2,313 matches
-
cu crengi strâmbe, frânte, împunge cerul... Un țipăt de coțofană trece vibrând strident peste zăpadă, și cu larmă, se înalță de pe crengi. În timp ce soarele coboară la asfințit, la răsărit se înalță luna plină... Două focuri sângerânde îmbrățișează cerul. Un întuneric apăsător se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci se aude când și când un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pentru că el singur ajunsese să înțeleagă că activitatea de întrajutorare în folosul societății este adevăratul țel al vieții omenești. De ce nu s-a petrecut tot la fel și cu mine? De ce mă simt în continuare închis și zăvorât în această apăsătoare cușcă de carne, care mă ține ca strâns în chingi și care îmi aduce doar chinuri sufletești de negrăit, ce mă rod hain pe dinăuntru și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de puzderia de șobolani, ce își găsiseră bine locul de adăpost și de procreere în el. Am pornit cu toții, prin urmare, a doua zi, la locul cu pricina și, cu toate că simțeam clar cum mocnește în mine un tremur sâcâitor și apăsător din cale-afară, ce avea parcă rostul să mă pregătească pentru ceea ce urma să vină, m-am străduit să nu-l bag de seamă nicidecum (crezând, în sinea mea, că-i doar o nenorocită stare de moment), iar, în cele din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Istorisiri nesănătoase fericirii 81 Dintr-odată, însă, văzu total surprins, aproape înspăimântat, cum o femeie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
viciilor - atributul oamenilor slabi -, se vede că pe Victor nu-l mai îndemna altceva la apropiere acum, decât numai natura, din care răzbătea frumos parfumul teiului de mai, ce îi oferea o aceeași rece resemnare... El simțea același veșnic dor apăsător în conștiință și mistuitor în suflet, pe care fiecare om sensibil îl simte, atunci când se gândește la absența definitivă a cuiva iubit. Totuși, cu putere de stăpânire și cu demnitate sporite, el nu uita deloc să își repete în gând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Până ce aceasta nu va înceta de tot, sau până ce nu va fi înlăturată cumva, nu pot, dar, mai ales, nu vreau să pretind vreo femeie. Și fac asta numai spre binele și spre beneficiul lor, căci, cu starea de spirit apăsătoare, în care mă aflu eu acum, știu că naș putea fi capabil decât fie să le amărăsc și pe dânsele, otrăvindu-le fericirea și speranțele nevinovate, fie să le îndepărtez grabnic de lângă mine. Iar, dacă stai să privești atent, 106
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unui astfel de loc de muncă, ar păli imediat și s-ar teme; s-ar teme de încătușarea în rutina seacă și infructuoasă, ce dă pe loc neputința pășirii în voie pe calea noului și a progresului. Este o rutină apăsător de grea, mută și care pare că n-are de gând să te cruțe vreun dram, cel puțin așa o percep eu. Ea este călăul tău, tu îi ești victima. De câte ori, oare, o astfel de victimă s-a găsit în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de câteva ori, în sec. Drumul făcut de Mărul lui Adam sus-jos răsună semnificativ în toată sala aceea. Doar impresia pe care io produsese priveliștea văzută acolo îl făcuse să înghită precum înghițise. Totul era îmbrăcat într-un veritabil clarobscur apăsător, care, tocmai din cauza întunecimii pronunțate, putea da naștere ușor la foarte multe presupuneri! Tot ce putu el să Istorisiri nesănătoase fericirii 167 distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele aprinse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mijea întunecatul gând ca nu cumva ceva și mai grav să se ivească pe neașteptate. Înghițea foarte greu și o făcea în sec, iar inima îi bătea cu forță în piept, nefiresc de puternic. Așteptarea era grea, tăcerea din jur - apăsătoare. Până și ticăitul ceasului de pe birou i se părea supărător de strident, de parcă niciodată n-ar fi produs mai mult zgomot decât atunci. Era într-o situație disperată cu adevărat. Ce putea să facă el și, mai ales, cum anume
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu un cimitir subteran din vremuri imemoriale. Deja simțeam cum ar fi trebuit să urmeze în relatarea lui Valy, un pasaj de basm, de poveste sau de film de groază. Oricum, ceva de un fantastic-straniu. Aveam senzația că acea atmosferă apăsătoare a fosei în care pătrunseserăm, era a unui osuar dintr-o peșteră necunoscută și că urmele sutelor de actori morți acum, și respirațiile acestora aveau să mă urmărească pas cu pas chiar și după ieșirea din acest loc secret... Pusă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și noapte, într-o disperată luptă pentru a reuși, împotriva oricărei logici, să-i mențină în viață. Fără cămile, fără apă, fără călăuze și fără să aparțină vreunei rase din deșert, părea un miracol al Cerului că reușiseră să supraviețuiască apăsătorului și pătrunzătorului siroco din ultimele zile. Din câte putuse înțelege, rătăciseră fără țintă mai mult de o săptămână printre dune și terenuri pietroase și nu știură să spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unde vehiculele lansau spre soare sclipiri metalice, observând cum, de la un minut la altul, pâcla se făcea tot mai groasă, iar căldura creștea, amenințând să facă sângele să fiarbă în vine; o căldură atât de densă, de copleșitoare și de apăsătoare, că se răzvrăti până și mehari-ul, obișnuit prin însăși natura lui cu cele mai mari temperaturi. Nu putea supraviețui mult timp acolo, în inima salinei, și o știa. Mai avea apă pentru o zi. Apoi aveau să vină delirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
seama dintr-o dată că acest orar se schimbase și că nu-l făcuse să sară din pat la șase fix, ca să aibă o jumătate de oră pentru toaletă înainte de micul dejun, îi produse o inexplicabilă neliniște sufletească. Și tăcerea. Tăcerea apăsătoare din curte, tulburată mereu la acea oră de pălăvrăgeala soldaților înainte de a se face foarte cald, îl obligă să sară din patul de campanie, să-și pună pantalonii și să se apropie de fereastră. Nu zări pe nimeni. Nici lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dune și anii treceau fără ca vreun om să tulbure liniștea unei vieți monotone și simple. Zorii reci când Laila se ghemuia în brațele lui, căutând căldura trupului său; lungile dimineți cu lumină strălucitoare și neliniștea așteptării în căutarea vânatului; amiezile apăsătoare, cu arșiță sufocantă și dulce toropeală; amurgurile cu un cer roșu, când umbrele se prelungeau peste deșert ca și cum ar fi vrut să atingă marginea zării; și nopțile parfumate și dense, la lumina focului, repetând neobosit legende deja știute. Le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cea mai mică îndoială, să demonstreze că și acolo, atât de departe de Tassili, sosiseră locuitorii altei planete, și ar fi sacrificat bucuros promițătoarea sa carieră politică în schimbul unuia dintre acele desene, oricât de rudimentar ar fi fost. în acel apăsător miez de zi, când soarele cădea ca plumbul topit pe extravaganta lui pălărie de paie, iar peretele neted al unei stânci, în fundul unei mici scobituri ferite de vânturi și ploi, îl făcea să nutrească speranțe întemeiate privind o nouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Trădarea lui Iuda, la puțin timp după această cină, face din numărul 13 o piază rea. Dar cine să te trădeze pe tine, Dona Mona? Soț n-ai, prieteni nici atât, despre amanți nu ne-ai povestit nimic... O liniște grea, apăsătoare rău de tot se lăsă asupra încăperii. Nu voiam să-i văd fața Donei Mona. Nineta o lovise direct în plex. Ba nu, în moalele capului o lovise. Ea nu putea ierta faptul că Dona Mona, cu discursul ei mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
puternic al zeului Oró, iar Tapú Tetuanúi și prietenii lui trăiră că într-un vis, prinși de amețeala acestui vârtej nebunesc, care părea să-i conducă de-a dreptul spre hotarele universului. Nici ploile, nici curenții, nici macar perioadele de calm apăsător ale după-amiezilor zăpușitoare nu reușeau să oprească goana nebună a catamaranului, care uneori naviga ore întregi plutind pe o singură chila, si era un spectacol demn de văzut cum incredibilul Miti Matái reușea să-l mențină în echilibru mile întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ci un soi de uriaș nebun, care se mândrește că are cel mai mare penis de care s-a auzit vreodata și că e dispus să-l folosească la orice oră din zi și din noapte. Se lasă o tăcere apăsătoare, în care cei de pe Marara încercau să-și facă o simplă idee despre forță și dimensiunile unui organ ce putea sfâșia o fată că Purúa, care făcuse dragoste cu majoritatea celor de față, si, după ce le lasă un timp ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la acele latitudini, s-ar afla vreo insula pe care ar putea trage, iar îngrijorarea NavigatoruluiCăpitan ajunse la asemenea extreme, încât, în momentele de calm absolut, când nici macar sunetul apei, în continuare caldă și nemișcata, nu reușea să frângă liniștea apăsătoare, se întindea cât era de lung pe fundul carenei și își lipea urechea de peretele vasului, încercând să prindă zgomotul aproape imperceptibil produs de viermi. La rândul lui, dulgherul începuse să ascută niște bețișoare subțiri, pe care să le introducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
profund. Mirosul de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al selvei, atât de diferit de cel al nopții și chiar de cel al căldurii tăcute și apăsătoare a amiezii. În Amazonia, mirosurile se schimbau de la o zi la alta, așa cum se schimba intensitatea luminii sau miile de nuanțe ale celor mai înalți copaci. N-ar fi crezut vreodată că va ajunge să știe clipa din zi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
decât ultimul colț al planetei. Nimeni n-avea nevoie de el și a putut fi lăsat yubani-lor - făcu o pauză dramatică. Dar, cum vă spuneam, vremurile se schimbă. Milioane de făpturi omenești mor de foame, îngrămădite precum șobolanii în spații apăsătoare. Au nevoie de teritoriul acesta și de toate celelate care se pot pune în exploatare și produce mai multe alimente și mai multe materii prime cu care să se despovăreze de atâtea nevoi. Este nedrept ca un pumn de sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
stare să recunoască și să clasifice nici un sfert din aceste plante. Verde, verde, verde! Verde ca smaraldul, verde ca măslina, verde ca grâul, verde-albăstrui, verde-gălbui, verde-portocaliu, verde-verde. Închis și deschis, cald și rece, luminos și stins. Verde! Un cer albastru apăsător fără un nor și apa cafenie și murdară care târa o Infinitate de trunchiuri sau de arbuști verzi. Și o căldură de cuptor. Căldură, la soare, și căldură, la umbră. Căldură, ziua, și căldură, noaptea. Căldură, în zorii zilei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
râul San Pedro. De cum închise metisul ușa în spatele lui, lăsându-l „instalat“, încercă o uitată senzație de neliniște ce-l chinuia din nou. Mirosul dens al tropicului era diferit, închis acolo, prizonier între pereții coșcoviți și cenușii; căldura umedă devenea apăsătoare, îmbibând trupul într-o sudoare ce părea că ia naștere chiar din oase, iar de la parter venea hărmălaia dezacordată a unei cumbia monotone și obsedante, cu vorbe porcoase și instrumentație ordinară. Începu să blesteme în gând momentul în care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Își sprijini capul de bord și privi stelele; vocea i se stinse ușor: Nu vreau să mă părăsești... Ești tot ce am... Atât de goală și atât de tăcută, atât de timidă și atât de simplă... Câteodată, singurătatea devenea mai apăsătoare și tu mă ajutai să o îndur, așa cum mă ajuta, pe când eram copil, Tom-Tom... Oamenii își bat joc de acei bătrâni care le duc flori câinilor lor și își amintesc de ei ani de zile, dar și eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]