11,066 matches
-
în adâncurile conștiinței ai căutat soluții, ai meditat la răspunsuri, ai ales calea te-ai cufundat în liniștea sufletului, plimbându-te agale printre gânduri ai plantat idei în pământul cald al imaginației te-ai împiedicat de înșelăciunile nesiguranței tale ai aplecat urechea la șoaptele mieroase ale orgoliului te-ai așezat în genunchi pe norii albi ai spiritului s-a făcut întuneric ... sinapsele au făcut scurtcircuit ai fost deconectat de la realitatea creată de tine te-ai rătăcit în labirintul inimii, orbecăind să
TÂRZIU de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384377_a_385706]
-
Am curele de vânzare Pentru rochia-ți lucitoare. -Bună tușă, eu nu pot Să primesc nimic de tot M-aș uita puțin la ea De m-aș putea descuia -Vino iute la fereastră Să-ncerci curelușă-albastră! Fata-n cadru se-apleca Baba mijlocu-i prindea Și cădea în casă lată Mult prea strânsă, sufocată. Fericita vrăjitoare Lua mătura-n picioare Și zbura pân la oglindă Bucuria s-o cuprindă. Referință Bibliografică: Povestea fetei naive -continuare- / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
POVESTEA FETEI NAIVE -CONTINUARE- de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384408_a_385737]
-
iubirii noastre! - Am să vorbesc cu tata să organizeze un bal în cinstea noastră, Marele Bal al Prințesei Vampirice! Își apropie buzele de ale bărbatului său și le înțepă ușor cu caninii. - Cât de dulce ești, dragul meu! Paloș o apleacă ușor pe spate și afundându-și fața între sânii ei rotunzi și albi îi sărută. - Ai un gust plăcut ca un fagure de miere! Dorința celor doi îndrăgostiți ajunse la urechile Contelui și ale Contesei. Aceștia organizară la palat un
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
Autorului Universul mărunt, al boabei și al fărâmei, pare inepuizabil în cărțile Olimpiei Sava, o Elena Farago a literaturii pentru copii. Pasiunea cu care investighează lumea pură a celor mici și cu care inventează universuri compensatorii, comprehensiunea cu care se apleacă asupra unor teme de interes pentru cei mici, urmărind, deopotrivă, latura estetică și etică, se armonizează în empatia maturului atât pentru lumea inocentă a copilăriei, cât și pentru coordonata formativă a tematicii abordate. Această latură formativă, urmărită asiduu de autoare
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
ea să îmi deschidă ușa. Dezamăgită, am pornit-o într-acolo. O pisică, țâșnind de sub o mașină, mi-a tăiat calea. - Vino aici, frumoaso!, am chemat-o. Aceasta s-a oprit, privindu-mă cu ochi temători. Am vrut să mă aplec să o mângâi, însă nu am mai apucat, căci cineva venind pe neașteptate, din spate, mi-a acoperit ochii cu palmele și m-a întrebat, chicotind: - Ghici, cine este? Corina Diamanta Lupu București 19 noiembrie 2014 Referință Bibliografică: LOGODNICUL MEU
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
de pe vârfurile acestor uriași pleșuvi respectau cu strictețe acest rang. Știam bancul: Cum e turcul așa e și pistolul. Acum puteam să mai scot o zicală: Cum e muntele, așa e și norul de pe capul lui. Când avionul s-a aplecat un minut pe o aripă, să vedem mai bine splendoarea Munților Kun Lun, mi s-a părut această fortăreață naturală de munți ca o bijuterie a pământului, ca o coroană împărătească. Îmi închipui câte legende străvechi chinezești proslăvesc acest masiv
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
plopi proiectați pe zare... Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală care poate să nu te emoționeze și să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriței, pe care îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul ființei omenești, și după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te copleșește prin dimensiunea sa omenească
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
mângâi iar copacii cu dorință, Să ne-mpletim ca-ntr-o ființă, Și să îmi cânți tăcerea ta? Of, codrule, ce strașnică iubire Printre potecile-ți cu pietre-am scrijelit, Când ploaia trupul mi-a-nvelit Cu tunete și fericire! Ți-ai aplecat crengile grele Din ceruri, apăsând pe creștet, Să-mi fie mintea-n mod discret, Cuprinsă-n pasiuni rebele. Și-apoi cu fulgere m-ai animat, Umplându-mi gândul cu extaz, Iar eu m-am dăruit fără zăgaz, Cedându-ți, corpul
CODRULE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382339_a_383668]
-
fiorosul Uragan de Foc, se rostogoli până în sala tronului, la picioarele împăratului. În rostogolirea lui trânti și alți slujitori aflați acolo, astfel că lângă tronul împăratului se făcu un morman de matahale. Speriat, împăratul se ridică în picioare și se aplecă asupra grămezii de leșuri. Nu înțelegea nimic. Cine a făcut din slujitorii săi un așa mușuroi? Se răsti la ei: - Ce vi s-a întâmplat, nătărăilor? Nici ei nu-și dădeau seama ce se întâmplase, ridicându-se cu mare greutate
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
dragostea și plăcerea de-o clipă. (Râde.) Ești un prost. Niciodată nu ai știut să trăiești. Ești un om pierdut. (Se ascunde în spatele ușii negre.) X (se apropie de femeia ce s-a retras într-un colț): Cine ești? (Se apleacă și-i ia palmele de pe față. Îi privește chipul și face un pas în spate.) Femeia în negru: M-ai recunoscut? (Se ridică.) X: Ești mama singurei mele prietene adevărate. Femeia în negru: Te-a așteptat șapte ani până ce s-
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
-ntâmplă și-n voi Pomeții răpuși ai iubirii din noi , Să doară. Să doară așa cum doar moartea te doare Când seceră tot ce iubești tu mai tare Și-apoi, Și-apoi să cădem din dureri câte doi Peste marginea frunzei aplecate de ploi Așa-ndurerați. Așa-ndurerați că mai suntem în barcă Numai unul din doi și prea repede parcă Cedăm. Cedăm obosiți de atâta-ntrebare De atâta deșert la ceasul în care Iubim. Iubim? Ce iubim? Și pe cine ? Și
DINTR-O TAINĂ DE FATĂ de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382478_a_383807]
-
Acasa > Poezie > Cantec > FRATE CIREȘ Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Eu te privesc cireș bătrân, Cum stai în mijlocul furtunii, Te-ndoi de vânt, te-apleci oftând... Mă văd pe mine-n fața lumii. Ce mult noi ne asemănăm! Trăim iubind această lume, Destinu-n ramuri ne purtăm Și înflorim pentru mulți oameni fără nume... În iarna lungă-nviforată, Tu singur plângi cu țurțuri fini, Durerea ta înăbușită
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
când înflorim... Frate cireș, ce mult îmi semeni! Tot singur în necaz rămâi, Te-agăți de frunze, eu de nimeni Cu floare ta mă tot mângâi... Eu te privesc cireș bătrân, Cum stai în mijlocul furtunii, Te-ndoi de vânt, te-apleci oftând... Mă văd pe mine-n fața lumii. 11 aprilie 2016 Referință Bibliografică: FRATE CIREȘ / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
-ar vrea să le oprească În ținuturi adormite. Gârboviți de grea povară Și de misia ce-au primit, Doi oșteni plângând îl cară, Pe-a lor rege ce-i lovit! Printre multe, albe, falduri N-au putere să mai meargă, Aplecați de negre gânduri, Către zeul lor se roagă. Să-și întoarcă odată fața Și să ștearg-o clipă-n timp, Cea în care, i-a luat viața, Regelui căzut pe câmp. Vin vlăstarele să plângă Pe copacul doborât, Moartea-ntârzie s-
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
frunțile în râuri de sudoare și cu tălpi sângerânde cutreeram câmpia toropită ca o dropie adormită pe cuib. Treceam visători spre coline și umbra venea din ce în ce mai ușoara din urmă, se evapora ca apa la fiecare adiere de vânt. Spicele se aplecau in fața noastră greoaie, făceau mătănii până la talpa pământului unde frânghii negre de furnici amețite sunau din surle și trambițe vestind că peste câmpie se va năpusti în curând dezlănțuită furtuna. Și totuși ne era dor de drumuri. Taina asta
SECETẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382503_a_383832]
-
cenușa supusă la procesul coacerii dincolo și dincoace de ușă. Inimă-roșie în interiorul răului cu pești, inimă-pasăre inlăuntrul omului-pasăre, inimă-roșie ce aduce-n clonț vești, inimă-pasăre numai lumini și lasere. AL PATRULEA COȘMAR AL PRIVITORULUI Femeia pădure în stare de abandonare aplecată-n gestație peste pătrat, cu sânii atârnând se-ndreaptă spre etatizare pentru că aurul a devenit un semn vertebrat. Ea ține pe spate păunul și privește de sus spre coada-i botezată-n culoare, mințind cu languroșii ochi precum tăunul care
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
mea încetă să mai bată pentru câteva secunde în timp ce-i întindeam pachetul cu țigări scumpe, lăsându-mă cu trupul într-o parte pe nisipul fierbinte. Mâinile îmi tremurau ușor. - Vă rog serviți ! Luă cu două degete o țigară și se aplecă spre mine în așteptare. Flacăra brichetei mă trezi pentru moment din starea de năucire. Trase un fum lung în piept, după care întinse o mână gingașă către mine. - Adina Petrescu, spuse ea scurt. - Remus Fabian, îmi pare bine , bâiguii eu
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Șoaptele de toamnă ca-n vise, îți picură încet în vene, e toamna poveștilor scrise, - amintiri ce zac în catrene. Cu dor de viață sunt flămânde, dansează și se aplecă-n vânt, câmpii de glasuri tremurânde, să-și țină al toamnei jurământ. Pe răni de glie ruginite, pășești pe frunze ce suspină, destinul lor trăiește-n tine, căci soarta lor cu-a ta se-mbină... Le calci cu un regret
CU UN REGRET ÎN SUFLET... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382640_a_383969]
-
Să fugim cât mai e timp”- ne dorim cu-ntreaga fire Și cum timpul nostru trece, trece viața, rug aprinsă Uităm lege, uităm soartă, toate le uităm în drum Niciun ban n-are putere să ne cumpere suflarea Umilința ne apleacă, toate-s prefăcute-n scrum Și manipulați de vremuri, nu știm ce e îndurarea Timpul trece, timpul vine, timpul vindecă dureri Face loc la alte chipuri, altor doruri sau nevoi Altor zile însorite, altor triste înserări Timpul trece, timpul pleacă
TIMPUL SE ZIDEȘTE-N NOI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382648_a_383977]
-
mamă, De copilăria-mi verde Și de-a măicuții, dojană. Dor de pașii mei desculț, De prin iarba-nrourată, Și de urma tălpilor, De prin țărâna, plouată. Dor de halca din verdeața, De pe șesul meu de vis, Unde cerul se-apleca, Pentru-a se lăsa atins. Dor îmi e și sete seacă, Să beau apă din fântâni Și să aflu din nou gustul, Sătucului cu bătrâni. Dor îmi e de liliacul, Ce-mi înconjoară căsuța, De mirosul din buchetul, Ce mi
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
declare anul acesta -anul Ovidiu cu simpozioane, prezentări ale operei, programe artistice etc. Orșul Constanța care-l poartă la sânu-i trebuie să facă din viața lui o adevărată sărbătoare. Las studiul vieții și operei lui pentru erudiți. Eu mă voi apleca în scurta mea prezentare la ceea ce a fost Ovidiu și mai pregnant « tenerorum lusor amorum » adică poetul « iubirilor tinerești, zglobii » Poetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se plimba prin Orient, vizita
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
părea că era în același timp și bolnavă de schizofrenie, dar amnezia post-traumatică survenita după accidentul rutier, făcea că episodul bolii de fond să treacă aproape neobservat, manifestat totuși prin ceea ce ea scria în jurnalul din sertarul noptierei, unde se aplecau pe rând Ana, Poliana și ea, Diana, ipostaze ale aceleiași ființe în diferite perioade ale vieții și având diferite profesiuni: Ana era asistență medicului psihiatru Poliana, iar Diana era profesoară de filosofie sau de religie sau de istorie sau de
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
atâta vreme cât ceea ce transmite e binele , atâta vreme cât ceea ce face e binele, adică îi învață pe urmași să iubească oamenii , toți semenii, indiferent de rasă, culoare a pielii, nivel de inteligență, de educație, profesie... oare cum pot medicii și asistentele să se aplece cu atâta dăruire asupra tuturor oamenilor, sau profesorii asupra tuturor copiilor? Nu încerc să vă vorbesc despre nebunia lui Eminescu, cea indusă de medici prin tratament, de crimă aceea politică abominabila și de defăimarea postmortem a geniului...unii nu cred
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
tale de aici au izvorât, de la violență pe care o vedeai mereu...Modelul de familie în care ai crescut era dizarmonic, ai avut deci parte de o copilărie care te-a marcat, te-a făcut să fii introvertita, să te apleci asupra cărților pentru că realitatea de acolo era mai frumoasă decât cea pe care o trăiai. -Am trăit și clipe bune, aveam fructe multe în curte, de toate felurile, mama gătea mâncăruri bune, câteodată tata mă ajută la teme, îmi spunea
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
au găsit refugiul până sub Cetățuie pe aici țâșnesc izvoare iar stelele se scaldă uneori în pași și-n cuvinte în luxul acesta străin de muchia trecerii dintre mine și ziua acesta adusă în zi surâzând pe trotuare ți se apleacă vitrinele sub ochi ca o catapultă în inima timpului pe care pe palme îl porți muind clipele în lacrima zilei din Piața Unirii nesățioase aici statuiele cântă-n imagini istoria arsă de foc de chin și durere în inima Ardealului
CLUJ-INIMA ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383914_a_385243]