3,682 matches
-
și artă română”, „Românul literar și politic”, unele texte fiind adunate în primul său volum, Scene din viața dobrogeană, apărut în 1905. Din acest an își continuă studiile în Franța, la Sorbona, unde frecventează în special cursul de istorie și arheologie bizantină al lui Charles Diehl. La École des Hautes Études, Collège de France și École du Louvre audiază prelegeri de istoria artei, filologie veche, numismatică. Face cercetări în Grecia, elaborând câteva studii (unele apărute în „Revista pentru istorie și arheologie
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
arheologie bizantină al lui Charles Diehl. La École des Hautes Études, Collège de France și École du Louvre audiază prelegeri de istoria artei, filologie veche, numismatică. Face cercetări în Grecia, elaborând câteva studii (unele apărute în „Revista pentru istorie și arheologie”, „Literatură și artă română” sau în „Revue archéologique”, „Répertoire d’art et d’archéologie”, publicație al cărei membru fondator era), dintre care două, Thessalonique au quatorzième siècle și Topographie de Thessalonique, au constituit teza de doctorat, obținut în 1912; vor
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
dintre care două, Thessalonique au quatorzième siècle și Topographie de Thessalonique, au constituit teza de doctorat, obținut în 1912; vor fi editate în 1913, ca și Mélanges d’archéologie et d’épigraphie byzantines. Din 1913 devine profesor la Catedra de arheologie a Facultății de Litere și Filosofie din Iași. În 1917-1918 face parte dintr-o echipă de universitari trimiși în Franța pentru a face cunoscută situația teritoriilor românești aflate sub ocupație străină, ține numeroase conferințe, scrie articole în ziarul „La Roumanie
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
politică militară (1922), curs predat la Școala Specială de Infanterie. La aceasta se adaugă importante inițiative arheologice - participarea la săpături, conducerea unor șantiere în Dobrogea și Bucovina -, de asemenea înființarea Muzeului de Antichități din Iași și a revistei „Artă și arheologie” (1927- 1937), al căror director a fost, incluzând în sumarul publicației colaborări ale unor personalități franceze și autohtone, dar și multe studii proprii, recenzii, note și comentarii. Apreciat în străinătate pentru contribuțiile de istorie a culturii bizantine, a fost invitat
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
din 1992), de-a lungul timpului fiind și redactor responsabil al unor publicații didactice, precum „Școala Prahovei” ș.a., redactor-șef al revistei „Axioma”. Debutează la „Luceafărul”, în 1959, fiind prezent și în „Ecoul”, „Flamura Prahovei”, „Anuarul Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova”, „Curierul Liceului «I.L. Caragiale»”, „Revista de pedagogie”, „Limbă și literatură”, „Tribuna școlii”, „Prahova”, „România literară” ș.a. Prima carte, Poetică și stilistică. Metode, concepte, îi apare în 1976. Studiile incluse în volumele Comentarii stilistice și literare (1983) și Modalități de
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
În folcloristică T. se face cunoscut prin studii referitoare la credințe, datini, colinde, descântece și proverbe, publicate în „Ateneul român”, „Binele public”, „Columna lui Traian”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Foaia Societății «Românismul»”, „Literatură și artă română”, „Revista literară”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Românul”, „Tranzacțiuni literare și științifice” ș.a. În lucrarea Încercări critice asupra unor credințe, datine și moravuri ale poporului român (1874), scrisă sub influența lui B. P. Hasdeu și a lui A. I. Odobescu, întreprinde o analiză amănunțită a realităților
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
1868). La Universitatea din București urmează literele, studiază dreptul (licența în 1874) și filosofia. Obține titlul de doctor în filosofie la Praga, unde se specializează și în limbile slave. În 1876, la Viena, dobândește cunoștințe temeinice în domeniul epigrafiei și arheologiei. Revenit în țară, este trimis de Guvernul român pentru cercetări științifice în Bulgaria, Rusia și, mai târziu, în Franța. La întoarcere prezintă un mare număr de documente referitoare la trecutul Țărilor Române (printre altele, cronica lui Mihail Moxa și manuscrise
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
Franța. La întoarcere prezintă un mare număr de documente referitoare la trecutul Țărilor Române (printre altele, cronica lui Mihail Moxa și manuscrise ale lui Dimitrie Cantemir). În timpul celor trei ani petrecuți la Paris își perfecționează cunoștințele de istorie, epigrafie și arheologie, audiind cursuri la École des Hautes Études și la Collège de France. În 1891-1892 efectuează cercetări arheologice în Italia. Profesor de istorie antică și epigrafie la Universitatea din București, va mai deține direcția Muzeului Național de Antichități și funcția de
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
la Universitatea din București, va mai deține direcția Muzeului Național de Antichități și funcția de secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. Colaborează la „Foaia Societății «Românismul»”, „Columna lui Traian”, e prezent mai cu seamă în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, pe care o editează, publică numeroase documente și lucrări de istorie, arheologie, epigrafie, studii și materiale de literatură populară. Conferințele și comunicările ținute la Paris, Roma, Londra, Dresda l-au făcut cunoscut, fiind cooptat membru în multe societăți
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
de secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. Colaborează la „Foaia Societății «Românismul»”, „Columna lui Traian”, e prezent mai cu seamă în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, pe care o editează, publică numeroase documente și lucrări de istorie, arheologie, epigrafie, studii și materiale de literatură populară. Conferințele și comunicările ținute la Paris, Roma, Londra, Dresda l-au făcut cunoscut, fiind cooptat membru în multe societăți științifice de peste hotare. S-a numărat printre directorii Marelui dicționar geografic al României. În calitate de
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
contabilizat lipsurile, naivitățile, greșelile; mi-am expus îndoielile, nemulțumirile, decepțiile; am vorbit despre frustrări, ratări, eșecuri, despre zidiri și surpări interioare; am notat înălțimi (atît cît am putut urca eu) și prăpăstii de gînd. În rezumat, am făcut medicină și arheologie sufletească; am făcut ceea ce face orice diarist. Consider confesiunea un act igienic, un act salutar, un act de curaj. M-am ferit însă de prim-planuri ample. Exact ar fi să spun că m am strecurat cu propria poveste pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cabinetului medical și în pavilionul băilor. Nu există criterii, există doar impresii momentane. *Mă uit cu interes la cei la care, poate, doar fiii lor se mai uită: la bătrîni. Le cercetez îndelung zbîrciturile, fac, altminteri spus, un fel de „arheologie a obrazelor”. între numeroasele meserii în care Bunul Dumnezeu, în excelența Sa, îi întrece pe toți maeștrii de pe pămînt e și cea de gravor. Ce uimitoare varietate de încrustații pe pielea fețelor odinioară „mai netezi decît oglinda”, cum zicea bietul Parpangel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
povestirii, o țărăncuță analfabetă, cumpără de la anticariat o cantitate de cărți egală cu cea pe care o vînduse: „cinci volume” în greutate de „patru kilograme și șase sute de grame”. Indiferentă față de conținutul lor, ea ignoră că acestea nu sînt de arheologie (pasiunea profesorului), ci de drept. Reproșul bătrînului dascăl („Da’ bine, fato, cărțile nu se iau la kilogram, ca vițeii... fiecare carte se deosebește de alta”...) depășește puterea ei de înțelegere și n-o clintește cîtuși de puțin în felul de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îmbuneze, nu s-a lăsat. Influențat de anumite lecturi despre Albania, o țară „semifeudală”, organizată pe „clanuri”, am resimțit ca pe o surpriză faptul că Enver Hodja era un ins cult, vorbea cîteva limbi, cunoștea bine literatura engleză, îl pasiona arheologia! *O curiozitate păcătoasă, de care nu scap: Doamne, „care este numărul zilelor robului Tău?” (Ps.118, 84). Într-un moment de virulență critică, R. mi-a făcut următorul portret: „Ești rigid, plin de prejudecăți. Un pedagog ineficient, asta ești!...” Apoi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
modifici un lucru, trebuie s-o faci cu promptitudine. Există ceva pur fizic în procesul de creație artistică, dar și ceva catartic. E viteza potrivită. Cînd scrii încet te autocenzurezi, te corijezi imediat și poți avea dintr-o privire întreaga arheologie a scrisului”. Un autor de mari succese, J.L.C. evită „le Tout-Londres littéraire” (o lume pe care o consideră „confuză”) și aparițiile la televiziune, deși posedă „toate resursele șarmului englezesc”: „De fapt, eu am nevoie să reflectez în mod lent pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e În amonte de Dolhasca și nu la vărsarea șomuzului Mare În Siret. șomuzul Mocirlos e șomuzul Mic, ce uda satele Hreațca și Valea Glodului. M-am adresat Redacției revistei și am fost Îndrumat să cer lămuriri de la Institutul de arheologie și istorie „A.D. Xenopol”. Am făcut-o, dar precizarea Întârzie să sosească. Încolo - sunt Înconjurat de singurătate (copiii mi-s la Dolhasca - unul, la Câmpulung celălalt), amintiri și Întrebări foarte strâns legate Între ele. Cu ele mă voi lupta cât
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
rugăminte: Cronicarul Ureche și istoricii Iorga și C.C. Giurescu afirmă că bătălia din 12 apr. 1457 s-a desfășurat la DoljeștiRoman iar prof. C. Cihodaru Într-un studiu publicat În tomul XIX din 1982 al Anuarului Institutului de istorie și arheologie „A.D. Xenopol” Iași. Te rog cercetează această lucrare aflată fie la biblioteca Muzeului Bucovinei, fie la Universitate: afli astfel motivația folosită de C. Cihodaru care afirma că bătălia s-a dat la Dolhești pe valea șomuzului Mocirlos. De partea cui
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a numeroase cărți și studii istorice. 762 alte explicații. Eu v-am scris vouă povestea mai pe larg să știți În legătură cu ce aspect doresc doar niște trimiteri bibliografice pt. materiale arheologice. Nu am urmărit de la Început În literatura de specialitate (arheologie) acest aspect și acum nu mai am vreme să reiau totul. Or, specialiștii arheologi de la Suceava trebuie să cunoască această chestiune și aș ruga să notați doar unde găsesc referiri la locuința veche cu plan circular. Poate În zona aceea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ți-am adus cărțile. Asta te interesează, nu-i așa? Am încuviințat. Am luat cele două pahare goale și le-am pus jos. Ea și-a îndepărtat mâna de pe penis și a înhățat cele două cărți de lângă pat. Una era Arheologia animalelor de Burtland Cooper, iar cealaltă, Manual de zoologie fantastică de Borges. — Le-am răsfoit înainte de a veni la tine. O să ți le prezint sumar. Asta, zise ea arătându-mi Manual de zoologie fantastică, tratează unicornii ca pe niște animale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
măsoară cam doi metri și jumătate și are formă de spirală. Asemenea specii rare nu au fost menționate în documentele vechi. Au mai existat mamifere care să semene cu unicornul, în mezozoic, dar au dispărut complet.“ Fata a luat apoi Arheologia animalelor și a deschis-o dincolo de jumătate. — „În perioada mezozoică, adică cu vreo douăzeci de milioane de ani în urmă, au existat două specii de rumegătoare în America de Nord. În partea dreaptă se întâlnea specia Shintetokeras, în stânga, Kuranyokeras. Ambele specii aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
P. Hasdeu, între 1862 și 1863. Începând cu numărul 10 din 1863, în urma unor acuze de separatism, și-a schimbat titlul în „Lumina”. Datorită lui Hasdeu, publicația are un solid sector de istorie, cu contribuții și în domeniile adiacente: diplomatica, arheologia, bibliologia, iconica, glosologia, chiar filologia, întrucât Hasdeu, care, primul în cultura română, a avut conștiința valorii filologice a textelor vechi și a prețuit savoarea stilului arhaic, sprijinea argumentarea istorică cu observații lingvistice. Spirit romantic, el nu separa istoria de literatură
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
cuvântătoare. Doar Preoția sau Îndreptarea preoților, lucrare a patriarhului Callinic, a fost tipărită în 1789. I s-au atribuit, cu argumente nesigure, și câteva texte istoriografice păstrate într-un miscelaneu și publicate de Em. E. Kretzulescu în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie” (1910-1911), sub titlul generic Codex Kretzulescus. În ordinea cronologică a evenimentelor relatate, primul text este Cronica Țării Ardealului, evocând o istorie care ar începe cu anul 744. Tot de la origini, din anul 1393, pornește Cronica bisericii Sf. Nicolae
DUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286897_a_288226]
-
cultură și artele. A devenit doctor în științe istorice, în 1977, cu teza Pietrele gravate din colecția Cabinetului Numismatic al Academiei R.S. România. Urmează o carieră în domeniul muzeistic și al cercetării vestigiilor arheologice : șef de secție la Muzeul de Arheologie din Constantă în 1961-1962, ulterior cercetător științific la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”, iar din 1975 cercetător în cadrul Direcției Patrimoniului Cultural Național, până la desființarea acesteia, în 1977. Cu dârzenia și tenacitatea ce îl caracterizau, continuă să scrie și să
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
si in scrierile așa-zis de specialitate, care oferă o lectură agreabila și utilă și „nespecialiștilor” cultivați. SCRIERI: Moiră, mythos, dramă, București, 1969; Civilizația elenistica, București, 1974; Dacia antiqua. Perspective de istoria artei și teoria culturii, București, 1982; Artă și arheologie dacica și română, București, 1982; Enciclopedia civilizației române (în colaborare), București, 1982; Artă imperiala a epocii lui Traian, București, 1984; Portretul român în România, București, 1985; Antichitate și modernitate, Brașov, 2000; Artă română în România, București, 2000. Traduceri: Robert Flacelière
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
Scriitori, 299-302; Nicolae Manolescu, Cum să privim un tablou, RMB, 1980, 11 038; Vlad Russo, Diptic istoric, VR, 1981, 11; Nicolae Manolescu, Educarea ochiului, RMB, 1981, 11 380; Dan Grigorescu, Revoltă romantică, CNT, 1981, 37; Dinu C. Giurescu, Artă și arheologie, RL, 1982, 49; Zaharia Sângeorzan, „Memoriile lui Hadrian”, CRC, 1984, 6; Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura și istorie, CNT, 1984, 9; Ilieș Câmpeanu, „Artă imperiala a epocii lui Traian”, RL, 1984, 25; Grigore Arbore, Centrul și periferia, AFT, 1985, 1; Mircea
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]