2,797 matches
-
puterea aceasta este pe măsura violențelor și nemăsuratelor lui pasiuni. Lacrimile încetează să-i curgă și marile hohote se potolesc după ce plânge cum numai el o face în toată Iliada, care răsună, ca și țărmurile mării, de ecoul tânguirilor lui, aprige până la istovire. Un plâns și un zbucium întreg, atotcuprinzător de suflet, în care lumea lui se preface toată în lacrimi. Ahile se află întreg în toate pasiunile lui. Iar detașarea lui de trecut este a singurului erou homeric care are
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îl liniștește: va face în așa fel încât Patrocles nu numai că nu va putrezi, chiar de-ar zăcea așa un an, ci va fi încă și mai frumos. Apoi, după ce Ahile se împacă cu Agamemnon, e cuprins de o aprigă nerăbdare, vrea să intre neîntârziat în luptă, spune că, până nu-l va îngropa pe Patrocles, nu vrea nici mâncare, nici băutură. Și se întoarce în tabără să-l mai plângă o dată pe prietenul mort, să-și aducă aminte, să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Myers și W. Hart termină construcția sediului BBC (Broadcasting House) din Langham Place (Londra), iar Aldous Huxley publică Brave New World. Vaughan Williams termină opera Riders to the Sea. 1933. Ia ființă Societatea Londoneză de Transport (London Transport Board). // Concurență aprigă pe piața presei între cotidianele Daily Express și Daily Mail care ajung să apară într-un tiraj record de peste 2 milioane de exemplare. // Adolf Hitler devine cancelar al celui de-al Treilea Reich (ianuarie), iar F. D. Roosevelt este ales președinte
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Paul în 1930, cu o introducere de Nicolae Iorga și o scrisoare către autoare scrisă de Bernard Shaw. E greu de înțeles cum Sylvia Pankhurst, o poetă atît de sensibilă la poezia romantică, era în viața de toate zilele o aprigă susținătoare a copiilor concepuți în afara mariajului, ca și împotriva mariajului în general. Prin comparație, iată cîteva date istorice la care femeile au obținut dreptul de vot (desigur, cu diferențe specifice): Noua Zeelandă 1893, Australia 1902, Finlanda 1906, Danemarca 1915, Rusia (Uniunea
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
săvârșirii actului de răzbunare. Decizia Nastasiei de a se căsători cu Vulpașin la doar trei săptămâni de la moartea lui Luca, derutantă pentru cei din jur, care-i pun la îndoială iubirea pentru logodnicul ucis, decizie având ca firesc resort intim apriga dorință de pedepsire a știutului vinovat, justifică perfect recurgerea la sinucidere ca soluție atât pentru vendetă, cât și pentru salvarea sufletului său pustiit. Pe temeiul acestei farse macabre pe care Nastasia o pune în practică pentru pedepsirea ucigașului, subtitlul piesei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Huliganii oferă cu generozitate astfel de mostre de viață elitistă, facilitând o radiografiere obiectivă a acestei caste de "caraghioși, vorbăreți și pierde-vară".62 Interesantă este, de această dată, luciditatea cu care personajele își conștientizează limitele. Cu o franchețe dezarmantă, Eleazar, aprigul și incomodul observator inclus autocritic în propria-i caracterizare demistificatoare, demască metaforic vanitatea tinerei generații: Ați văzut vreodată un pește stricat, noaptea? Asta e cultura noastră: fosforescență de cadavru la începutul putrefacției"63. Mai apropiat de semidoctul caragialian, apare la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Artă "Regele Carol", 1935, p. 114) O astfel de interpretare complet neașteptată și contrară concepției cvasi-generale despre universul evocat în comediile lui Caragiale este oferită din perspectivă creștină de părintele Nicolae Steinhardt de la Rohia: În scoica aceasta, a unei comedii aprige și ostile, lumea românească poate străbate veacurile în tot mărețul ei farmec, prevestind de aici, de pe pământ, din iureșul unei întâmplări mundane, paradisul a cărui nostalgie nu ne va cruța nicicând" (Steinhardt, Nicolae, Secretul "Scrisorii pierdute", în revista Ethos, caietul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
două sexe (tabu-ul sexual a fost cel mai puternic, urmat de violența fizică și verbală). Viața de familie este idealizată (familii standard cu doi părinți și doi copii, cu tata ca sursă de venit, iar mama casnică). Cenzura era aprigă, mai ales în Queensland, unde publicul avea cel mult vârsta adolescenței. Temele SF sunt întrebuințate în comentariul social, din care reiese aversiunea generală față de orice formă de totalitarism, deși unii artiști publică în reviste de orientare stângistă. În fine, cele
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
invenție americană și o unealtă de dislocare a purității ideologice, este privită cu suspiciune și chiar prompt eliminată. Dar și în societățile democratice, acolo unde este considerată factor de corupere a publicului tânăr, banda desenată se găsește în centrul unor aprigi dezbateri, care nu de puține ori părăsesc terenul economic ori social și alunecă în formulări de-a dreptul mitice (cum a fost cazul proceselor din SUA anilor '50). Pentru comunismul românesc, de asemenea, banda desenată a reprezentat atât motiv de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dar de o măreție posomorâtă, melancolică, aproape tristă, această, vale blestemată, plină de morminte, care amintesc de eroii moldoveni din vremea veche. Pământul din Lunca Prutului era frământat de copitele cailor, ce foiau mai tot timpul anului, călăriți de războinici aprigi. E ceva blând, duios și resemnat în curgerea acestei ape domoale, ale cărei valuri arareori le vezi Anuca, fata pădurarului răzvrătite. Ea întrupează parcă, sufletul poporului nostru. Prutul e o apă moldovenească, măi Fanachi!... Se aude uneori plânsul înăbușit al
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
niciodată, iar acum?!“... ei acu‟ alta‟i treaba!“, își răspunse tot el gândului. O neliniște îi forfeca inima, ca un clește, o neliniște care pusese stăpânire pe sufletul lui și nu-l slăbea o clipă, trezind în el o suferință aprigă. „Eu sânt bătrân... și, dacă, fata, ferească Dumnezeu, rămâni fărî tată!“ Gândul ăsta îl doborî cu totul... îi venea să urle ca lupii. Aceleași gânduri îl luaseră în stăpânire și pe Anton... În zori, când zvâcni prima fluturare de lumină
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
diacul Radu fusese crescut de starostele așezării! Pâlcul de călăreți cotiră spre Podu de Lut, urmând cărarea ce ducea la intrarea în sat. Câteva case de lemn și piatră îi întâmpinară, pe lângă care trebăluiau oameni și femei cu o căutătură aprigă. Oștenii se opriră lângă casa cea mai mare din sat, descălecând și lăsând caii să pască. Căpitanul Grigorie încercă poarta din lemn, fiind întâmpinat cu un potop de lătrături: Marș javrelor, strigă el la cei doi dulăi fioroși ce ațineau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
potolească foamea. Era o zi de duminică. Cerul plumburiu se pregătea să cearnă picuri de ploaie. Oamenii, care așteptau fiertura de la bucătăria de campanie a armatei, se rugau ca Domnul să aducă ploaia izbăvitoare pentru sufletele lor ostoite de vâlvătaia aprigă a pârjolului războiului. Vasile și Dumitru căutau să nu se-abată de la rând, de teamă de a nu pierde fărâma de hrană. Ridicând ochii spre Sângeap, văzură o mogâldeață, care se poticnea la fiecare pas: Alt ciung, păcatele mele, rosti
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
poșta, caietul lui Theo tot în mâna stângă, Mănăstirile nu se mai pot izola de lume ca în trecut, biserica trebuie să se implice în viața oamenilor astfel ne-o iau înainte celelalte confesiuni, lupta pentru puterea spirituală e mai aprigă ca oricând, Și-mi vin în minte, ascultându-l pe părinte, cuvintele Sfântului Grigore Palama despre sfințenia monahală, cei ce au părăsit plăcerile materiale, gloria lumii, dar și patimile rele ale trupului, aceia sunt călugării, după pilda, lor nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a uitat după Jack. El o privea, având întipărită pe față o expresie de nedumerire. —Pa, îi spuse ea. El îi răspunse dând ușor din cap. Bun. Într-un restaurant din Clarence, Lisa și Wayne erau într-o competiție aprigă, pe care o câștiga cel care mânca cel mai puțin. Se jucau cu mâncarea în farfurie, privindu-se unul pe celălalt pe furiș. Pentru un moment excitant, părea că Wayne va pune o bucată de pește în gură, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ridicate de la o cutie poștală aflată cu o stradă mai încolo. Am urmărit-o pe bondoaca fetiță-femeie cum ciugulește dintr-o salată și, între timp, citește ziarul. În cei doi ani și jumătate de când n-o mai văzusem se luptase aprig cu grăsimea și tenul ei nesănătos, dar continua să arate ca o versiune feminină și robustă a lui Emmett. Martha puse ziarul jos și mă observă. Mă așteptam ca din ochii ei să țâșnească săgeți, dar mă surprinse cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bărbie, lăsând însă urechile libere; o altă fâșie protectoare, mobilă, pentru a nu stânjeni mișcările, acoperea ceafa: o minune a tehnicii și anatomiei, care salvase nenumărate vieți. Ca să se facă mai bine înțeles, făurarul îi spuse că dușmanii cei mai aprigi nu se aflau de partea cealaltă a fluviului Rhenus: — Pe aceia îi vezi de departe cum vin. Loviturile trădătoare sosesc pe drumurile Romei. Făurarul își vârâse enormul pumn stâng în coiful micuț și, cu mâna dreaptă în care ținea galdius-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că va ajunge în fruntea imperiului. Ea era însărcinată, și nimeni nu știa să spună cine era tatăl. Scandalul - a zis Varilia - a fost imens, pentru că primul soț al Mașterei făcea parte din istorica gens Claudia și fusese un dușman aprig al lui Augustus în timpul asediului Perusiei. Datorită amnistiei s-a întors la Roma, dar a descoperit că învingătorii cu greu îl înghițeau, a fost marginalizat și s-a trezit fără bani. În aceste condiții, când Augustus a avut pretenția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aproape pustiu de pe colina Palatinus, în încăperile unde cu ani în urmă stătuse Augustus, își petrecea noaptea - una dintre nopțile în care dormea puțin - Maștera, femeia ce reușise să-l transforme pe Augustus cel pacific și iertător în cel mai aprig dușman al propriului său sânge. Agrippina privi, în întunericul Romei, spre colina aceea și declară că Maștera nu avea să moară lăsând-o pe ea, liberă și vie, în spatele lui Tiberius. Nu plânge, îi spuse, dar să nu-ți faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
erau un simplu monument, ci nutreau un vis. Dar pe când vorbea astfel, îl vedea pe senatorul Marcus Vanicius, care avea planuri asemănătoare cu ale sale; acum era un aliat doritor să ajungă la putere, însă urma să devină un dușman aprig în momentul împărțirii ei. Vanicius interveni cu suficiență: — Vorbești despre cum vom face noi curat în casă, dar ai uitat să închizi ușile. Tovarășii săi râseră, și senatorul Asiaticus se gândi că fuseseră neprevăzători râzând astfel, pentru că se dăduseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acelui soare torid ce curge lichid peste fața bronzată a individului aflat Întâmplător cu o unealtă de ucis În mână; dar el, individul, nu are nici o vină, desigur; de aceea, nici nu Înțelege de ce e condamnat la moarte, când dorește aprig să mai trăiască (doar romancierul e vinovat de crima lui, fiindcă el nu și-a dat seama ce făcea din cauza căldurii apăsătoare a soarelui); dar personajul nostru nu se pregătește să ucidă pe nimeni; el are o poză gânditoare (chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
impresia că ei se luptă aici pe viață și pe moarte. Nici n-ar fi posibil ca aceștia să fie posedați de furia armelor atât de lung timp, când este clar că ei mai mult huzuresc la corturi, certându-se aprig pentru femeile ce le țin de urât. Ei nu sunt altceva decât un fel de mercenari, Întreținând ideea de război prin armurile impunătoare și prin campamentul hărmăluitor specific acestei muște la fel de sâcâitoare ce se numește soldat. Musca de pe acoperiș are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ierarhie. După atentatele de la 11 septembrie 2001 însă, și-a dat seama că vrea să facă mai mult pentru orașul ei, așa că și-a depus dosarul pentru a deveni detectiv. Era știut de toată lumea că detectivii NYPD sunt cei mai aprigi în lupta cu infractorii. Faima li se trăgea încă de pe vremea lui Thomas Byrnes, marele inspector de poliție ce condusese Biroul de Detectivi din cadrul Poliției New York în anii 1880. Byrnes nu se dădea în lături de la nimic pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sfatului Patrioților. Acesta stătea ascuns în pădure de câteva luni, mai precis de când poliția declarase această mișcare ilegală și începuse urmărirea penală împotriva lui Andrew Constable. - Fă-mi o cafea, ordonase Barnes, privind țintă la pastorul înfricoșat cu ochii săi aprigi de fanatic. Pe fundalul zgomotului făcut de ploaie pe acoperișul metalic al casei, rebelul cu aspect sălbatic din cauza tunsorii se apropiase și spusese: - Am nevoie de un serviciu din partea ta, Ralph. - Despre ce e vorba? Barnes se așeză pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru nimic în lume. Capitolul XXX Nu era îngrijorat cel mai tare de foc. Pe măsură ce parcurgea distanța care despărțea casa lui Rhyme de cortul Cirque Fantastique, se gândea că, datorită noilor reglementări și a materialelor folosite, chiar și cele mai aprige incendii înaintau destul de încet. Nu, pericolul real era panica, tonele de mușchi uman, învălmășeala care strivește, sfâșie, zdrobește și sufocă. Oase rupte, plămâni distruși, asfixiere... Să salvezi oamenii dintr-un astfel de dezastru presupune să îi evacuezi din incinta cortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]