41,209 matches
-
demiurg bun oricând de luat la întrebări. Acesta e, dacă am înțeles bine, sensul afirmației legate de literatura care se deschide și cel al poveștilor cu Bohr și Einstein. Certitudini, însă, nu pot să am, deoarece cartea lui Ion Vlad ascunde o dublă capcană. În primul rând îți lasă impresia că te poartă, în linie dreaptă, de la ipoteză la concluzii prin câteva exemple bine definite și când acolo te aruncă într-un labirint greoi și, de multe ori, întunecos. În al
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
e deschisă și zgomotele/ orașului au loc în creierul meu/ neliniștea căderii creionului pe podea/ căderea lui nesfîrșită ca-ntr-o prăpastie/ marile culturi de cereale izbucnind în degetele mele/ atunci cînd bat aceste litere la antedeluvianul meu CONSUL/ diminețile ascunse-n cutele cămășilor/ și-ncercînd de acolo să mă catapulteze-n toate unghiurile planetei" (Poem refuzat). Măsurînd fraternal crăpăturile din pereți și dușumele, "aceste rezerve de prietenie rămase/ de la cutremur", poetul ajunge a crede, printr-un fel de ironie a percepției
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
știu", "trăiește" din piste fel de fel, ce păreau adevărate, și apoi se dezmint, pentru a lăsa loc altor descoperiri. E o sinceritate calmă, reconfortantă, în cele cîteva pagini despre un om care a străbătut, egal cu sine, veacul. Își ascundea emoțiile atît de bine, încît părea că nu le are", altfel decît Manoleștii "sentimentali și ironici". Sobrietatea lui (caldă) era, însă, mai mult un "tabiet" de vechi pedagog, decît un declin al afectului. O seninătate brăzdată, de fapt, de multe
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
și curiozitățile acestei polemici, ca la un test cu valențe multiple. E vorba mai întâi de un interesant și revelator test psihologic. Blaga e de nerecunoscut la mânie, își dezvăluie un temperament focos. Un nordic tipic are scăpări paradoxale, trăsături ascunse de meridional. Pe de altă parte, e ciudat cum doi intelectuali cărora le priește mai mult biblioteca pot ajunge să se provoace la o luptă în arenă. Dar și cei (aparent) pașnici, taciturni, sensibili și singuratici pot deveni violenți. E
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
în sens borgesian. Din acest punct de vedere erudiția devine o formă a invenției". l Cartea despre Eugen Ionescu a scris-o în românește, șocul primei reîntoarceri, din 1994 s-a atenuat și acum se simte bine aici. Totuși, nu ascunde că, în viața culturală românească, "mă deranjează un anumit provincialism, această veche obsesie identitară a intelectualului român. Cred că trebuie să încetăm să ne căutăm specificul. Noi trebuie să fim pur și simplu, să existăm, fără această apăsare a definirii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
aflat că n-o voi mai putea vizita de acum înainte decât așa ca acum, în amintire, umblând pe străzile acestea dintre care, poate, vreuna, se va numi Gellu Naum, poet. Și mă bucur că va fi și ea acolo, ascunsă în prenumele lui.
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
și chiar mîndru că am avut prilejul de a vota încă din anii '80 pentru partidul republican (ca și marea majoritate a româno-americanilor anti-comuniști, aș adăuga), inclusiv cu netă convingere (în 2000 și 2004) pentru președintele George Bush. Nu voi ascunde că mă simt străin (adesea ostil chiar) față de toți acei europeni, față de toți acei români, care se dovedesc incapabili de a înțelege ceea ce mie mi se pare evident: nevoia de a consolida un sistem care să fie radical alternativ celui
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
pielea mea cu agrafe de aur./ Mă îneacă dintr-o vecie într-alta cometa./ Iau foc într-o dumnezeiască fiară./ Legile fructelor au pus deasupra frunții mele ochiul/ Cel mai de sus cel mai din afund./ Acolo ospețiile visului se-ascund,/ Se-aruncă trupul în stele vechi să piară./ Rege mă simt acestor verbe căzute/ Și înălțate rotindu-se/ Veșnic pe cînd mă spulber./ Scutură-ți coama, lume, la chipul chipului,/ Fii un cleștar în pîntecul căruia se cutremură/ Măruntul-firavul-puternicul" (Trîmbițe
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
carnea vid/ Și plină de somnul unde/ în letargia punte peste punte/ Povara e mai grea de sine, dar înaripată,/ întoarsă către fîntînă./ Acolo pacea ca război (o, spaima tremurînd pe mînă!),/ Pace, război și spaimă, una într-alta se ascund" (Stigmatul care cîntă). însă fenomenul cel mai tulburător îl reprezintă aci (ca și la Tudor Arghezi sau la V. Voiculescu) o contaminare, cu caracter de reciprocitate, a entităților absolute. Dacă demonia se sacralizează și sacralitatea capătă atribute demonice, într-o
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
departe, într-un loc de neatins, într-o altă lume. Uite, chiar trece unul. Eu: adică? El: greu de explicat. Eu: fă un efort! El: vreau să spun, numele tău l-am îngropat în mine, să zicem, aproape de micile comori ascunse în mine. Nu așa multe, știi. E aici înăuntru, ghemuit în sufletul meu. O comoară ascunsă trebuie să rămână îngropată, nu? Bum! Mormântul meu, iată ce a devenit Fred. Iată că mă îngroapă în el, ei! nici chiar așa. Poftim
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
din Lacrăm s-a așternut zăpada, iar Râpile Roșii au fost și ele cuprinse de albul imaculat care a acoperit până și casele din spatele cimitirului. Ca o tristă ironie a sorții, zăpada - acest simbol al purității - nu a reușit să ascundă monstruozitatea ridicată în urmă cu aproape un an de zile." Impresionant este și textul memorialistic semnat de Marta Petreu însăși: "Poate din aprilie, poate din mai, când și alți copii de pe uliță începeau să lipăie desculți pe pământul răcoros și
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
pufoaice. Din când în când apare Lenin, sufletul revoluției. Prima dată în gara "Finlandia", vorbind de pe un car blindat; absent apoi, dar evocat de legendara colibă unde se refugiase (se sugerează că era înăuntrul ei, liniște! Lenin pregătește asaltul final); ascuns sub un fular, deghizat într-un bolnav de măsele; în fine, vorbind de la tribuna Congresului Sovietelor, proclamând triumful revoluției socialiste. La începutul filmului, o șleahtă avântată se chinuie să răstoarne o imensă statuie a țarului, legând-o cu odgoane și
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
și menirea de-a da un sens vocilor de noapte, jurnalul: la ceasul cînd, cu eleganța ultimului bun rămas, își iau pînă la urmă zborul "păsările așezate pe ferestrele hotelurilor de-o viață". Este, altfel spus, o carte de joc, ascunsă pe jumătate în manșetă, prin care o poetă își ia, în fața lumii, revanșa. În căderea penetului multicolor e, dacă știi s-o cauți, frumusețea deschiderii. Despre ea stă mărturie emblema lui René, cocoșul de munte, "tîlcul" numelui său. Pe el
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
sorginte divină fără nici o îndoială/ fără de veste și fără de pricină". Procedeul favorit îl reprezintă o descripție inocent-insidioasă, iluzoriu-plană care sugerează însă tainele conținute în tot ce alcătuiește lumea fenomenală, așadar, o a treia dimensiune a sa. Fizica deschide perspectiva metafizică ascunsă în straturile mai adânci ale trăirii: "pete de culoare se-aprind și se sting dincolo de rîu/ în aerul de deasupra �naltei ierbi/ sînt văile terasele și colinele unui chip interzis// ora spartă își soarbe clipele dincoace de rîu/ o/ de
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
frustrare. Așa se întîmplă cînd te apropii de sfîrșit: începi să te îmbeți tot mai tare de încrederea în ceea ce ai făcut și să te codești tot mai slab de ceea ce mai ai de întreprins. Singur, compozitorul de geniu își ascunde mîndria. Mediocrul și-o flutură. Și unul, și altul, însă, au ajuns să înțeleagă anevoie epoca în care trăim. Fie că doresc să se impună în fața confraților ori să dispună de întregul răsfăț al publicului, fie că încearcă să-și
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
scrie despre lumea din jur". Și cu Andrei Terian: "Misia socială a criticii, atîta cîtă este, constă în pledoaria sa pentru literatură". Nu și cu Raluca Dună: "în lipsa curajului de a face literatură, critica e un mod de a te ascunde sub literatura altora". Nu curajul de a face literatură a lipsit unor Thibaudet, Sainte-Beuve, Gundolf sau Maiorescu. Poate, talentul. Avînd ei altul. Cît despre Călinescu sau Nabokov (tocmai i-au apărut în românește studiile despre romancieri care au fost cîndva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
Un copac bătrîn, cu noduri groase, cu crengile aplecate, contorsionate, istovit parcă de neputințele ce i se plimbă pe la picioare. Ca un corp abandonat de puteri, căzut, tras în jos de păcate. Relația celor doi devine vizibilă, nu se mai ascunde prin închipuirea nimănui, prin frunzișul ocrotitor, prin suspiciunile imaginației, prin lașități și amînări, în jocul iluziilor inocente. Charlotte continuă provocarea, erotismul vibrează. Îl lasă pe Werther să înțeleagă că-i poate da mai mult. Un joc iresponsabil. Pe care Albert
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
este această Charlotte? Proiecția noastră. Măsura îndepărtării de Werther-ul din noi. Cine este această Charlotte? Călăuza păcătoasă care ne poartă spre noi înșine, spre păcatele noastre, spre neputințe, spre spaima de a opta, de a alege conștient și responsabil. Ne ascundem în hățișul frunzelor, al vorbăriei, al promisiunilor goale, exterioare, ne înstrăinăm de propriile sentimente, de asumarea trăirii lor. Astăzi, Werther este tot mai puțin vizibil în noi, iar Charlotte ne bîntuie tot mai tare. Mi se pare extrem de puternică această
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
despre Incognito: "principala mea operă scrisă în Occident" (p. 1220). Desigur că ansamblul "biografiilor, autobiografiilor și memoriilor contemporane", cunoscut abia acum, își așteaptă o exegeză special consacrată subiectului, cu interpretări care să-i releve noutatea, coerența, miza, subtextele și legăturile ascunse cu restul operei. Petru Dumitriu e un scriitor de redescoperit, dincolo de orice scepticisme, prejudecăți sau entuziasme necugetate (după caz). Această ediție selectivă în trei volume e un imbold de explorare a imaginii pe care o avea autorul despre sine însuși
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
din cauza fundalului, a muncii permanente pentru transmutarea osemintelor, lucrări ghicite în mai toate mișcările exterioare hotelului unde sunt cazați rudele morților, dar și prin fluxul analitic capricios al Augustei care, pe măsură ce scoate la iveală vechile obsesii și luminează anumite relații, ascunde într-o oarecare măsură și motivațiile prezentului. Moartea este suprapersonajul cărții și fiecare personaj se raportează în felul lui la ea. Unii cu propria moarte. Dar aura morții îi și cheamă la viață și adevăr pe cei chemați să decidă
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
Dumitru Hurubă În calitatea mea de sentimental incorigibil, ori de câte ori văd la televizor, sau măcar aud expresii făcând parte din acest gen de manifestare umană, îmi spun că lumea nu e chiar atât de rea, că doar își ascunde pornirile afective de teama căderii în penibil sau ridicol, nu fiindcă nu le-ar avea... Mai ales că telespectatorul zilelor noastre, omul în general, acționează în funcție de cât s-a îmbogățit spiritual, biologic și muscular cu învățături de la thrillere și alte
Din învățăturile TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11989_a_13314]
-
clipei, autorul își mobilizează memoria voluntară pentru "a-și aminti - sau a inventa? - acei ani". Căci memoria are spații goale sau întunecate, pe care scriitorul le sugerează în metafore realizate pe baza amintirilor concrete din copilărie: memoria este o "mină ascunsă în creierul nostru", asemenea minei de cărbuni explorate de copilul Julio și camarazii lui. Golurile memoriei sînt și fotografiile care lipsesc din album, care au murit și ele, precum copacii putreziți transformați de-a lungul a milioane de ani în
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
noi Ce peste suflet joacă-un dans de iele, Cu talpa goală-n bălți, râzând, de ploi, De ochii uzi de-atâtea doruri grele... * Îmi geme inima când te aud Strigându-mă cu glasul cucului. Sub munți de neputință mă ascund Și-ți cer iertare-n șoapta vântului... * Și flori am scuturat cu-a lui aripă Din liliacul ce străjuie la drum Și-un cânt de dor ce-n suflet se-nfiripă Îl împletesc cu-al său suav parfum. * Să treacă
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]
-
îl întrerupsese Maria. Într-una din zile, trecând prin fața atelierului de țesut covoare, o văzu în ușă pe Veta. O salută cu curtoazie și văzu cum ochii ei se luminară de o bucurie nespusă, pe care greu încercă să o ascundă. - Ce mai faci, Veta? Care mai este viața ta? Mai ai ceva vești de la Maria? întrebă Mache. - Păi ce să fac, zise cu sfială Veta, încerc să-i ajut pe ai mei să terminăm o comandă serioasă de covoare, pentru
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului A nins peste macii mei cu galaxii de sânge Într-un albastru ramolit o lume-ntreagă plânge Că primăvara nu mai vine să ne învețe rodul În muguri de lumină ascunde-n taină nodul Din gâtul meu, din inima-mi pustie, din viața mea Din așteptarea asta cu zimți de iarnă grea În care gheața zace precum a morții pânză Acoperindu-mi ziua cu lacrima de mânză A nins cu dărnicie
IUBIREA FĂRĂ SCARĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382678_a_384007]