2,595 matches
-
realitate: orice gândim este gândit, pe de o parte, ca ceva provenit dintr-o realitate exterioară, dar conținând, în același timp, și realitatea actului interior care se situează diferit față de proveniența exterioară a gândului. Astfel, gândul își este sieși simultan articulat ca dublu, atât ca formă de proveniență exterioară, cât și ca formă care se conformează anticipat și interiorizat, în opoziție cu proveniența sa exterioară. Rațiunea apare astfel ca fiind actul de a se pune în conformitate cu sine al gândirii. Cu o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
rugat-o și pe ea să vină să se așeze alături de noi, în locul precis în care insulița apărea în mijlocul mării, ușor la stânga noastră. S-a așezat și nevasta lui și am așteptat toți în liniște. Cu voce mică, nu bine articulată, a confirmat și ea că simte ceva bizar, neobișnuit, ceva calm și mare. Am lărgit experiența și ne am mutat toți trei în alt loc, nu departe de locul inițial, dar destul ca să schimbăm unghiul de privire față de insulița ieșită
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
comună de realitate, și nu să lase loc pentru o confuzie între zone diferite de realitate, atunci am stabili acest criteriu: toate calitățile alese trebuie să aparțină aceleiași totalități. Iar prin totalitate trebuie să înțelegem o conținere (conținere) legată și articulată a acestor calități, care formează astfel conținutul multiplu articulat înlănțuit al ansamblului respectiv. Sau, altfel spus: o totalitate reprezintă același țesut de sens. Asta nu înseamnă că sensul este materialitate, ci că el împânzește, articulează și orientează realitatea, că devine
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
subiect și mediul lui ambiant - și s-o numim astfel situația particulară și termenul mediu care se exprimă odată cu evocarea oricărui subiect. Chiar divinul, înțeles ca subiect unic, fără clasă, apare mereu însoțit de „atribute“ divine care exprimă împreună modul articulat al unui mediu esențial de activitate providențială. Or, logicul cunoaște o nedefinită labilitate, laxă și permeabilă la impreciziuni de fond, atunci când face să se exercite mirajul „termenului mediu“, adică în clipa în care pronunță un predicat care face aluzie la
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
unui subiect, nu este decât un mediu difuz, o iradiere multiplă, niciodată un punct fix de sprijin și de stabilizare. Din acest punct de vedere, când exprimăm un subiect, îl și facem să treacă printr-un mediu de sensuri radial articulate (arborele lui Porfir exprimă în fond ideea de arborescență și de ramificare logică a oricărui lucru); iar dacă alegem un anumit tip de articulație, cel pe care termenul mediu crede că-l poate lua în posesie, nu facem decât să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de o ordine a lumii care are ritmul unei ordini și trepte de îndeplinire. În loc de interjecții și sunete care indică doar o stare prezentă sau un lucru existent în fața ochiului, cuvintele încep să se lege, să formeze șiruri de vorbe, articulate diferit, ca și dansul, ca și întâmplările pe care omul începe să le vadă distinct și să le restituie chiar și atunci când ele nu se mai află în fața ochiului. Omul acestor milenii are memorie, iar memoria lui naște o lume
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
trebuie să mai și mărturisim că acest câștig se face în detrimentul unei puteri de viață. Secretul vorbirii constă și în faptul că nu mai recepționăm secretul în starea lui originară, imperioasă și vastă, care nu-și caută, într-o vorbire articulată, un sens derivat. În natură, invizibilul e vizibil, tăcerea stinge aroganța cuvântului. Arta și poezia caută să refacă această receptivitate acută și imperioasă pe care o avea cândva viața. Dar arta și poezia nu caută să o refacă în starea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
știm că ea își cheamă rudele. Sensul acestui strigăt nu poate să fie altul decât „veniți“, „aici“, un simplu anunț, un șir de sunete. Când însă vorbim de sensul acestui strigăt, înțelegem ceva mai amplu, mai dezvoltat și mai bogat articulat decât apelul lansat de un simplu strigăt. Asta înseamnă că noi traducem logic sensul acestui strigăt și că, făcând așa, amplificăm forma de expresie a acestui strigăt; cu alte cuvinte, noi vom alcătui o propoziție. Însă nu ne oprim numai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și scena în care se produce sensul respectiv. Raționăm adică zona în care acest sens se efectuează ca sens. Astfel, strigătul simplu al balenei care-și cheamă grupul „aici“, unde ea poate scoate capul dintre ghețuri, devine sensul unui limbaj articulat și exprimă în acest caz chiar logica în virtutea căreia limbajul poate exprima flexibilitatea propriului sens. A raționa astfel sensul unei situații date - cum este aici exemplul cu strigătul unei balene care anunță un sens - ne conduce implicit la un șir
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
conduce implicit la un șir de propoziții, adică la evaluarea unor scene logice prin care noi raționăm asupra sensului dat și creăm astfel un raționament, parcursul unor suite de raționamente. În felul acesta, are loc transformarea unui strigăt în limbaj articulat, o transformare logică și care conține chiar sensul logic prin care logica însăși se manifestă nu numai ca formă de expresie, ci și ca istorie a unui conținut de sens. Un țipăt simplu articulat se transformă într-o suită de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
loc transformarea unui strigăt în limbaj articulat, o transformare logică și care conține chiar sensul logic prin care logica însăși se manifestă nu numai ca formă de expresie, ci și ca istorie a unui conținut de sens. Un țipăt simplu articulat se transformă într-o suită de articulații. În loc de anunțul unui simplu „aici“, vom avea forme ceva mai dezvoltate: „Veniți încoace! Am găsit locul pe care-l căutam. Ca să putem scoate capul să respirăm.“ S-ar putea ca exemplul acestor propoziții
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
situație de realitate care transportă mental, pe planul expresiei nominale, un parcurs de mișcări care ar cere, în mod concret și real, o succesiune extrem de amănunțită de mișcări spațiale - pe care eu le comprim, toate, în câteva secvențe ale limbajului articulat, sub forma transpusă a mesajului pe care îl lansez ca să fie înțeles și de alții. Astfel, eu, cel care exprim în momentul de față o situație prezentă, fac apel în același timp la o generalizare succintă de situații anterioare care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să nu-l lase puterile înainte de-a termina. Aude semitonurile adunîndu-se în linia melodică a temei finale și-și dă seama abia acum că, doar prin acest nou capitol, personajele și-au întregit existența, iar gesturile lor devin mai articulate, acțiunile au acoperire chiar și atunci cînd par să fi fost necugetate. Din curte, se aude cîinele lătrînd puternic și într-un fel anume, ceea ce-l face pe Mihai să înțeleagă că a intrat pe poartă un străin. Oftează nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
trebuie lăsat în starea (Beschaffenheit) lui naturală (primitivă), ci trebuie spiritualizat (begeistigt). Materialul așadar trebuie făcut capabil ca într-un mod adecuat să primească în sine și să răsfrângă din sine ținoarea spirituală. Cea întîi cerință este așadar cultivarea tonului articulat, astfel încît acesta să fie în stare de-a esprima toate mișcările năuntrului. (Cultivarea) Educațiunea tonului articulat va fi ajuns însă perfecțiunea ei cea mai mare când tonul tot va părea ca (transtrecut) transpărut de (ținoarea) coprinsul (fondul) spirituală pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca într-un mod adecuat să primească în sine și să răsfrângă din sine ținoarea spirituală. Cea întîi cerință este așadar cultivarea tonului articulat, astfel încît acesta să fie în stare de-a esprima toate mișcările năuntrului. (Cultivarea) Educațiunea tonului articulat va fi ajuns însă perfecțiunea ei cea mai mare când tonul tot va părea ca (transtrecut) transpărut de (ținoarea) coprinsul (fondul) spirituală pe care-o esprimă, așadar când tot ce e inorganic în el e secretat și învins. Ținta absolută
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sufletului, astfel încît neci o parte a corpului să nu se poată susține pentru sine (egoistice), ci materialul tonului să *** din toate puntele un intern. Pentru că-n sine luat esistă o adâncă înrudire internă între spiritul producător și între tonul articulat, de-aceea cultura artistică are de datoria ei de-a realiza această înrudire și de-a [o] manifesta. Primul despărțământ are așa dar de a dezvolta cultura tonului și spiritualizarea sunetului ca material al artei. Momentele spiritualizărei. 1. Va să zică sunetul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
manifestare a spiritul[ui] în forma idealei sensibilități a cuvântului, acea declamațiune-i corespunde care-o sensibiliză și auzitorului această coeziune internă și această pătrundere reciprocă. Tonul artistice cultivat lasă a transpărea înrudirea internă a spiritului cu materia sa, sunetul articulat, el ni dă corpul cel arhitectonice-frumos. Tonul cultivat artistice altoiește sufletul cuvenit în coprinsul întrupat prin sunet; prin el se arată unitatea ideală dintre fond și formă în espresiunea tonului. Adică abia prin mijlocul lui transpare și domină sufletul asupra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
are a fi curățit pentru espresiunea adevărului și a frumuseței. Cerința întîia e așadar aceea ca organul vorbitorului să posedeze dezvoltate elementele curate ale limbei, cu înlăturarea a orce conjecture jenante. Înlăturarea și învingerea a orce element care stingherește tonul articulat întru a deveni un vas nobil pentru un coprins ideal e așadar prima condițiune negativă. Deja mai sus, unde am atins condițiunile naturale pentru artistul reprezintator, am spus cumcă un dialect adânc înrădăcinat e o piedică desăvârșită pentru un actor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
coloarea unei provincii anume. Cel însemnat c-un dialect nu redă coprinsul (fondul) spiritual în forma produsă de cătră particularitatea originală a spiritului națiunei; căci pronunția nu e alta nimica decât feliul și chipul cu care bate la ureche sunetul articulat pe care și l-a format o limbă din necesitate internă pentru esprimarea cugetului. n noțiune: Ce-i pronunția? Ceea ce a fost creat de puterea individuală a spiritului națiunei ca element observabil al graiului, sunetul articulat în rămuririle lui varii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bate la ureche sunetul articulat pe care și l-a format o limbă din necesitate internă pentru esprimarea cugetului. n noțiune: Ce-i pronunția? Ceea ce a fost creat de puterea individuală a spiritului națiunei ca element observabil al graiului, sunetul articulat în rămuririle lui varii, trebuie să se facă auzit într-un mod care să ne lase a înțelege că avem a face cu lucrarea colectivităței spirituale a națiunei, nu cu forma individuală a aceleeași lucrări a unei provincii. Tezaurele spiritului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
suave), parte iar contonurile (Nebentone) cari acompaniază fiece dialect, care dă abia coloare proprie a provinciei elementelor de limbă combinate în vorbe și fraze. Acest consunet ce neci nu se poate reprezintă sensibil, care turbură în feliuri atâtea curățenia sunetului articulat, e adică natura internă a orce pronunție dialectică. Acest consunet care plutește asupra elementelor toate, când cântând, când înăsprind combinațiunile, specific care imprimă întregului caracterul său particular și abătut de la natura pronunției naționale, acest consunet e cu-atît mai greu de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndeastfel. Orce articulațiune se bazează, după zisa cea frumoasă a lui Humboldt, pe puterea spiritului asupra uneltelor de vorbire de-a le sili la o tratare a sunetului care să corespundă cu modul de activitate al acelui spirit. Fiece sunet articulat se naște așadar dintr-o necesitate internă care-l leagă într-un sistem cu toate celelalte sunete articulate, sistem care corespunde cu desăvârșire particularităților spiritului poporului din care izvorăsc acele sunete. Simțul de limbă particular al unui popor se arată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vorbire de-a le sili la o tratare a sunetului care să corespundă cu modul de activitate al acelui spirit. Fiece sunet articulat se naște așadar dintr-o necesitate internă care-l leagă într-un sistem cu toate celelalte sunete articulate, sistem care corespunde cu desăvârșire particularităților spiritului poporului din care izvorăsc acele sunete. Simțul de limbă particular al unui popor se arată așadar înainte de toate în sistemul sunetelor sale articulate, în sistemul corpului limbei sale. Totodată însă sunetele articulate au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care-l leagă într-un sistem cu toate celelalte sunete articulate, sistem care corespunde cu desăvârșire particularităților spiritului poporului din care izvorăsc acele sunete. Simțul de limbă particular al unui popor se arată așadar înainte de toate în sistemul sunetelor sale articulate, în sistemul corpului limbei sale. Totodată însă sunetele articulate au distincțiunile lor generale în organele vorbirei din cari purced. Daca acuma în aceste distincțiuni locale a cerului gurei, a limbei, a buzelor, după cari distincțiuni sunetele articulate se deosebesc cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sunete articulate, sistem care corespunde cu desăvârșire particularităților spiritului poporului din care izvorăsc acele sunete. Simțul de limbă particular al unui popor se arată așadar înainte de toate în sistemul sunetelor sale articulate, în sistemul corpului limbei sale. Totodată însă sunetele articulate au distincțiunile lor generale în organele vorbirei din cari purced. Daca acuma în aceste distincțiuni locale a cerului gurei, a limbei, a buzelor, după cari distincțiuni sunetele articulate se deosebesc cu despărțire și certitudine, daca în ele se strecoară cumva
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]