3,560 matches
-
paliere de amplitudine diferită, între care în mod anume trebuie menționate: • Nivelul timpului istoric cuprinde diferitele perioade temporal-culturale în care au apărut și manifestat principalele discursuri: de tip conotativ (magico-mitic, ocult, religios), specifice unei îndelungate și greu de definit perioade arhaice, în care limbajul simbolic aferent permitea multiple penetrații ale erorii de receptare (funcționarea școlilor ezoterice, de exemplu, care cultivau în mod deliberat limbajul criptic, acroamatic, "pervertit" astfel încît să fie accesibil doar inițiaților); de tip denotativ (discursul logico-filosofic, științific, tehnic
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vedere moral și filosofic, iar din punct de vedere sociologic nu s-a scris aproape deloc. Rousseau (1973:86) a fost unul dintre primii scriitori care au sugerat o explicație sociologică a răspîndirii minciunii, deosebind, pe de o parte, societățile arhaice unde nu exista surplus și deci nici dușmănie, și pe de altă parte societățile în care se întîlnea o concurență pentru superioritate relativă: Interesul oamenilor se îndreaptă acum spre a se arăta altfel decît sînt; din această diferență au apărut
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pur și simplu avem de-a face cu o reacție ofensivă gratuită, abordarea conflictului (evitare, implicare, declanșare) ține de pattern-ul psiho-social individual. Într-una din tezele sale celebre 8, Huizinga analizează corelația semantică dintre joc și luptă la comunitățile arhaice, eludând, din start, ideea că substituirea reciprocă a termenilor ar avea doar o simplă conotație metaforică. El cercetează două categorii a căror similaritate este dată de o infrastructură identică, anume competiția. Dimensiunea agonală e una din cheile care face posibilă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din joc, ci în joc" poartă în sine semnificația profundă a ideii de confruntare, un determinant fundamental al dinamicii culturale dintotdeauna. Jocul și lupta reprezintă "baza antitetică și agonistică a culturii", solul fertil în care se naște creația, de la mitologia arhaică la arta postmodernă, ambele privite deopotrivă sincronic și diacronic. Așadar, într-un sens larg, termenul este semnificat antitetic în raport cu cel de apologetică, unde argumentarea îi vizează pe necreștini (într-o înțelegere foarte restrânsă, polemica se referă la argumentele prin care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Mai toate deosebirile teoretic evidențiate au legătură cu faptul că, semantic, cei doi termeni aparțin unor registre diferite. Polemica, așa cum am văzut, are aceeași vârstă cu limbajul articulat și conștientizarea sinelui și a alterității. Ea reprezintă, în termeni antropologici, conflictul arhaic dintre "eu" și "ceilalți", redat substanțial de Huizinga în celebra sa Homo ludens ("dorința de a da un spectacol și cea de a doborî un concurent într-o luptă publică" reprezintă "cele două forțe motrice ale jocului social"), identificabile în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o ascensiune către subiectivitatea extremă. Aici "totul este permis", sentimentele se dezlănțuie, iar insulta, calomnia, înjurătura, anatema, blestemul etc. se sustrag sancționabilului pentru a deveni figuri predilecte ale unui scandal ritualic. Cicero, în De republica, îl numea printr-un termen arhaic occentatio, referindu-se la respingerea ritualică a unui individ pe temeiuri incerte, prin ofensă și ultragiu 185. Verbul arghezian îndeplinește această funcție magică: instrument de asanare simbolică a unui teritoriu perceput ca imund de sensibilitatea sa. Teoretician atipic al pamfletului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scuipând în sân: "Ptiu' ucigă-l toaca! Ferește, Doamne, și pe vrășmași de așa o pacoste››". Chiar gestul magico-ritualic al naratorului-personaj imprimă un sens comic întregii povești, pentru că se simte amenințat de propriile-i personaje. Manipularea, cu umor, a stratului arhaic al limbii (în ce are ea mai crud ca expresie: blestemul, imprecația, afurisenia etc.) și atitudinii populare, în genere, reprezintă, la Arghezi, un gest polemic implicit, nu doar în creația lirică (unde Al. George remarcă "țărănia proclamată ostentativ", ca sfidare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
desigur, tema în dezbatere, și anume refuzul de a accepta compromisul politizării bisericii ortodoxe, și privim doar intensitatea afectivă a discursului, vehemența criticii și poza retorică, dată de exclamații și interogații de mare forță persuasivă, dar și de unele accente arhaice ale exprimării) ne apare ca avatar al publiciștilor pre și postpașoptiști: "Dusu-s-a vreodată Sinodul la poporul din care a ieșit, cocoșat și moale de picioare, ca un avorton? Simțit-a el vreodată nevoia să se împărtășească la un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mult timp, fără a cunoaște deci alte invazii, adăpostește numeroși exilați romani, remarcabile personalități culturale care displac diferiților Împărați. Și astfel, cu tot stadiul Înapoiat de dezvoltare inițială a provinciei, romanizarea se desfășoară rapid. Se va dezvolta o limbă romanică arhaică, intermediară Între latinitatea occidentală și cea orientală. Documentele vremii atestă o rapidă romanizare (de circa o sută de ani) În Gallia și Hispania. Au existat Însă și situații potrivnice romanizării. În Grecia, cucerită de romani Încă din sec. al II
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
umbrei, să înaintăm spre primele grade, să căutăm o lumină pentru a ne recunoaște în tenebrele atât de vechi încât trupul umilit s-a obișnuit deja cu ele." Michel Serres Nașterea imaginii este strâns legată de moarte. Însă, dacă imaginea arhaică țâșnea din morminte, era un refuz al neantului și o prelungire a vieții. Plastica este o groază domestică. Astfel, cu cât moartea dispare din viața socială, cu atât imaginea este mai puțin vie, iar nevoia noastră de imagini mai puțin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să-i scoți ochii. Œdip, mortul viu. Iată o estetică vitalistă. Mai mult decât cea egipteană, cu siguranță. Surpriză: și aici guvernează moartea. Idol vine de la eidôlon, care înseamnă fantoma morților, spectru și abia mai apoi imagine, portret. Acest eidôlon arhaic desemna sufletul mortului care se înalță din cadavru sub forma unei umbre insesizabile, dublul lui, a cărui natură subtilă, dar corporală încă facilitează figurarea plastică. Imaginea este umbra, iar umbra este numele comun al dublului. Cum notează Jean-Pierre Vernant, cuvântul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ci o metonimie reală, o prelungire sublimată, dar încă fizică a trupului său. Imaginea este viul de bună calitate, vitaminat, inoxidabil. În fine, fiabil. Multă vreme, așadar, figurarea și transfigurarea au fost totuna. Această rezervă de putere conținută în imaginea arhaică, sau acest supliment de majestate pe care se presupunea că-l aduce ea unui individ, și asta pentru mult timp, căci imaginea rezistă, a făcut de la început din reprezentare un privilegiu social și un pericol public. Onorurile vizuale nu pot
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ei, prin care nu se asemănă cu nicio alta; și fiecare are formele ei tombale; dar n-ar mai fi o civilizație dacă n-ar trata-o deloc (iar decăderea arhitecturii funerare face modernitatea noastră destul de apropiată de barbarie). Societățile arhaice care au făcut din moarte nucleul lor de organizare nu au aceeași monumentalitate, fiindcă nu au aceeași lume de dincolo. Mormântul egiptean, invizibil din afară, este în întregime orientat în interior, spre sufletul defunctului. Se îngroapă aici ofrande, pentru a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reprezinte. Imaginea constituind nu miza, ci pârghia unui troc în nesfârșitul comerț al văzătorului cu nevăzutul. Îți dau ca gaj o imagine și, în schimb, tu mă ocrotești. Ceea ce noi numim impropriu opera de artă a egiptenilor sau a grecilor arhaici ține de stăruința celui slab pe lângă cel puternic. Depind de niște puteri uriașe și mă voi folosi de uneltele mele de trasat și cizelat ca să depind mai puțin de ele, ba chiar să le constrâng să intervină în favoarea mea, căci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
îl voi îmbuna cu efigii de argilă. Apoi, în loc să-i sacrific efigiei un taur adevărat, voi putea s-o mulțumesc cu tauri din lut ars... Astfel apare acel kouros sau kolossos, statuetă de piatră și de bronz care, în Grecia arhaică, n-avea nimic colosal. Aceste figurine slujeau drept substitute umane în riturile expiatorii 10. Statuile grecești împestrițate ca la circ, încărcate de ornamente, aur și pietre prețioase, sunt persoane vii. Ele nu-s făcute ca să fie privite cel mai adesea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imagini începând din epoca bronzului, iar ei începând de la Pericle. Nici nu-i de mirare, de vreme ce epoca lor ignora idolii cicladici, frescele minoice și plastica miceniană, fără a acorda prea multă atenție perioadei geometrice și aproape deloc așa-numitei arte arhaice din secolele al VIII-lea și al VII-lea. Nimeni nu poate sări peste timpul lui." "Arta greacă": o halucinație colectivă? Or, fără a intra măcar în aceste considerații de fapt și mărginindu-ne la faza clasică, oficială, renumită a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
inventat aici și obiectul, și cuvântul. Numărul pi este necunoscut în Babilon sau Teba. În asta constă "miracolul", în emanciparea unui sistem, în emergența unei ordini logice independente de mituri și valori. Dar nu a existat o ruptură, în Grecia arhaică și clasică, între formele plastice și puterile de dincolo. Când un efeb este frumos ca un zeu, nu statuia lui este admirabilă, și cu atât mai puțin sculptorul. Ci Olimpul. Există o epistemologie, dar nu și o estetică greacă. Așa cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
geometria și astronomia, această cultură preocupată doar de viziunea intelectuală n-ar mai fi avut loc pentru privirea nerațională, pentru ochiul non-teoretic. Ca și cum n-ar mai fi avut destul timp pentru o vizualitate gratuită, de plăcere pură. De altfel, memoria arhaică și clasică a acestei culturi pare să fi fost mai curând auditivă, cum i se și potrivește unei civilizații incomodate de scriere. Nu există cuvânt pentru creație? Atunci poesis ce este, dacă nu un termen de estetică? Oare? Opus lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de lemn pentru ea însăși, în loc să practice accederea la modelul exterior, translatio ad prototypum. În timp ce bunul creștin nu confundă cultul de dulie cu acela de latrie. Aceste diferențe sunt destul de reale încât să putem separa era idolilor în perioade distincte arhaică, clasică, creștină -, dar nu destul, credem, pentru a rupe acolada generală. Între mitul lui Isis, despre care ne vorbește Apuleius "spre a mă bucura de nespusa plăcere de a contempla statuia zeiței"*, în care o vede pe zeița însăși (Măgarul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
propriul portret"). De asemenea, cele două perioade au în comun independența imaginii sacre față de privire. Ea nu are întotdeauna nevoie să fie văzută pentru a acționa. Chiar dacă Gorgona îi împietrește numai pe cei care o privesc, creaturile lui Dedal, statuile arhaice, își trăiesc viața ascunse de oameni. În regimul "idol", practica imaginii nu este contemplativă iar perceperea nu este un criteriu. Puterea imaginii nu stă în faptul că este văzută, ci în prezența ei. O anluminură dintr-un manuscris închis sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
burta maternă. Fetusul aude trupul mamei, vacarm omniprezent, iar bebelușul încă orb ascultă deja. Imaginea este anterioară cuvântului, dar sunetul este anterior imaginii. Există revoluții ale privirii, dar totul sugerează că nu poate exista ceva echivalent în auz. Auzul este arhaic prin origine și constituție. Or, audiovizualul temperează detașarea optică printr-un atașament sonor, într-o combinație instabilă în care partea de audio tinde să preia comanda. Tehnic, putem tăia sonorul televizorului, lucru pe care nu-l putem face la cinema
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
non pentru existența imaginii este alteritatea." Serge Daney Vizualul începe unde se termină cinematografia. Cum ultimul stadiu al privirii regăsește multe din proprietățile primului, semnalul video permite o idolatrie de tip nou, lipsită de tragic. Diferența este că, dacă imaginea arhaică și clasică funcționa după principiul realității, vizualul funcționează după principiul plăcerii. El este propria-i realitate. Inversarea aceasta nu este lipsită de riscuri pentru echilibrul mental al colectivului. Arhaismul postmodern Umanitatea "urcă", fără să știe prea bine spre ce, o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în departamentul de electromenaj al marilor magazine (raionul de audiovizual), planeta Pământ a fost în același timp miniaturizată și domesticită. Ea poate fi de acum livrată la domiciliu, ca un frigider sau un aspirator. Imaginea video imaterială reactivează virtuțile "colosului" arhaic. O imagine fără autor și autoreferentă se plasează automat în poziție de idol, iar pe noi într-una de idolatri, ispitiți să o adorăm direct, în loc să venerăm prin ea realitatea pe care o indică. Icoana creștină trimite supranatural la Ființa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
domeniul științelor umaniste nu se va manifesta doar la nivelul monospe cializărilor, rămânând relevantă doar în sfera academicului, ci va conduce, prin metode și înțelesuri noi, la apariția unui „nou umanism“: „Și aceasta nu numai pentru că înțelegerea religiilor exotice și arhaice va impulsiona în chip semnificativ dialogul cultural cu reprezentanții acestor religii, ci mai ales pentru că, străduindu-se să înțeleagă situațiile existențiale exprimate de documentele pe care le studiază, istoricul religiilor va accede la o cunoaștere mai profundă a omului și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
țăranilor pământ, dar nu și echipamentele agricole necesare cu care să-l lucreze 186. Pământul a fost fragmentat în milioane de parcele dispersate 187 pe care sătenii practică o agricultură de subzistență. În numeroase sate s-a "revenit la modelul arhaic de exploatație"188. S-au distrus multe din dotările tehnice din agricultură (de exemplu, sistemul de irigații 189). Accesul țărănimii la piața uneltelor, a semințelor etc. rămâne dificil. Sunt puțini "patroni" în sate. Puțini săteni au salarii, majoritatea "descurcându-se
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]