21,099 matches
-
spectaculoasă de vară. Am Încercat să mă adun, respirând Încet. Dacă vroiam ca planul meu să aibă succes, trebuia să adun toate resursele posibile. Lipindu-mi brațele de corp, am făcut câteva mișcări cu coatele, de parcă aș fi bătut din aripi. Încet, am simțit că scrotul mi se desface ca un sul și penisul mi se umflă cu tresăriri mici, dar perceptibile, care până la urmă au reușit să-l elibereze din vizuina de piele umedă și păroasă În care se odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
punct de vedere juridic, era interesul lui Froehlich În mame fără surse de venit. Ieșiseră la suprafață informații conform cărora Cancelarul Sănătății nu doar ajuta femeile tinere să scape de sarcini nedorite, dar pe câteva dintre ele le luase sub aripa sa protectoare, Îmbrăcate În halat de laborant. Nouă luni mai târziu, victimele involuntare ale grijii sale erau vândute familiilor fără copii, cu averi considerabile, dar fără scrupule. În acel moment cancelarul era În Copenhaga cu colegul său, Kurt Gielke, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poame și cu iarbă, iar apoi își văd de treabă. Fără să supere pe nimeni. Voi, goimi proști ce sunteți, vă întoarceți acasă duhnind a bere, cu muniția terminată, cu un animal mort (înainte vreme viu) legat fedeleș de fiecare aripă a mașini, ca să vadă toți șoferii de pe drum ce puternici și virili sunteți; și apoi, ajunși acasă, luați aceste căprioare - care nu v-au făcut nimic, dar absolut nimic rău - luați aceste căprioare, le tăiați bucăți-bucățele și le gătiți într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i toată chestia - celibatul. Și ce-i rău în asta? Libertatea sexuală? În zilele și-n epoca noastră? De ce să fac jocul burgheziei? Ce, eu le cer lor să-mi facă jocul? Poate că m-a atins și pe mine aripa spiritului boem - și ce-i așa groaznic în asta? Cui îi fac vreun rău cu poftele mele? Nu le dau în cap cucoanelor, nu le silesc să se culce cu mine. Sunt, dacă pot să zic așa, un bărbat cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
DE MAME OVREICE CE SUNTEȚI, AȚI DEVENIT DE-A DREPTUL INSUPORTABILE! Am citit ce-a scris Freud despre Leonardo, doctore, și, iartă-mi trufia, dar exact astea-s fantazările mele: îmi tot apare pasărea asta uriașă, înăbușitoare, dând frenetic din aripi, și-mi acoperă fața și gura de nici măcar nu mai pot să respir. Ce dorim noi, eu, Ronald și Leonardo? Să fim lăsați în pace! Fie și numai pentru câte o jumătate de ceas! Nu ne mai hakuiți să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ah, irezistibile mândrele astea istețe din Sud, mai ales când sunt și lungane, ca tine. — Nu te mai căca atâta pe tine, Portnoy. Recită-mi poezia aia porcoasă. — Porte-noir, i-am răspuns eu, după care am început: Un suflu brusc... Aripa se mai zbate. Uimită-și simte gâtul strâns în cioc, I-s coapsele de áripi mângâiate Și-o strânge lebăda la piept cu foc. — Auzi la el, coapsele! a exclamat ea. Unde-ai învățat chestia asta? — Șșșt. Stai, că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Meyerson face ultimul viraj lin deasupra aeroportului din Tel Aviv. Stau cu fața lipită de hublou. Da, cred că aș putea să dispar, să-mi schimb numele și să nu se mai audă de mine în veci - apoi Meyerson înclină aripa de pe partea mea și, pentru prima oară, îmi ațintesc privirea asupra continentului asiatic, privesc în jos de la înălțimea de șase sute de metri la Țara lui Israel, unde a luat naștere poporul evreu, și mă trezesc sfredelit de amintirea jocurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
O lumină blândă inunda compartimentele. Preț de o clipă, ai fi putut crede că soarele era expresia a ceva ce iubea oamenii și suferea pentru ei. Ființe omenești pluteau ca peștii În apa aurie, scăpați de legile gravitației, zburând fără aripi, fără propulsie, Într-un acvariu de sticlă. Fețe urâte și trupuri diforme erau transfigurate, dacă nu În frumusețe, cel puțin În forme grotești, croite c-o batjocoritoare afecțiune. Se ridicau și cădeau, murmurau și visau pe mareea aceea aurie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i drumul repede de aici! Myatt se Întoarse și se aplecă În spate, Încercând să-i vadă fața. — Nu-i și o fată? — Nu. Nici o fată. O rază de lumină răsări undeva pe lângă clădirile gării și un glonț ricoșă pe aripa mașinii. Fără să mai aștepte vreun ordin, șoferul apăsă piciorul pe accelerație până la fund și o luă Înainte pe drum hurducându-se din groapă-n groapă. Myatt mai studie o dată chipul străinului. — Nu erați cumva În Orient Express? Omul dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în timp ce este tranșat în fleici, fripturi și costițe. Chiar și un ou fiert nu înseamnă decât o găină oloagă de picioare de atâta stat într-o cușcă de doar zece centimetri, atât de strâmtă, că nici nu-și poate deschide aripile, atât de înnebunitoare, că i se taie ciocul, ca să nu atace găinile din cuștile de alături. Cu penele jumulite de zăbrelele cuștii, cu ciocul tăiat, face ou după ou, până când oasele i se secătuiesc de calciu, iar la abator se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
într-un colț de batistă, preotul s-a grăbit să adauge că anume a scurtat slujba să-i rămînă timp mai mult pentru cele pămîntene, de zi cu zi, "căci, iată, a ridicat el ochii puii de rîndunică au prins aripi și s-au înălțat în zbor. Drumul lor e lung și țările unde se duc sînt calde, dar pînă la urmă tot aici se întorc la anul, odată cu primăvara, aici, la cuibul lor" a accentuat preotul, modelîndu-și vocea frumos, pătrunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
merge spre pat dorm aici cu Mihaela; voi trei, dincolo. Încă un rînd! Ce nu bei, mă? strigă ea spre soț. Să te duci întoarce capul către Andrei și să aduci carnea... Spune-le ălora că-i iau de-o aripă... Șoferul, amețit de vin, încurajat de toți cei din cameră, coboară, intră în bucătărie fără să-i bage în seamă pe cei doi, care-și văd de cărți, descuie dulapul și ia geamantanul cu carnea rămasă. Dă la mine! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
creatorul alcoolicei Carol și al soțului ei bețiv. Era un tip îndesat, iar mâinile sale mici alcătuiau un soi de cupă cărnoasă, perfect asortată cu adâncitura de flanelă din poala sa. Părul șaten închis se ridica pentru a forma două aripi ca de pasăre, ale căror vârfuri coborau spre urechile mici și rozalii. Avea fața ca un cașcaval brăzdat de-o furculiță, fața unui om care îmbătrânise fără să fi făcut prea mult sport, un om ce preferase să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar fi fost trupul păcătos a cărui existență îi justifica predicile sforăitoare... Vocea profesorului se stinse din nou. Spotul din orificiul circular de deasupra sa fusese aprins, scăldând în lumină părul castaniu ce-i acoperea scalpul asemenea unei perechi de aripi. Se ridicase în picioare și se plimba dintr-o parte în cealaltă a compartimentului strâmt. Se opri și se uită la mine; avea o poziție ectomorfă, cu umerii căzuți. Semăna mult cu un jeleu în formă de pară, îmbrăcat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dan de la înălțimea propriei sale erecții, Carol îi aprecia bărbăția fleșcăită la justa ei valoare. Când Dan se duse să spele, zdrobi două dintre gângăniile aurii în cutia lui cu Cola. Erau niște chestii comice, uscate și fărâmicioase, auriu-roșcate, cu aripile și piciorușele strânse pe lângă trup, ca și cum s-ar fi pregătit deja pentru somnul cel de veci în vreun mausoleu insectoid. În schimb, capetele, abdomenele și toracele li se făcuseră pulbere între degetele lui Carol. Dan se întorsese și își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de scris. Pe vârful coloanei crește un pin bătrân care seamănă cu o floare cu petalele desfăcute, de aici și numele acestui punct turistic. Se spune că într-o noapte, marele poet chinez Li Taibai, recitând versuri, a ajuns pe aripile vântului pe un munte sfânt. De jur-împrejurul acelui loc era o mare de nori care pluteau printre pomi și flori. Amețit de frumusețea acelui loc, Li Taibai a observat abia după un timp o pensulă uriașă urcând printre nori. El s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Combinația ,,șarpe-dragon-tigru-Phoenix'', Purcel la cuptor, Pepene de iarnă cu carne, Felii de carne prăjite în sos dulce-acrișor. Bucătăria Hunan Bucătăria Hunan este caracterizată printr-un gust condimentat și piperat. Preparatele cele mai cunoscute sunt: Rădăcina de lotus cu zahăr caramelizat , Aripi de pește condimentate. Bucătăria Fujian Bucătăria Fujian s-a dezvoltat pe baza școlilor culinare de la Fuzhou, Quanzhou și Xiamen, fiind reprezentată de cea de la Xiamen. Bucătăria Fujian este caracterizată prin folosirea fructelor de mare ca produse de bază, un gust
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și Chongqing. Bucătăria Sichuan este caracterizată printr-o gamă largă de gusturi condimentate, o savoare pronunțată și o supă consistentă. Cele mai renumite preparate ale acestei bucătării sunt: Cubulețe de pui iute, Fâșii de carne de porc cu ardei iute, Aripi de pește fără sos, Crapi iuți. Între cele opt școli culinare ale bucătăriei chinezești, Sichuan are cei mai mulți consumatori în China. Cu o istorie impresionantă și un gust inedit, Bucătăria Sichuan a ajuns să se bucure de faimă atât în țară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și cos singure. În 24 iunie, etnicii yi sacrifică porci și oi și prepară un fel de prăjituri numite baba, iar seara se taie și găini în fiecare gospodărie, într-un ritual aparte. Se smulge cea mai lungă pană din aripi, se trece prin sângele găinii, apoi cu această pană se aprinde focul în vatră. Întreaga familie aprinde torțele gata pregătite de la pana aprinsă. Pentru minoritatea Yi, focul simbolizează căutarea luminii. Cu torțele în mâini, întreaga familie face un tur în jurul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aur, în care locuiau mulți zei. În munții împăduriți trăiau păsări și animale ciudate de culoare albă. Fructele care creșteau în pomi erau jad și perle. Cei care le consumau trăiau veșnic. Zeii erau îmbrăcați în costume albe și aveau aripi. Ei zburau în voie sub bolta albastră a cerului, la fel ca păsările pe mare, între cei cinci munți sfinți, pentru a-și vizita rudele și prietenii. Cei cinci munți, însă, nu aveau rădăcini înfipte în adâncul pământului și pluteau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
n-a murit de foame, vecinii l-au luat și l-au dus în pădure, dar a fost salvat de tăietorii de lemne. Furioși, ei l-au abandonat pe gheață. Dar păsările l-au protejat și l-au încălzit cu aripile. În cele din urmă, vecinii își dădură seama că băiatul nu era unul obișnuit. Așa că i l-au dat înapoi mamei. Jiang Yuan îi puse numele de "Abandonatul". De mic, el a avut doar năzuințe înălțătoare. Văzând că oamenii duceau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-i ureze viață lungă. Dar liliacul și de această dată a lipsit. La fel ca pasărea Phoenix, și Rinocerul l-a mustrat pentru necuviință. Liliacul însă a găsit o cale să se dezvinovățească din nou: Vedeți bine că eu am aripi și pot zbura! Fiind pasăre, de ce trebuia să vin oare de ziua ta la tine, rege al animalelor? Nu trecu multă vreme și pasărea Phoenix se întâlni cu Rinocerul. Cum aflară fiecare de nesocotirea pe care le-o adusese liliacul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înălțime și creează în perioada sărbătorilor o atmosferă specifică de petrecere națională. Zmeul din Beijing are o istorie de peste 300 de ani. Cel mai reprezentativ se numește Shayan și este realizat pe un schelet sub forma unei rândunici în zbor. Aripile zmeielor sunt, adeseori, frumos împodobite cu desene cu lilieci, opțiune datorată faptului că pronunția este identică în limba chineză cu cea a cuvântului "fericire" și semnifică noroc și fericire. Zmeu (Foto: Wang Zhi) 2. Obiecte decorative Picturi pentru Anul Nou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu boi? După ce a încercat să demonstreze - și pe unii chiar i-a convins - că cea mai adecvată - și profitabilă - metodă de luptă împotriva criptocomuniștilor și securiștilor este porcografia - publicațiile „lu’ Dinescu” sunt pline de simboluri antisecuriste: mătărângi, păsărici cu aripile desfăcute, buci la scenă deschisă -, cultivatorul de conștiințe al României a băgat definitiv, în ceea ce mă privește, plugul în bălegar. Cum zicea deunăzi președintele Gigi Becali: „Mă sperie atracția pentru partidul nostru, care o are la lume”. Și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-te odată! Știa foarte bine de ce îmi zice asta. Știa pentru că, într-o înserare din aceea cu felinare pâlpâind, l-a văzut pe Cristos urcat pe bloc, gata să-și ia zborul. Coșuță jură că așa a fost. N-avea aripi și nici parașută, era doar el, împreună cu gașca lui fioroasă. În blocurile din față se aprinseseră luminile și la fiecare geam și balcon apăruse câte un tată, câte o mamă sau un bunic, care zbierau laolaltă către Cristos și ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]