2,862 matches
-
de întrebări stupide: ce poziții am mai inventat, cum s-a simțit ea, ce culoare avea lenjeria ei de corp. Le răspundeam întotdeauna în doi peri, amuzat. * Așa a mai trecut un an și am împlinit nouăsprezece. Soarele răsărea și apunea în fiecare zi, steagul se înălța și cobora în fiecare zi. Duminica mă întâlneam cu iubita prietenului meu mort. Nu-mi era prea clar ce fac și nici nu știam ce o să fac mai departe. La facultate, eram capabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Tokyo, duminică, așa cum făcusem de multe ori cu Naoko - fără nici o destinație și fără nici un țel în minte. Mi-am amintit toată scrisoarea, rând cu rând, și poposeam asupra câte unei propoziții ca să-i prind mai bine sensul. Când a apus soarele, m-am întors la cămin și am dat telefon la Căminul Ami. Mi-a răspuns o femeie pe care am întrebat-o dacă o pot vizita pe Naoko a doua zi după-amiază. M-a întrebat cine sunt și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să te relaxezi acasă. E obositor să te ciocnești la tot pasul de cineva. Aerul nu e deloc curat. De obicei, eu spăl rufe duminica. Le spăl dimineața, le pun la uscat sus, pe terasa căminului, le iau înainte de a apune soarele și mă apuc de călcat. Nu-mi displace să le calc. Simt chiar o plăcere nebună în a netezi toate cutele... și mă și pricep. Normal că la început eram jalnic, făceam cute și acolo unde nu erau. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
straniu avusese dreptate - munții acoperiți de zăpadă erau incredibil de frumoși. Ca și la vizita anterioară, am dormit două nopți în același apartament cu Naoko și Reiko, am petrecut trei zile făcând cam aceleași lucruri ca și prima oară. Când apunea sorele, Reiko cânta la chitară și stăteam toți trei de vorbă. În loc de picnic, de data aceasta ne-am delectat cu schiurile. Eram frânți și transpirați după o oră de schiat pe munte. Cum ne făceam puțin timp liber, dădeam cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să se Întunece. Era un apus frumos și bătea o briză ușoară, plăcută, și cînd soarele aproape că dispăruse am pornit motorul și am luat-o Încet spre mal. Stăteam În Întuneric, cam la vreo doi kilometri de mal. După ce apusese soarele, curentul devenise mai vioi, am observat asta cînd am intrat În el. Departe, la vest, se vedeau luminile din Morro și strălucirea Havanei, și-n fața noastră erau Rincón și Baracóa. Am mers Împotriva curentului pînĂ-am trecut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dădu din nou cana cu vin, fărĂ să zică nimic. Ascultau cu toții, așa cum ascultă o poveste cei care nu știu să citească. — Ei, și ieri pe seară, Înainte să aflăm că se va da atacul de azi... Ieri, Înainte s-apună soarele, cînd credeam ziua de azi o să fie ca orice altă zi, vedem că-l aduc pe poteca aia din cîmp care dă-n trecătoare. Pregăteam masa de seară cînd l-au adus. Erau doar patru. Era băiatul, Paco, Ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-nveselim? — Sigur că da. Uite, spuse. PĂsările, uite-le. Astea-s primele. Treceau albe printre chiparoșii care se Înălțau ca o insulă din mlaștina din stînga și străluceau În soarele care-și arunca razele printre copacii negri și, pe măsură ce soarele apunea, tot mai multe treceau În zbor, erau albe și zburau Încet, cu picioarele lungi Întinse În spate. — Se Întorc la cuiburi. Au mîncat În mlaștină. Uită-te cum frînează cu aripile și-și Întind picioarele alea lungi ca să aterizeze. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
atunci când vedea că Îl iau prea În serios. Reevoca propriu-i trecut, dar numai cu titlu de exemplum, ca să pedepsească vanitatea cuiva. „Eu mă Întreb unde o s-ajungem până la urmă”, zisese el Într-o zi. „Vorbiți de amurgul Occidentului?” „Ce, apune? La urma urmei, e specialitatea lui, nu crezi? Nu, vorbeam de lumea asta care scrie. Al treilea manuscris Într-o săptămână, unul despre dreptul bizantin, unul despre Finis Austriae și al treilea despre sonetele lui Baffo. Sunt lucruri cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Le duceam mâncare cu furca în livadă, să nu mă muște. Astăzi n-a mai rămas nimic. Decât blocuri de șobolani gri. Cum să mai găsească străbunica drumul înapoi în cimitir când ăștia au demolat totul? Sabina zâmbește. În spatele ei apune un soare feliat de nori. Are părul de cerneală și pielea străvezie. Râde: tu, Piti, chiar ai vrea să te cred? LVI Doar două rude mai aveam în Botoșani: tanti Clemanza și tanti Mizi. Două surori care la un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Din Nahema, Sephirahul impurității pământești. Păziți-vă...! " Dănuț dă nehotărât din umeri și închide mașinal aplicația. Continuând să coboare. LILITH Noroc, boiz! Salve și ție, Bossule! Pace și plecăciune, vouă, adevărații mei bojogari și prieteni! Pulilă, Coilă și Curilă! Soarele apunea abrupt, în pantă, iar Vierme, trecând peste ghiontul zeugmei, este obligat să apese, de voie-de nevoie, întrerupătorul. Lumina electrică intransigentă, de neon, sancționează și mai drastic sărăcia lucie din vizuină, prin contrast violent și ireconciliabil cu fastul și cu luxul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
apucă de redactare, pedant și conștiincios, adunând literele de pe tastatură și chinuindu-se să păstreze pasul cu agentul mai tânăr, ceva mai sprinten intelectualicește, Avocatul își rotește ochii pe deasupra capetele polițiștilor, rememorând în treacăt, cu nebulos regret, o parte demult apusă din existența sa, pe când, ca magistrat activ cu atribuțiuni de urmărire judiciară, supraveghease îndeaproape și activitățile de cercetare operativă și de instrucțiune penală, desfășurate de efectivul totdeauna insuficient numeric, îndeobște slab pregătit profesional și, mai cu seamă, prost plătit, al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Bine. Atunci dumnealui v-a spus ce trebuia. Să-l ascultați, că vă cunoaște toate păsurile și știe să vi le lecuiască... Coborî încetinel pe treptele de marmoră. Țăranii rămaseră cu căciulile în mână. Lumea se risipi, parc-ar fi apus soarele. ― Apoi hai să plecăm că pe aici am isprăvit! făcu Petre. ― Hai, hai! bâigui Luca Talabă, înfundîndu-și căciula pe cap. Merseră de-a dreptul la gară. Sperau să nimerească un tren ori, de nu, să petreacă noaptea pe acolo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a vorbi despre moarte. Nu e o chestiune (cum pretind unii) a cuiva care „interpretează «moartea» ca «înviere»”. „Învierea” este o cale prin care se arată că a fost înlăturată și, prin aceasta, puterea celor ce depind de ea a apus. În ciuda disprețului și insultelor unor învățați contemporani, pentru următoarele trei secole, cei care credeau în învierea trupului au fost aruncați la lei și arși pe rug. Niciodată învierea n-a fost un mijloc prin care să-ți găsești liniștea și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cea pe care o trăim noi? Conform unor perspective ale culturii contemporane, filosofia a anticipat, printr-o serie de construcții conceptuale, ceea ce știința a început mai apoi să clarifice, cu ajutorul propriilor sale instrumente aplicate experienței. Prin urmare, filosofia ar fi apus de mult într-un spațiu marcat de orizontul epistemologic, iar știința ar constitui viitorul filosofiei și, în consecință, rezultatul ei. De fapt, descoperirile științifice restrâng progresiv aria mirării noastre, iar ceea ce mai rămâne din ea în cercetările noastre, pare că
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
corpul în formă de vierme neted, dezgustător, am notat în jurnalul meu următorul text, care mi-a venit spontan: Cînd visez, o fetiță sare din patul ei, se duce la fereastră și, cu obrazul lipit de geam, privește cum soarele apune peste casele roze și gălbui. Se întoarce cu fața spre dormitorul roșu ca sângele și se ghemuiește, din nou sub cearceaful ud. Când visez, ceva se apropie de corpul meu paralizat, îmi ia capul în palme și mușcă din el
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
realiza toate proiectele, și aveau proiecte grandioase... - Fără îndoială că s-au înșelat, interveni Bărăgan, pentru că n-au realizat nimic. Sau, poate, adăugă zâmbind, poate spectacolul lor n-a prea făcut impresie la Palat. - Dimpotrivă, a făcut o impresie extraordinară, apuse Cladova. De asta sânt foarte sigur, am auzit-o din multe părți. - Dar nici revista n-a apărut, continuă Bărăgan, și nici de cenaclul Mavrogheni nu se mai vorbește nimic de multă vreme. Vreau să spun, mult râvnita protecție a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
strălucirea orbitoare a orgoliului de sine și falsa impresie asupra propriilor potențialități și limite? De ce nu vede cel sedus răutății factorul negativ ce-l poartă spre prăbușirea în golul disoluțiilor totale, spre incendierea mistuitoare ce va topi metafizic eul său apus în mortificarea spirituală a lipsei de iubire? Ca profet al acestei dramatice căderi telurice, oferă misticul drept unică soluție de evitare a unui asemenea parcurs existențial tragic, opțiunea binelui și respingerea tentației? A fi deschis întru dragoste presupune aici, reușita
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adâncurile eului se sparge de întunericul și duritatea maleficului expansiv. Nu rămâne aici decât templul sumbru al părerii eronate de sine, turnul babilonian al orgoliului orbit de propria-i beznă, matca-adăpost a răutății individuale ce-și înalță veninul deasupra suferințelor apuse în uitare. Fosta victimă devine, astfel, opresor prăbușindu-se în marasma agonică a dorinței de nimicire a celuilalt, de triumf obținut prin aruncarea suferinței asupra aproapelui. Dar în iureșul trepidant spre mirajul victoriilor sinistre el uită deplin de liniștea luminoasă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deplina recunoaștere și confirmare a dictonului Cine iubește acela și suferă mult, dincolo de reflexul banalizării și obișnuinței în raport cu această afirmație, își găsește deplina justificare. Și tocmai prezența celor a căror iubire nu a început alături de cei a căror dragoste a apus deși nu vine spre a arăta că orizontul acestui sentiment divin, odată dispărut, nicicând nu se va mai întoarce în aventura vieții unui om, totuși, ne indică că iubirile ne întâmpină și trec, că un scenariu ideatic ne părăsește întru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu se mai poate investi. Aceasta este una dintre situațiile fundamentale în care transcendența pare că se reia în posesie ca extensie metafizică separată și intuită drept replica închistării în imanent, în prezența împrejmuitoare ce se vede fulgurant spre a apune ulterior în ne-ființă. Suferințele sufletului ce au drept cauză deficiențele radicale în dinamica funcțională a corporalității, deficiențe cum ar fi orbirea, determină adesea, o profunzime analitică superioară în sesizarea și percepția lumii la nivelul conștiinței individuale. Acest tip de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Hai liberareee! Îi răspund zbierînd ceilalți. Ba nu, nu-l duce, acum stă. În cîmp. Un cîmp, două cîmpuri. Sau doi cîmpi. Stă? Sau merge? Sau ce mă-sa face? Asta se Întîmpla puțin mai devreme, Înainte ca soarele să apună. Acum cîmpul e un cer plin de stele, prin care trenul se mișcă cu o viteză uluitoare, zici că stă. — Îl duce-n pizda mă-sii pe veteran, Îl aud pe Ovi supărat, Într-un tîrziu, tu nu vezi că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
șic să te duci la doamna Belton, nu pentru chestiuni sexuale, ci pentru conversație. (Se poate ca acesta să fi fost numai un mit. Eu unul n-am frecventat-o, deci nu m-am putut convinge.) Oricum, gloria doamnei Belton apusese și până și Dianei îi putea fi acum milă de ea. După un raid al poliției (circulaseră unele zvonuri despre trafic de droguri), doamna Belton își vânduse casa cea elegantă și acum avea un aer de bătrână șleampătă și neglijentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orientale. Podeaua era pavată cu dale de piatră asortate la culoarea pereților, dispuse în desene geometrice sau motive florale stilizate. Părintele Bernard scosese covoarele moderne, discordante, aranjate de predecesorul său. Ar fi acceptat niște covoare persane, dar vremea bogaților donatori apusese. Exista doar o singură tapiserie, una dintre ultimele donații, care împodobea peretele dinspre apus; reproducea un desen al lui Ned Larkin și-l reprezenta pe Hristos în chip de muncitor tânăr, foarte palid, cu obrajii rași, ținându-și cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui care, oricum, în curând va fi țeapănă și monstruoasă din cauza artritei. (Nu învățase niciodată dactilografia, o mașină de scris i se părea inhibantă pentru gândire.) Se simțea sătul de lume, de parcă se afla la capătul călătoriei, de parcă era lui apusese și John Robert Rozanov era un om sfârșit. Singurul lucru care rămăsese teribil de viu era viitorul și viitorul era Hattie. În dezolarea lui, ideea nebunească, tipică pentru asemenea stare, de a o mărita repede pe Hattie îi picase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în jos. S-ar fi zis că sufleul îi era măcinat de o pasiune extrem de romantică și poetică. Fusese căsătorit, dar soția îl părăsise cu multă vreme în urmă, lăsându-l fără copii, iar cariera de cântăreț, cândva promițătoare, îi apusese. Locuia într-un apartament întunecos, la mansarda uneia dintre clădirile de cărămidă roșie de pe Knightsbridge. Lui Emma îi plăcea apartamentul, care-i amintea de cel al mamei lui, la Bruxelles, deși acesta din urmă era mult mai mare și plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]