3,375 matches
-
pentru pieile roșii, animale dispărute, momente din istoria națională. Altele recreează indoor climate, păduri tropicale, viscol, medii maritime; altele, în sfârșit, simulează erupții vulcanice sau cutremure. Am basculat într-o industrie a experienței caracterizată printr-o orgie de simulări, de artificii hiperspectaculoase, de stimulări senzoriale destinate să le procure oamenilor senzații mai mult sau mai puțin extraordinare, să-i facă să trăiască momente emoționale sub control, în spații hiperrealiste, stereotipizate și climatizate. Succesul parcurilor tematice ilustrează tendința spre comercializarea divertismentului simultan
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și sfârșit sunt perfect cronometrate, ca la cinema. Nu e vorba de pierderea reperelor sau de confuzia realului cu iluzia, ci pur și simplu de încântarea rezultată din excesul de spectaculos și din proliferarea efectelor, de uimirea provocată de hipertrofia artificiilor, de plăcerea legată de un univers concret care, integral „structurat” de către imaginar, anulează constrângerile realului numai în timpul consumului. O recreație îmbătătoare în timpul căreia te amuzi să crezi că ceea ce e fals a devenit adevărat, că altundeva e chiar aici, iar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
individuale a timpului liber, dorința hiperconsumatorului de a-și reasuma propriile plăceri, de a trăi noi experiențe într-un mod mai personal, nedirijat, neorchestrat de piață 7. Pe de o parte, hiperconsumatorul dorește tot mai multe spectacole ieșite din comun, artificii nemaivăzute, stimulări hiperreale; pe de alta, el dorește o lume intimă sau „adevărată” care să-i semene. Dacă preferă uneori simularea dirijată hazardului realității, el ține și mai mult la redescoperirea „autenticității” naturii, la amenajarea individualizată a timpului liber. Este
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a doua jumătăți a secolului XX și care va deveni, puțin câte puțin, modelul dominant al comportamentelor individuale în domenii tot mai largi ale vieții, indiferent că e vorba de viața familială, politică, sindicală sau religioasă 9. Autoservire: prin acest artificiu, procesul de depersonalizare a relației comerciale schițat de marile magazine odată cu prețul fix și afișat intră într-o nouă etapă, în care orice contact între ofertă și cerere este direct, eliberat de medierea vânzătorului. Logică a depersonalizării care funcționează și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
manifestări. Faza III este martora unui val de comemorări de tot felul, a unei mari varietăți de sărbători tradiționale ale regiunilor și satelor, a unei explozii de sărbători „tematice”, cu inevitabilul lor cortegiu de spectacole muzicale, străzi animate, focuri de artificii, costume de epocă, standuri cu lucruri de ocazie, buticuri și artizanate. Sărbătoarea Muzicii, a Cinematografului, a Sporturilor nautice, Serbările Zăpezii, Serbarea Fructelor, a Vegetarienilor, a Luminilor, a Florilor, a Pădurii, peste tot au loc ceremonii inedite în cursul cărora se
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
crede că n-au un scop strict speculativ, ci unul utilitar. Cu începere de la Bacon și Descartes, proiectul prometeic al modernilor este schițat cu claritate: cunoașterea valorizată este aceea care permite creșterea continuă a bunăstării oamenilor printr-o „infinitate de artificii”. Puterea științei: datorită aplicațiilor ei tehnice, oamenii se vor putea bucura nestingherit de „roadele pământului”, își vor păstra sănătatea, își vor prelungi viața, vor învinge mizeriile existenței. Este elaborată o viziune optimistă asupra viitorului, bazată pe progresul cumulativ al cunoștințelor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
al României, INS, 2004). Dacă sporirea numărului de comune este de apreciat pentru că diminuează izolarea administrativă a unor sate, nu același lucru se poate spune în legătură cu consecințele includerii satelor în micile orașe, care nu au nimic de câștigat din acest artificiu administrativ. În ceea ce privește populația activă din mediul rural, aceasta însumează numai 3,9 milioane de persoane (38% din total), din care 3,5 milioane (34% din total) era populația ocupată în momentul ultimei recenzări, din martie 2002. Mai întâi să notăm
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
momentul intrării în împărăția nopții (adică în împărăția lui Cotrone și a celor asemenea lui, într-un paralelism evident cu regatul lui Oberon, din Visul unei nopți de vară). În această lume a întunericului, magicianul operează cu o serie de artificii proprii, devenite instrumente ale iluziei. Astfel, pentru personajul Scoțienei, e utilizat un proiector a cărui lumină verde „îi dă acesteia înfățișarea unui spectru”; sub aceeași lumină spectrală, femeia se plimbă încoace și încolo pe parapet, simulând o nălucă, iar pașii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în stare de trezie ceea ce se întâmplă de obicei în vis. Duhuri, imagini onirice, apariții efective, la hotarul ce desparte vizibilul de invizibil, nebunia de rațiune și viața de moarte - iată domeniul magicianului Cotrone. Un domeniu pe întinsul căruia, cu ajutorul artificiilor, dar și dincolo de ele, se lasă văzut invizibilul, mesagerul unui adevăr tainic. Vila lui Cotrone ni se înfățișează astfel ca un veritabil loc al aparițiilor, unde - ecou al teatrului no - nu pot ajunge decât călătorii ce rătăcesc la voia întâmplării
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nemachiate, limbaj firesc etc.) „este mai apropiată de ținta teatrală urmărită decât cea de-a doua”. Prin urmare, într-un text care formulează ideea definirii teatrului prin tensiunea dintre organic și anorganic, animat și inanimat, natural și artificial, Craig valorizează artificiul în măsura în care acesta izbutește să deplaseze corpul viu spre marionetă și spre mască, animatul, organicul spre inanimat, spre anorganic și să apropie astfel actorul de statuie. Teatrul poate fi salvat numai apelând la marionetele inanimate, veritabile echivalente ale statuilor sacre. Potrivit
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în căutarea unui autor a lui Pirandello, pusă în scenă de Georges Pitoëff la Teatrul Champs-Elysées1. Artaud subliniază modul în care se produc aici toate acele „alunecări” succesive ce realizează în final întrepătrunderea dintre realitatea carnală și spirit prin intermediul unui artificiu teatral. Un artificiu de care, bineînțeles, nimeni nu se lasă păcălit. Piesa lui Pirandello, crede Artaud, ne conduce în miezul problemei esențiale a teatrului, punându-ne în fața unui joc infinit de oglinzi care absorb și răsfrâng succesiv imaginea, fiecare reflectare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
autor a lui Pirandello, pusă în scenă de Georges Pitoëff la Teatrul Champs-Elysées1. Artaud subliniază modul în care se produc aici toate acele „alunecări” succesive ce realizează în final întrepătrunderea dintre realitatea carnală și spirit prin intermediul unui artificiu teatral. Un artificiu de care, bineînțeles, nimeni nu se lasă păcălit. Piesa lui Pirandello, crede Artaud, ne conduce în miezul problemei esențiale a teatrului, punându-ne în fața unui joc infinit de oglinzi care absorb și răsfrâng succesiv imaginea, fiecare reflectare fiind și mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și că înțelege să se folosească din plin de acel amestec de „repulsie și atracție”, de acea „tensiune între interdicție și fascinație” pe care le provoacă manechinul. Recapitulând „acuzațiile” aduse manechinului - crearea iluziei mincinoase, folosirea frauduloasă a aparențelor, apelul la artificiul naiv -, Kantor le adaugă încă una: „Protestele unei filozofii care, de la Platon și până în zilele noastre, decretează că scopul artei este mai curând acela de a revela Ființa și spiritualitatea ei, decât acela de a se bălăci în concretețea materială
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ș...ț aruncând o punte între lumea de aici și lumea de dincolo, făcând ca invizibilul să devină vizibil, imaginea lui Gorgo întrunește atât trăsăturile unei prezențe supranaturale, neliniștitoare, malefice, cât și pe acelea ale unui simulacru înșelător, ale unui artificiu menit să captiveze privirea și să creeze iluzia. Dionysos va fi ucis, iar trupul îi va fi sfârtecat de Titani tocmai pentru că, identificându-se cu o falsă aparență a propriei persoane, devine victima unei asemănări care induce în eroare. Pe când
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și reprezentarea exactă, inovație și manipulare, între ceea ce trebuie să fie și ceea ce nu este. Sintagmele adoptate în definirea contabilității creative sunt înnobilate și prin prezența conceptelor simptomatice și de coloratură cum sunt: imaginativ și intenție; creativitate financiară și inovație; artificii contabile; cea mai bună imagine posibilă; transformarea informațiilor din ceea ce sunt în ceea ce trebuie să fie; practicile de informare la limita legalității și fraudei; manipulare contabilă și manipularea tranzacțiilor; sofisticarea piețelor și a produselor financiare; limitele normalizării contabilității; manevrarea politicilor
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
asupra prezentării tehnicilor de contabilitate creativă. Termenul de contabilitate creativă a apărut în anii ’80 în Marea Britanie, ocazie cu care desemna tehnicile de maximizare a beneficiilor obținute de întreprinderi, rezultate nu dintr-o mai bună gestiune a resurselor, ci din artificii contabile, în scopul atragerii de noi investitori. Ulterior, această expresie a fost reabordată în literatura de specialitate, termenul de contabilitate creativă fiind însoțit în general de o conotație negativă. Pe plan internațional s-au scris nenumărate lucrări care recenzează metodele
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
contabilitate de intenție”<footnote Feleagă N., Controverse contabile, dificultăți conceptuale și credibilitatea contabilității, Editura Economică, București, 1996, p. 145. footnote> desemna tehnicile de maximizare a beneficiilor obținute de întreprinderi, rezultate nu dintr-o mai bună gestiune a resurselor, ci din artificii contabile, în scopul atragerii de noi investitori. În continuare, această expresie a fost reabordată frecvent în literatura de specialitate, însă puțini autori au reușit să elaboreze definiții precise, termenul de contabilitate creativă fiind însoțit în general de o conotație negativă
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
producției. Cheltuielile variabile reprezintă cheltuieli care fluctuează odată cu nivelul producției (nu neapărat proporțional). footnote> Dacă întreprinderea decide să producă chiar și atunci când nu are comenzi ferme, atunci o parte din cheltuielile fixe pot fi recunoscute în costul producției obținute. Acest „artificiu” se poate aplica atât în cazul producției imobilizate, cât și în cazul producției stocate. 3.4.1.1. Ameliorarea rezultatului curent prin producția imobilizată Societățile își pot îmbunătăți rezultatul atunci când decid să utilizeze personalul propriu pentru producția de imobilizări, în lipsa
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
carne crudă, nu trage pârțuri și nici nu se masturbează în piața publică fără ca toate acestea să însemne mai mult decât canibalismul, petomania ori onanismul obișnuite: filosoful afirmă astfel o teorie a naturii, o poziție referitoare la cultură și la artificiu, o teză asupra pudorii și a conveniențelor sociale. Democrit, cu parfumurile lui de fecioară, cu supraviețuirea lui datorată pâinișoarelor și cu mumia lui conservată în miere exprimă mai mult și mai profund decât o povestioară. În speță, el sintetizează, prin
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
trivialitatea terestră, nici o parte nemuritoare legată de divin opusă unei părți muritoare, sensibile, ci doar o entitate constituită din atomi și demnă ca atare. Departe de dualismele reducționiste, Democrit utilizează totuși expresiile „suflet” și „trup”: sufletul și trupul țin de artificii ale limbajului care permit pur și simplu semnificarea, desemnarea și caracterizarea a două instanțe corporale, așa cum capul și corpul exprimă două părți ale aceluiași tot, independente în definițiile lor, dar dependente în funcțiile lor. S-ar putea scrie: sufletul este
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Physis contra nomos, legi naturale contra legilor civile, autonomie și libertate de acțiune contra supunerii, a obedienței și dependenței față de o transcendență juridică, de o morală normativă - iată imperativul categoric al hedonismului antiphonian... Adevăratele plăceri nu se află în tabăra artificiului cultural sau a ordinii societale. Nu civilizația dă măsura hedonistă. Pentru că bogăția ne aservește, onorurile ne obligă, iar familia ne îngrădește. Bunurile la preț în această lume sclipesc ca niște bijuterii false, ca niște false valori. Jubilarea n-are nicio
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a ordinii societale. Nu civilizația dă măsura hedonistă. Pentru că bogăția ne aservește, onorurile ne obligă, iar familia ne îngrădește. Bunurile la preț în această lume sclipesc ca niște bijuterii false, ca niște false valori. Jubilarea n-are nicio legătură cu artificiile propuse de social pentru a supune și a poseda individualitățile aservite și alienate. Nu aflăm plăcere în a strânge bani, în a tezauriza, în a ne plasa economiile într-o instituție bancară sau financiară. Antiphon își bate joc de un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nu atât prin vorbire și cuvânt, cât prin gesturi ori alte scenografii, gândite astfel încât să producă efecte pedagogice. Ce semnificație are așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare a deturnării unui artificiu feminin de către un filosof bărbat. Bineînțeles, acest comportament semnifică și desconsiderarea conveniențelor, indiferența față de judecata semenilor, recurgerea la metoda ironică, teatralizarea ludică și alte opțiuni dragi filosofilor din triunghiul subversiv, dar nu este indiferent faptul că în această istorioară e
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
uită că aparține naturii; invită pe oricine să facă la fel și să-și amintească de genealogia sa imperfectă; îi atacă în mod ironic pe platonicienii amatori de idei pure și-i trimite la parfumuri, realități impure printre impurități; revendică artificiul asociat în mod obișnuit genului feminin și deci, pe atunci, pasivității, păcat cardinal la greci; subliniază că toate ocaziile de a te bucura sunt bune, inclusiv cele pe care socialul le stigmatizează; în sfârșit, abilitează simțurile, toate simțurile, ca mijloace
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din rațiuni ideologice, polemice, mai poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un artificiu retoric și o poziție antinominalistă permit recurgerea la cele două momente ale dualismului pentru a le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]