74,189 matches
-
contestările mai dure, lipsite de menajamente, ale unor tineri, le socotesc binevenite, pentru că pun pe gânduri, clintesc inerții, cu condiția, totuși, să nu fie numai dure (și uneori insolente), nesprijinite pe o argumentație critică. Din păcate, excesele într-o direcție atrag, ca totdeauna, excese de semn contrar, înfiorarea cultică atrage, ca reacție, vehemențele negatoare. Faptul se întâmplă și în câteva dintre intervențiile la discuția din Dilema, altfel atât de oportună, cum spuneam. Intră apoi în joc, stricându-l, aroganța unor tineri
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
le socotesc binevenite, pentru că pun pe gânduri, clintesc inerții, cu condiția, totuși, să nu fie numai dure (și uneori insolente), nesprijinite pe o argumentație critică. Din păcate, excesele într-o direcție atrag, ca totdeauna, excese de semn contrar, înfiorarea cultică atrage, ca reacție, vehemențele negatoare. Faptul se întâmplă și în câteva dintre intervențiile la discuția din Dilema, altfel atât de oportună, cum spuneam. Intră apoi în joc, stricându-l, aroganța unor tineri literați, deloc simpatică, deși ar fi putut fi, pentru că
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
nebunia: îndrăgostit de Lidocika, el luptă ca ea să nu cadă în plasa lui Krecinski, simțindu-i stofa de farseur. Luptă pînă la a fi considerat ridicol și chiar nebun. Agitat, frenetic, încercînd să fie și cuceritor, Grigore Gonța îți atrage privirea și atunci cînd nu are de rostit o replică, ci învîrtește doar o cutie cu bomboane în mîini, zîmbindu-i candid Lidocikăi. Absolut remarcabilă apariția lui Valentin Uritescu în Raspliuev. De mult nu l-am văzut construind un personaj dificil
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
Constantin Dram. * Hazardul lecturii ne-a adus în față, imediat după Mozaicul, un foarte bun număr, 17-18 din TRIBUNA, dedicat în mare măsură violenței, cu studii serioase ce urmăresc acest aspect în mass-media, modă, publicitate. Pe ultimele pagini ne-a atras atenția un interviu luat de Ion Mureșan lui André Velter, poet laureat cu numeroase premii franceze, realizator de emisiuni dedicate poeziei la France Culture, coordonatorul colecției "Poésie Gallimard", autor de cronici în "Le Monde". Întrebat dacă există ierarhii poetice în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
apare, exacerbat dar just, în agitația mulțimii care cere și obține capul lui Moțoc în nuvela Alexandru Lăpușneanu de C. Negruzzi. Între aceste poziții și oarecum colorată sceptic, e de așezat atitudinea maximelor de felul "schimbarea Domnilor, bucuria nebunilor", care atrage atenția asupra problemei dezbătute mai sus, a consimțământului colectiv greșit. Luate ca un ansamblu, aceste legitimări românești ale puterii cuprind într-un fel sau altul, o axiologie politică pătrunsă de un relativism înțelept, de un umanism deschis, binevoitor. Mutațiile actuale
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
țară cu maniera de a gândi a lui Alain Besançon, grație traducerii cărții sale Imaginea interzisă. O istorie intelectuală a iconoclasmului, de la Platon la Kandinsky. Parcurgând capitolele acestei cărți - una dintre cele esențiale în domeniul gândirii estetico-filosofice contemporane - am fost atrasă imediat de vivacitatea și polivalența raționamentelor, de argumentele pro și contra reprezentării imagini Divinului în opera de artă. Cu toate că Hegel proclamase "moartea imaginii" și a artei în plin secol XIX, Alain Besançon crede că imaginea "retrăiește deja, sub alte forme
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
negînd eficiența diverselor eforturi umane. sînt în genere bine cunoscute, chiar dacă n-au fost totdeauna înregistrate de dicționare; multe dintre ele au părut probabil prea puțin fixate pentru a fi acceptate de dicționarele generale - și prea uzuale pentru a mai atrage atenția glosarelor argotice. Atestările jurnalistice contemporane le confirmă însă circulația și le ilustrează capacitatea de adaptare la context, prin variații și substituții. Pentru a descrie situația unor amenințări și a unor represalii lipsite de eficacitate, circulă de mai mulți ani
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
Karamazov de pildă să am satisfacția unicității,... a unui egoism de rasă... (Urmează niște note, cuvinte traduse din franceză): De trop - care e în plus, je suis de trop... S'affubler, a se îmbrăca fistichiu, în mod ridicul. Affrioler - a atrage... cadourile ademenesc copiii...
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
conducă în sondaje! Vulgaritatea înfricoșătoare și păcătoșenia infernală ne guvernează toate gesturile, dar ne considerăm cei mai creștini oameni din lume! Ne batem joc de noi înșine cu o plăcere maladivă, însă punem mâna pe ciomag imediat ce un binevoitor ne atrage atenția că ființa umană pe care o călcăm în picioare e propriul nostru copil iar femeia îndurerată cu care ne satisfacem poftele cele mai josnice e sora sau mama noastră! Un politician liberal făcea un apel plin de patetism, invitându
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
dirijorale, cu maeștrii Cristian Mandeal și Horia Andreescu. Sunt oamenii obișnuiți ai casei... Se poate spune. Dar fiecare concert, fiecare program, fiecare repetiție, se constituie într-o experiență captivantă, aventură către care melomanul atent dar și muzicianul de ansamblu este atras necondiționat. Astfel poate fi privită realizarea Simfoniei a 6-a, "Patetica", de Ceaikovski. În viziunea lui Andreescu aceasta se constituie într-o aventură a spiritului romantic de secol XIX, un roman, o lume mai puțin slavă și în primul rând
Între tradiție și originalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17043_a_18368]
-
lui Eminescu (în nr. 3 din 1 martie 1875). În introducere, autorul aduce un elogiu scriitorilor de la 1821 pînă la 1848, apoi intră în subiect: "Dintre toți scriitori cari, în timpul din urmă, s-au încercat în poezie, d. Eminescu ne atrage mai cu seamă privirile, pentru că-l vedem pus în fruntea "nouei direcțiuni". Cînd un critic de talia d-lui Maiorescu, recunoscînd negreșit imperfecțiunile d-lui Eminescu, îl pune înse alăture, imediat alăturea (s.n.) cu marele nostru poet Alexandri, numai putem
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
278 din articolul semnat: G. Gellianu). În 1873 Grădișteanu formulase "inepții", "asortiment de greșeli grosolane de gramatică", în 1875, G. Gellianu, același P. Grădișteanu: "nămol de greșale de versificare...". La 15 februarie 1876, grupul de "redactori-colaboratori" ai Revistei contimporane îl atrag pe B. P. Hasdeu la conducerea publicației cu un titlu modificat: Revista literară și sciințifică, cu menționarea directorului pentru partea literară, în persoana antijunimistului Hasdeu, cu înscrierea pe copertă a comitetului de redacție format din 28 de membri, între care
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
Mircea Mihăieș Articolul meu de acum câteva săptămâni, "Doar "o răfuială între bandiți"?" ("România literară", nr. 17, p. 2) mi-a atras replica plină de indignare a domnului Andrei Ursu. Sub titlul "Calomnii" (aceeași revistă, nr. 20, p. 11), fiul lui Gheorghe (Babu) Ursu mă definește drept "colportorul unor incredibile, îngrozitoare calomnii lansate în mod iresponsabil (sau cu bună știință, și atunci
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
totul lui Titus Popovici, a cărui inteligență mă apropiase de el. Recunosc, ca și în cazul lui Brummer: eroul complicat Cavadia din Galeria a fost făcut după modelul lui Titus. El sărise în sus auzind ce-i spusesem și îmi atrăsese atenția cu insistență să nu mai povestesc altcuiva ce aflase, că ar fi fost grav de tot... Urmează o întîmplare extraordinară. Despre care nu am scris niciodată. Și pe care, acum, în ceasul dezvăluirilor, se cuvine s-o împărtășesc... Prin
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
noastră este punerea în situație a operei, fie că este vorba de un tablou sau de o sculptură... Este vorba desigur de atenția acordată ambianței, de exemplu atelierului său, ori soclului... Sculptura trebuie așezată, desigur, pe un piedestal, pentru a atrage privirea, pentru a o pune în valoare, a anunța faptul că e frumoasă... Dar trebuie oare să anunți că e frumoasă? Dacă e frumoasă, nu mai e nevoie să spui că e frumoasă... Știți foarte bine că în această scumpă
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
nu e bine făcut. Brâncuși gândea dimpotrivă că, în primul rând, capul trebuia să fie o operă de artă desăvârșit făcută, indiferent de situația în care este pus. Este cazul capetelor Domnișoarei Pogany, foarte bine lucrate, perfecte, care trebuie să atragă imediat prin această perfecțiune a lor. Dacă o găsești pe Domnișoara Pogany într-un pod de casă, vei spune, "iată e aici ceva frumos!" - nu are nevoie de un soclu. Dar dacă te hotărăști să o pui pe un soclu
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
cu americanii, cu brazilienii, ca să se pună de acord cu privire la împrumutarea unei pânze și... Cât despre criterii, cred că nu cel al rentabilității trebuie să primeze, nu trebuie să se cadă în industrie... O expoziție nu trebuie făcută pentru că va atrage foarte multă lume. Într-o expoziție sunt obiecte cât mai frumoase, îmbinate în așa fel ca oamenii să le înțeleagă. Firește, oamenii sunt mai mult sau mai puțin maturi. Când am prezentat la Centrul Pompidou expoziția Paris-Berlin, în care erau
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
Mircea Mihăieș De la Nichita Stănescu, despre care se știe că era, la modul amuzat-ironic, superstițios, ne-au rămas o sumedenie de vorbe memorabile. O propoziție a lui, intens citată între apropiați - "Cuvintele atrag realul" -, a făcut ocolul lumii literare, dobândind aura unei superstiții de grup. Mă gândeam, în aceste zile, atât la cuvintele lui Nichita, cât și la situația creată de justiția franceză, ajunsă, pe urmele lui Adrian Costea, în România. Sunt celebre
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
chip natural la o poetică a strălucirii și discreției. Ideea centrală a cărții este că poetica ficțiunii se nutrește dintr-o poetică a mentalului, iar în această poetică a mentalului, fundamental este faptul că lumile ficțiunii clasice își propun să atragă spectatorul în afara câmpului său de experiență empirică imediată. Perfecțiune, atenție, detașare sunt cheile unui univers care convinge prin asimetrie, prin contrastul dintre realul concret și idealul care purifică și organizează lumea ficțională. Literatura franceză a sec. XVII, remarcă autorul, este
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
al vieții, noi filmăm un alt univers, al nostru, un univers în care suntem singurii și atotputernicii stăpâni. Poate nu aș fi scris rândurile de mai sus dacă simple fapte observate zilnic, de un timp încoace, nu mi-ar fi atras atenția într-un mod aproape brutal. Nici că s-ar fi putut o mai limpede și mai expresivă ilustrare a spuselor lui Eliade, decât situația în care se află mulți dintre contemporanii noștri și care se potrivește perfect cu ceea ce
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
cel mai complicat lucru din lume trebuie să ne gândim - dincolo de reala dezertare a administrației - la nevroză, la nevroza unui oraș. Dacă așa stau lucrurile, atunci mizeria e mai mult decât rezultatul unei incontinențe accidentale. Cum câștigarea libertății politice a atras după sine și spulberarea refulărilor acumulate sub comunism, atunci a murdări în jur (mai puțin în propria casă, care este o imagine privată a fiecăruia) reprezintă o acțiune concertată (și nu doar efectul indolenței), o formulare viabilă a unei defulări
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
a fructe putrede, - un miros vechi de toamnă în livezile bogate de pe vremuri... În cîteva minute, mă obișnuisem cu noaptea artificială străbătută de glasurile ascuțite ale păsărilor, de răgetele fiarelor. Întîi crezusem că răgetele erau adevărate. Pe urmă mi se atrăsese atenția că lucra o bandă sonoră, iar ochii aceia fosforescenți de tigri, de lei, erau doar niște beculețe electrice. Dar din tot ce-am văzut la Los Angeles, cunoștința făcută cu femela-urangutan solitară a fost "scena" cea mai tare. Eram
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
Hermes și lumea gîndirii sau Breviar hermeneutic. Nu am putut să deslușesc motivul republicării în volum a acestor articole: în general sînt de mici dimensiuni și nu cuprind decît prezentări succinte ale autorului și cărții respective. Două articole mi-au atras atenția: "Mircea Eliade în anii de ucenicie" și "Corespondența lui Eminescu" - lecturi critice atente cu informații utile și observații pertinente. Cît despre rest... poate e util să vedem chiar justificarea autorului: Deși demonul bun al reluărilor și prelucrărilor laborioase, al
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
Celaru, e publicat de . Aceeași revistă publică, la 16 februarie 2000, un articol cu titlul " - articol din care e reprodus un citat semnificativ. Într-un chenar separat, foarte vizibil, e reluat un alt citat, din nr. 12, în care se atrăgea atenția asupra reiterării unor teze "clasice" ale antisemitismului într-o nouă publicație, Regăsirea. Bănuim că la sesizarea noastră, acestei reviste extremiste i se face o analiză separată, sub titlul Oare nu știe Noua stîngă (veche) ce scrie Vechea dreaptă (nouă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
încărcătură poetică mai deosebită, ca, de pildă, așezarea mesei de către erou, unde nu are drept parteneri decât calul și codrul. Motivul "închinării" se regăsește în basm și îl va prelua și Eminescu în Mușatin și codrul. Valoarea lui artistică, ne atrage atenția autorul, a fost remarcată încă de Alecu Russo, care cita într-o scrisoare aceste foarte frumoase versuri: "Închinare-aș și n-am cui,/ închinare-aș murgului,/ Dar mi-i murgul cam nebun/ Și de fugă numai bun./ Închina-voi
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]