Mintzberg, 1984) și evidențiază, în general, același conținut. Se pare că ea decurge din conceptul antropologic de "cultură", ceea ce explică și prezența elementelor caracteristice ale acesteia în conceptul de cultură organizațională. De exemplu, Ș. Iosifescu (2000, p. 15) consideră cultura organizațională ca reprezentând "un complex specific de valori, credințe conducătoare, reprezentări, înțelesuri, căi de gândire împărtășite
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
intelectual susținut, și subcultura elevilor mediocrii și slabi, orientată cu predilecție spre absenteism și atitudini nonconformiste. Dincolo de "datele genetice" ale acestor subculturi, considerăm că ele suportă și influența a ceea ce am putea numi cultura părinților. Nu ne referim la semnificația antropologică sau sociologică a conceptului, ci la aceeași semnificație a culturii din perspectivă organizațională. Deși are puternice accente informale, cultura părinților operează un determinism cultural la nivelul elevilor, generând, implicit, o subcultură proșcoală care acordă prioritate valorilor educației și o subcultură
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
inclusiv la nivelul școlii, implică un anumit nivel de educație și de înțelegere a fenomenului. Antropologia Atu-ul antropologiei este dat de faptul că s-a interesat înaintea psihologiei de fenomenul schimbării sociale. Mărturie în acest sens stau majoritatea studiilor antropologice, etnografice care analizează influența schimbării sociale asupra reprezentărilor sociale ale adolescenței. Putem aminti în acest sens cercetările efectuate în 1989 de Hollos și Leis în două sate din Nigeria. Aceștia au analizat impactul pe care l-a avut introducerea școlarității
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
atrag atenția că, în ciuda acestei realități, în societățile care reușesc să-și mențină identitatea și să salveze anumite valori, riscurile de apariție a unor mari probleme sunt incontestabil mai mici. Devine sarcina educația de a valorifica din plin rezultatele studiilor antropologice, de a identifica și promova strategii de anulare a efectelor amintite, dar și de a forma la indivizi capacitatea de adaptare la evoluția societății, fără riscul de pierdere a individualității. Axiologia Fie că ne referim la axiologie ca ramură a
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
divinității. Abia la paleontropi, strămoșii oamenilor, apar "unelte de fabricat unelte", cele ale căror efecte nu pot fi limitate doar la situații de un anumit fel, doar la cele cu însemnătate specifică. Se remarcă aici un moment important în evoluția antropologică și culturală a omului, în sensul că, în timp ce naturaliștii evoluționiști au continuat să vorbească despre o evoluție natural-istorică a omului, de o "specializare întru nespecializare" a acestuia (Lorenz, 1969), de a fi cel mai înzestrat animal, bun la a face
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
alienante ale civilizației și progresului social. Ambele sunt generatoare de contradicții, pe care omul trebuie să le învingă. Din această confruntare rezultă un Om Dumnezeu, un om cuceritor al lumii și obiectelor, un stăpân al "cunoașterii absolute", cu implicații deopotrivă antropologice și cosmologice. Raționalismul hegelian a fost o reușită a cunoașterii, cu influență favorabilă asupra cunoașterii științifice, cu deosebire asupra celei psihologice, unde omului i se dădea șansa de a sparge limitele propriei sale condiții fizice și sociale până atunci îngrădite
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în considerare efectele alienante ale civilizației și progresului social. Ambele sunt generatoare de contradicții, pe care omul trebuie să le învingă. Din această confruntare rezultă un Om-Dumnezeu, cuceritor al lumii și obiectelor, un stăpân al "cunoașterii absolute", cu implicații deopotrivă antropologice și cosmologice. Conștiința omului este un produs al dezvoltării, care corespunde unui proces gradual unde, spre deosebire de sistemul lui Kant, omului i se oferă posibilitatea de a sparge limitele propriei sale condiții fizice și sociale, până atunci de neatins. O poate
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
tocmai faptul că Logosul divin e cel care operează decisiv în realizarea libertății umane. Fundament și totodată Limită zenitală a umanului, Christos lucrează asupra persoanei din adîncul ei și totodată din polul divin. Potrivit expresiei lui M. de Gandillac, modelul antropologic cusan se bazează pe transdescendența Limitei. Limita transcendentă e prezentă în adîncul omului și, de acolo, îl atrage către transcendența ei. Omul poate fi conceput, în destinul lui spiritual, ca un șir de stări care înaintează spre Limita eliberatoare împreună cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
persoanelor care intră în dialog, în concurență și, poate, în consens. Pentru Marcel Gauchet, aplicat pe cazul francez, ar fi vorba despre o răsturnare de poli ai democrației, pe cale de a-și atinge punctul extrem, ba chiar despre o reorientare antropologică. în regimul laicității franceze, statutul social al religiei suferă aceeași răsturnare. împotriva dominației religiei asupra societății, Luminile și Revoluția ridicaseră transcendența seculară a politicului. Acesta din urmă își trăgea prestigiul universal, unificator, eliberator tocmai din trăsăturile adversarului detronat. Odată cu instalarea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]