2,123 matches
-
Sigismund Kestutatitis sau Kejstutovici (1432-1440). Primele documente în care este menționat Hadji Ghirai datează din anul 1433 și se referea la luptele ce le a dus cu genovezii din Kaffa (Kefe). Prin anul 1440, după cum relatează cronica lui M.Stryikowski aristocrația tătarilor crimeeni în frunte cu șefii triburilor perekop, barân, după alte surse - argân și șirin, în primul rând, Tekine Mirza, rivalul tradițional al descendenților emirului Yedighe (Edigu), s-au adresat marelui cneaz al Lituaniei Cazimir Jagiello (1440-1492), cerându-i să
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
în 1978 într-un sit din Fenékpuszta, Ungaria, a scos la iveală, dintr-un mormânt din secolul al IX-lea, scheletul fosilizat ale unui kuvasz. În timpul regelui Ungariei Matia Corvin, rasa cunoaște o perioadă de glorie, fiind extrem de apreciată de aristocrație, atât la vânătoare, cât și la paza domeniilor. Se spune că Matia Corvin era preocupat de creșterea acestei rase, datorită însușirilor de câine paznic. În Regatul Ungariei din Evul mediu, un din crescătoria regală, oferit cadou unui nobil, era văzut
Kuvasz () [Corola-website/Science/323518_a_324847]
-
și lucios. Culorile acceptate: Isabella (castaniu), negru, gri-argintiu și bej. Mopsul este o rasă canină care s-a format în China antică în timpul dinastiei Shang, descrieri ale unor câini de talie mică, cu botul scurt, datând din anul 600 î.e.n. Aristocrația chineză și membrii familiilor imperiale au manifestat mereu o anume slăbiciune pentru câinii de talie redusă, cu ochii mari și contrucție craniană brahicefalică și se pare că evoluția raselor pechinez, Spaniel Japonez (Chin) și mops se bazează pe un filon
Mops () [Corola-website/Science/323712_a_325041]
-
de o singură rasă Brac Italian. Acești câini s-au bucurat de interesul celebrelor familii italiene Medici & Gonzaga, care au inițiat de timpuriu slecția exemplarelor și inițierea unui standard. A fost mereu o rasă de câini preferată de reprezentanții înaltei aristocrații și folosită la vânatul cu pene. Un câine puternic, musculos, cu o prezență fizică spectaculară. Capul solid, bine desenat are botul lung si stopul pronuntat. Buza superioară este bogată, atârnând mult peste cea inferioară. Ochii, expresivi, au colțurile căzute, oferindu
Brac italian () [Corola-website/Science/323006_a_324335]
-
rasa a suferit ameliorări prin încrucișări cu câini Terrier, la începutul secolului XX. Anul 1887 marchează prima prezență la o expoziție canină internațională a unor exemplare de Bulldog Francez, la Paris, ocazie cu care este remarcat de turiști din tânăra aristocrație de peste Ocean. Peste numai un deceniu Bulldog-ul Francez câștigase deja și "Lumea Liberă", primul club dedicat rasei fiind înființat în Statele Unite ale Americii în 1897. În anul următor a fost publicat primul standard al rasei, în mare parte valabil și
Bulldog francez () [Corola-website/Science/323045_a_324374]
-
sa i-a murit pe când George avea doar 16 ani. Tatăl lui avea să mai trăiască 41 de ani. Niciunul dintre părinți nu i-a influențat în mod hotărâtor viața lui Curzon. Tatăl său era un reprezentat tipic al vechii aristocrații britanice, care apăra tradiția familiei, care cerea ca moșierii să-și ducă viața pe moșie și să nu colinde în lumea largă. Din acest motiv el nu a apreciat călătoriile fiului său în Asia dintre anii 1887 - 1895. O influența
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
animalelor sălbatice, în cadrul unor jocuri agreate de public, ca și câine de pază, însoțitor al turmelor și câine de protecție și apărare. Multe exemplare au fost ucise pe timpul Revoluției Franceze (1789-1799), pe motivul că erau percepuți ca animale preferate de aristocrație. Începând cu anul 1960 un grup de experți chinologi coordonați de profesorul Raymond Triquet au început o muncă sistematică de stabilizare și uniformizare a rasei. Rasa a fost standartizată spre finalul secolului XX iar din 2006 a fost recunoscută oficial
Dog de Bordeaux () [Corola-website/Science/323199_a_324528]
-
dată de regele Christian. Baia de sânge de la Stockholm a fost o consecință a conflictului dintre pro-unioniștii suedezi (susținători ai Uniunii de la Kalmar, structură dominată pe atunci de Danemarca) și antiunioniștii (susținătorii independenței Suediei), precum și a celui dintre antiunioniști și aristocrația daneză adversară a regelui Christian din alte motive. Gruparea antiunionistă era condusă de Sten Sture cel Tânăr, iar partidul prounionist, de arhiepiscopul Gustavus Trolle. Regele Christian, care deja luase măsuri în scopul izolării politice a Suediei, a intervenit în ajutorul
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
le-a fost interzis să-i poarte, fiind permis numai la ocazii foarte solemne, cum ar fi la o nuntă. Deoarece pantalonii au fost de fapt un indicator al statutului social, erau purtați numai de samurai, curteni, de asemenea de aristocrația cea mai mare. În societatea occidentală modernă, bărbații poartă pantaloni obișnuiți, și nu fuste sau rochii. Sînt și excepții, însă, cum ar fi kilt-ul scoțian și foustanella greacă, precum și haine cum ar fi sutane ale clerului și veșmintele academice
Pantalon () [Corola-website/Science/324233_a_325562]
-
generate de noua cultură a consumului și principalul simbol al acesteia din urmă. În această perioadă, înalta societate otomană a dezvoltat un apetit uriaș pentru lalele, care erau folosite practic în toate ocaziile. Laleaua ajunsese să fie un simbol al aristocrației și privilegiaților. Imperiul Otoman a adoptat noi politici și orientări în timpul conducerii marelui vizir Nevșehirli Damat İbrahim Pașa. În această perioadă a apărut și s-a dezvoltat presa scrisă, iar comerțul și industria au luat un nou avânt. Marele vizir
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
cruciați, Imperiul Latin exprimându-și intenția de a-și impune dominația asupra tuturor teritoriilor care au făcut vreodată parte din Imperiul Bizantin, așadar și asupra celor stăpânite de către țarul vlaho-bulgar. Conflictul mocnit dintre cele două puteri a fost precipitat de către aristocrația greacă din Tracia, care s-a revoltat împotriva latinilor în 1205 și l-a chemat în ajutor tocmai pe Ioniță Caloian, promițând acestui supunere. Împăratul Balduin I a început să supună autorității sale cetățile răsculate ale grecilor și a început
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
la Serres și a capturat Philippopolis (astăzi, Plovdiv), intrând în posesia celei mai mari părți din stăpânirile latine din Tracia și Macedonia. În pofida faptului că apelase la sprijinul lui Ioniță Caloian și că se bucurase de succesele antilatine ale acestuia, aristocrația bizantină a început în curând să conspire împotriva țarului bulgar. Caloian și-a schimbat tactica de îndată și s-a întors împotriva foștilor săi aliați, provocând adevărate măceluri asupra populației grecești, adoptând porecla de "Rōmaioktonos" ("Ucigătorul de romei"), în contrapartidă
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
care Caloian a domnit coincid cu o perioadă de creștere și ascensiune politică a statului bulgar, care și-a extins atât frontierele, cât și puterea și influența în Balcani. Ioniță Caloian a fost căsătorit cu Ana de Cumania, membră a aristocrației cumane. După asasinarea lui Caloian, aceasta l-a luat de bărbat pe cumnatul și succesorul său, Borilă. Ioniță a avut o fiică, Maria de Bulgaria, probabil dintr-o necunoscută căsătorie anterioară. Căsătorindu-se cu împăratul latin Henric I pentru a
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
Deși în legătură cu Imperiul Otoman se mai folosește uneori și numele „Turc”, termenul „Otoman”, derivat din numele dinastiei domnitoare este mult mai potrivit. Otomanii au cucerit teritoriile care de-a lungul Evului Mediu au fost sub stăpânirea Imperiului Bizantin controlat de aristocrația elenă. Cucerirea Imperiului Bizantin a fost desăvârșită prin ocuparea capitalei bizantine în 1453. În acest fel, Imperiul Otoman a devenit stat succesor al celui bizantin. În Imperiul Otoman, etnicii turci erau „națiunea stăpânitoare” din imperiu, deținătoarea puterii politice și militare
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
picnic sau care cântă la diferite instrumente. Acest salon își păstrează și astăzi stilul, el având rol dublu, atât ca salon pentru bal cât și ca salon de primire. Dormitoarele, aflate și ele la etaj, au vederea către curtea interioară. Aristocrația bucureșteană a preluat stilul Beaux Arts în epoca lui Carol I, perioadă în care în București s-au construit o mulțime de palate cu stiluri diferite, în diverse stiluri istorice sau combinate. Aceste palate aveau ca proprietari persoane care aparțineau
Palatul Cesianu-Racoviță () [Corola-website/Science/325709_a_327038]
-
a elevului său este completă. Îi face astfel un cadou, o vioară care îl va însoți de-a lungul întregii sale vieți. Se angajează, apoi ca violonist principal la “Café Chantant” (cea mai importantă cafenea din Sankt Petersburg, frecventată de aristocrația rusească, audiența care l-a aclamat în nenumarate rânduri). În Rusia, Boulanger și-a dezvoltat stilul unic, devenit o caracteristică importantă a tuturor lucrărilor sale: „muzica ușoară” (o combinație de muzică țigănească, folclor balcanic și valsuri vieneze). Tot în Rusia
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
avari și slavi în Balcani și de Persia sasanidă în provinciile din est. Decizia bizantină de a nu se opune invaziei longobarde reflectă dorința succesorilor lui Iustinian I de a reorienta miezul politicii bizantine către Orient. Impactul sosirii longobarde asupra aristocrației romane a fost devastator, în special în combinație cu războiul împotriva ostrogoților; acesta din urmă se încheiase în nordul Italia abia în 562, când ultimul punct de rezistență ostrogot, Verona, a capitulat în fața oștirii bizantine. Mulți înstăriți ("possessores", cum i-
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
S-a convertit la creștinism sub numele de Ioan I în 1491. Împreună cu fiul său, Nzinga Mbemba I (botezat Alfonso I), a construit biserici și mănăstiri creștine. Regatul Congo a prosperat în urmă influxului de negustori și artizani creștini, insă aristocrația creștină a regatului practică comerțul cu sclavi proveniți din rândurile săracilor. Regatul creștin Congo s-a prăbușit în 1668 când capitala Sao Salvador do Congo a fost devastată și prădata de atacurile triburilor vecine non-creștine. Regatul Benin a întreținut relații
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
protejează ochii de soarele puternic. În ciuda restricțiilor comerciale, colonia cubaneză s-a dezvoltat și a prosperat. Prin secolul XVIII a fost centrul cultural al Lumii Noi, cu o eleganță care a depășit tot ce au reușit britanicii în coloniile lor. Aristocrația Europei a constatat orașul Havana ca fiind un loc perfect pentru vacanțe, cu operele, teatrele și palatele sale. La întoarcerea lor spre Europa, au adus înapoi câinele mic de Havana, care a fost favorizat la curțile Spaniei, Franței și Angliei
Bichon Havanez () [Corola-website/Science/325071_a_326400]
-
doi, Charles Dickens avea unul iubit de cei șapte copii ai săi numit Tim. Au fost prezenți la primele concursurile de câini din Europa unde rasa a început să fie bine stabilită. Între timp în Cuba vremurile s-au schimbat. Aristocrația baronilor de zahar a fost pe cale de dispariție, iar o nouă clasă, burghezia, a fost în curs de dezvoltare. Micul câine de Havana, adaptabil ca întotdeauna a devenit un câine extraordinar familiei, jucăuș, câine de pază, câine de turmă pentru
Bichon Havanez () [Corola-website/Science/325071_a_326400]
-
s-a separat de Imperiu din cauza iconoclasmului. Relația dintre papa din Roma și exarhul de Ravenna reprezenta o dinamică care putea dăuna sau, dimpotrivă, ajuta Imperiului. Papalitatea putea fi un vehicul pentru nemulțumirile locale, în vreme ce exarhul era considerat de către vechea aristocrație romană ca mai degrabă un străin. De-a lungul secolelor al VII-lea și al VIII-lea, pericolul crescând din partea longobarzilor și al francilor, separația dintre creștinătatea răsăriteană și cea apuseană cauzată de problema iconoclastă, ca și acerba rivalitate dintre
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
înfrângerea în favoarea sa, împiedicând schimbarea tehnologică și revolta socială, dar a fost asasinat în 1831. Astfel a ajuns la putere Partidul Radical Industrial condus de Lordul Byron, care nu a murit în Războiul de Independență al Greciei. Partidul Tory și aristocrația ereditară au intrat într-un con de umbră, în timp ce sindicatele britanice au susținut ascensiunea Partidului Radical Industrial (similar modului în care au ajutat Partidul Laburist în secolul XX al lumii reale). Prin urmare, revolta muncitorilor aparținând mișcării anti-tehnologice luddiste a
Machina diferențială () [Corola-website/Science/324702_a_326031]
-
a extins și a reproiectat clădirile și grădina platului între 1781 și 1784. În 1784, grădina și structurile din jurul palatului au fost deschise publicului. Palatul reproiectat a devenit unul dintre cele mai importante locuri comerciale din Paris. Era frecventat de aristocrație, clasa de mijloc și clasa de jos. A căpătat reputația unui loc unde aveau loc conversații sofisticate (în saloane, cafenele și librării), dezmăț (era bântuit de prostituate locale) precum și un focar de activitate francmasonică. De asemnea, Palais-Royal conținea unul dintre
Palais-Royal () [Corola-website/Science/324796_a_326125]
-
anul 572, după capitularea Paviei și ridicarea sa la rang de capitală regală, Alboin a căzut victima unei conspirații în Verona, pusă la cale de soția sa de origine gepidă, Rosamunda, în înțelegere cu conducătorii militari gepizi și longobarzi. Totuși, aristocrația longobardă nu a acceptat actul de ucidere a regelui și a forțat-o pe Rosamunda să caute refugiu printre bizantini, la Ravenna. În continuare, în 572, cei 35 de duci s-au adunat la Pavia , numindu-l ca rege pe
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
regiunii Toscana și supunând Ravenna asediului. Cleph a încercat să urmărească cu consecvență politica promovatp de predecesorul său Alboin, care țintea către distrugerea instituțiilor legal-administrative instituite cu fermitate în timpul guvernării ostrogote și bizantine, prin eliminarea celei mai mari părți din aristocrația de origine latină, ocuparea de pământuri și achiziționarea de bunuri ale acesteia. Totuși, Cleph a căzut și el victima unui regicid în 574, fiind ucis de către un personaj din propriul său anturaj, probabil mituit de către bizantini. După asasinarea lui Cleph
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]