10,926 matches
-
actualizați în stilul direct, virtuali în stilul indirect. Discursul indirect liber este, din acest punct de vedere, o formă extrem de interesantă de manifestare a polifoniei, funcționînd ca exemplu de fraze fără cuvinte și verbalizînd, în textele narative, gîndurile și percepțiile atribuite punctului de vedere al unui personaj. Ca fenomen metalingvistic, discursul raportat a fost studiat din perspectiva relației discursului direct cu autonimele, teza fiind susținută de Gottlob Frege, pentru care stilul direct este echivalentul unui nume propriu, și dezvoltată ulterior de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a comportamentelor discursive); 2) însușirea limbajului de către copii; 3) abordarea neurolingvistică, modalitate care cercetează aspectele limbajului în ceea ce privește organizarea cerebrală și maniera de funcționare a acestuia. În cercetările gramaticii generative și în cele lexico-gramaticale se pune accentul pe modelul emoțional stimul-răspuns, atribuit celor două instanțe: sediul emoției - (subiectul afectat) și declanșatorul emoției - (agentul, cauza), iar organizarea semantico-sintactică se face în jurul unor "verbe psihologice" - Exemple: Veștile bune (declanșator) îl entuziasmează (verb) pe Paul (sediu); George este surprins - enunțul vehiculează un sentiment care înlocuiește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care se prezintă semnificația), deoarece ea este un ansamblu de semne, iar acestea au două aspecte, fonic și semantic. Conținutul reprezintă o realitate substanțială, un decupaj al realității realizat de fiecare limbă, ieșit direct din sistemul semnelor, fiindcă semnificația, cunoașterea atribuită unei forme lingvistice, este dată prin acest sistem. Continuînd analiza, L. Hjelmslev a stabilit că atît expresia, cît și conținutul au formă și substanță, forma fiind o configurație lingvistică ce rezultă din rețeaua relațională care definește unitățile și produce diferențele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțătorului și cel al receptorului; acesta, dotat cu propriile referințe culturale, sociale și lingvistice, interpretează discursul altuia cu mijloacele sale. Luarea în considerare a interpretării receptorului implică, pe de altă parte, faptul că enunțătorul integrează în propriul discurs imaginea discursului atribuit receptorului, adică discursul enunțătorului conține imaginea propriei interpretări atribuită altuia. Din punctul de vedere al receptorului însă, înțeleasă ca o strategie cognitivă, interpretarea se poate configura ca fiind constituită din două etape în interiorul unui raționament logic: 1) stabilirea inferențelor creative
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
referințe culturale, sociale și lingvistice, interpretează discursul altuia cu mijloacele sale. Luarea în considerare a interpretării receptorului implică, pe de altă parte, faptul că enunțătorul integrează în propriul discurs imaginea discursului atribuit receptorului, adică discursul enunțătorului conține imaginea propriei interpretări atribuită altuia. Din punctul de vedere al receptorului însă, înțeleasă ca o strategie cognitivă, interpretarea se poate configura ca fiind constituită din două etape în interiorul unui raționament logic: 1) stabilirea inferențelor creative și 2) generarea expectativelor; dintre acestea, prima etapă este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
decît ceea ce se înțelege cînd este luat în sens literal, dar presupozițiile să rămînă identice cînd se trece de la o interpretare la alta ( Această haină nu-ți stă rău Această haină îți vine bine.). Legile care generează cantitatea de informație atribuită enunțului se aseamănă cu maxima cantității la H. P. Grice. Legea interesului pretinde că nu putem vorbi legitim altuia decît de ceea ce este estimat că-l interesează. Dacă destinatarul nu este interesat de actul de afirmare al locutorului, atunci el
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
îi cunoaște pe aezii nomazi, Evul Mediu pe truveri, clasicismul secolului al XVII-lea pe paraziții protejați ai aristocraților. V. discurs constituent. MAINGUENEAU 1993; MAINGUENEAU - COSSUTA 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; MAINGUENEAU 2004. NM PARAVERBAL. În sens restrîns, trăsătura "paraverbal" este atribuită aspectelor vocale ale producerii verbale, deoarece, de obicei, nu numai alegerea cuvintelor și îmbinarea lor sînt semnificative, ci și expresia vocală cu care sînt asociate. De altfel, se pare că fiecare comunitate influențează cu modulații previzibile și cunoscute de fiecare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interpretative, îndeosebi pentru aspectele non-contextuale ale enunțurilor. Relațiile pragmaticii cu lingvistica sînt deosebit de complexe și vizează în mod deosebit semantica, impunîndu-se exigența de a delimita frontierele, deoarece unele aspecte ale analizelor reflectă atît folosirea limbii și procesele de comunicare (domeniu atribuit pragmaticii și altor discipline nelingvistice), cît și sistemul organizat de reguli și de unități (ce țin de lingvistică). În aceste circumstanțe, lingvistica a rămas să se ocupe cu analiza semnificației produse de diferite niveluri ale componentelor frazei, în vreme ce pragmatica ar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
combinația (sau expresia) efectiv realizată. V. praxeogramă, presupoziție. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SCHIMB. Termenul schimb este polisemantic, cunoscînd două accepțiuni, una generală și una specializată, cea din urmă fiind atribuită domeniului analizei conversaționale. În sens general, schimbul desemnează activitățile discursive produse între doi sau mai mulți interlocutori, fiind, așadar, sinonim cu interacțiune sau cu dialog. În sens tehnic, schimbul reprezintă unitatea dialogală minimală a conversației, ce cuprinde cel puțin două
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
analiză, corpus. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SUPRASTRUCTURĂ. Potrivit lui T. A. van Dijk, într-un model cognitiv al textualității, se distinge un prim nivel, construit dintr-un sens (o reprezentare propozițională) și o valoare ilocutorie (un tip de act de vorbire), atribuită propozițiilor. Există apoi un al doilea nivel, unde grupurile de propoziții sînt, printr-o serie de prefaceri, condensate și stocate în memorie pentru a permite continuarea construcției sensului prin integrarea enunțurilor următoare. Aceste grupuri de propoziții formează macrostructurile semantice iar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
materializeze, Biserica creștină a trebuit să se adapteze condițiilor istorice pentru a-și realiza misiunea pe pământ și a supraviețui în fața persecuțiilor imperiale sau a ereziilor. Parusia este amânată sine die, veghea devenind starea de zi cu zi a creștinului. Atribuită Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, Apocalipsa ("descoperirea", gr.) se pare că a fost scrisă la sfârșitul primului secol creștin, atunci când persecuțiile împotriva creștinilor se intensifică, iar a doua venire a lui Hristos, mai iminentă ca oricând, părea singura cale de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sau ale unor Ilf, Petrov și Zoșcenko ar avea de suferit substanțial. Mă bucur că ai dedicat un elogiu funcționarului, acest Don Quijote al literaturii clasice și moderne. Așa că să nu dea Dumnezeu să rostim vreodată cele două blesteme/ânjurături rusești atribuite acestei specii: „Să dea Dumnezeu să trăiești dintr-o singură leafă!“ sau „Ia mai du-te tu în contabilitate!“. Cred că fiecare cetățean cinstit care a gustat din suferințele și bucuriile funcționarului înțelege perfect aceste mesaje. Dulcea povară a gloriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
tabu-uri sau neinteresante. Aceasta nu mai este valabil în cazul lui James Joyce sau D.H.Lawrence. Dar, cum am argumentat mai devreme, prin durată ar trebui să înțelegem ceva mai mult decît selectivitatea și discontinuitatea care pot fi oricînd atribuite unei narațiuni (ne putem oricînd gîndi la lucruri care se vor fi întîmplat, dar care nu au fost prezentate). 3.2.4. Frecvența Prin termenul „frecvență” denotăm activitatea de a povesti textual un singur eveniment din istorie, în mod repetat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
focalizatorului intern vs. omnisciența teoretică a focalizatorului extern) și variația emotivă (neutralitate vs. angajarea în prezentare). De exemplu, acolo unde focalizarea emotivă este angajată, scenele sînt reprezentate într-o manieră vizibil idiosincretică, lucru ce pare a fi cel mai bine atribuit stărilor sufletești sau evaluărilor personale ale unui personaj. Rațiunea și emoțiile focalizatului sînt, de asemenea, supuse atît unui tratament extern cît și unui tratament intern (presupunînd că focalizatul este uman sau cvasiuman). O ultimă fațetă a variației focalizării este cea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cele ale naratorului. Destul de des, exemplele teoreticienilor privind focalizarea psihologică și ideologică (de exemplu, cele ale lui Rimmon- Kenan) par a fi mai lesne adaptate în caracterizări mai ortodoxe ale autorului, ele fiind naive, copilăroase, sfioase sau paranoide. Limitarea orientativă atribuită perspectivei unui anumit personaj pare să își găsească rostul în relație cu problemele spațio-temporale; de departe însă, în domeniile psihologiei și ideologiei este mai greu să hotărăști dacă un anumit accent nu aparține naratorului - bineînțeles, cu excepția momentelor în care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pentru că, dacă autorul ne-ar mustra într- adevăr, am dezaproba această atitudine și am privi-o ca pe o impertinență). Orice urmă de nervozitate a vreunei cititoare, cauzată de această adresare directă, ar trebui să fie risipită, bineînțeles, de vorbele atribuite acestei doamne fictive. În toate aceste cazuri, ca și în altele, rolul naratarului nu reprezintă o parte fundamentală în structura de bază a narațiunii, ci un procedeu integrat în strategia narativă. În toate situațiile menționate mai sus - și, de fapt
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cu naratori la persoana întîi pot la fel de ușor să conțină DIL sau alte tipuri. După cum arată Leech&Short (1981:328-33), în exemplele care urmează un singur cuvînt adițional atribuit unui personaj, sau chiar un singur semn de punctuație atribuit acestuia pentru expresivitate, poate semnala mai degrabă prezența DIL decît cea a discursului indirect naratorial: El spuse că nenorocitul de tren a întîrziat. El îi spuse să îl lase în pace! Presupunem că nenorocit vine de la personaj (el) și nu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sunt azi "etichete" foarte căutate de către partide, iar internaționala socialistă și PPE dețin monopolul atribuirii acestora. Un monopol folosit odinioară cu foarte multă parcimonie, dar care, la inițiativa PPE, începe să fie tot mai lax. Într-adevăr, fiecărei noi competențe atribuite Parlamentului european îi corespunde o accentuare a competiției între membri, care caracterizează marile grupuri din Parlamentul european și, în sânul acestora, a rivalității dintre marile partide în vederea întăririi influenței acestora. În acest joc, partidele germane, sprijinite de fundații puternice, sunt
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
A.E. Carter, Guy Michaud, Gilbert Durand și Norberto Bobbio sunt autorii pe ale căror explorări Mitchievici își consolidează seria argumentativă ce face posibilă tranziția pe teritoriul culturii române. Aici, rețeaua reperelor se rarefiază, însă se diversifică sub aspectul sensurilor atribuite unui fenomen nou, al cărui idiom straniu cultura română și-l însușește greu. Mihai Zamfir și Matei Călinescu se delimitează primii dintr-o serie de autori interesați, în formule și în intervale temporale diferite, de implicațiile decadentismului și ale sinonimelor
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
trăsăturile de Caz și de acord este identică pentru cele două tipuri de limbi: dintre cele două Cazuri structurale, cel mai înalt va fi atribuit argumentului A, iar cel mai jos, argumentului O. Sursa variației de parametru este alegerea Cazului atribuit argumentului S. Bobaljik (1993) arată că în majoritatea abordărilor de tip GB (excepții: Levin și Massam 198510, Massam 198511, Marantz 199112), Cazul structural absolutiv din limbile ergative corespunde nominativului din limbile nominative, trăsăturile comune acestor două Cazuri fiind: (a) posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
atribuie nominativul argumentului S. Bok-Bennema (1991), care folosește termenul ergativitate cu sensul "imposibilitatea anumitor clase de verbe de a atribui Caz structural" (vezi supra, 2.1.), susține că ergativul trebuie analizat, asemenea genitivului, ca fiind un Caz excepțional; ergativul este atribuit de I subiectului verbelor tranzitive în poziția Spec,IP, iar obiectele sunt supuse obligatoriu pasivizării și primesc de la I nominativul/absolutivul. Conform lui Bittner (1994), Cazul ergativ este atribuit Agentului (subiectului) în poziția inițială din VP. În limbile acuzative, verbul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
DP, în poziția de specificator al acestuia). Variația parametrică este legată de forța trăsăturilor: în franceză, acordul puternic determină deplasarea verbului; în engleză, unde acordul este slab, verbul nu se deplasează. În versiunea inițială a PM, Cazul e verificat, nu atribuit. Flexiunea (I) verifică trăsătura de Caz nominativ. În versiunea ulterioară a PM, valoarea unei trăsături particulare nu e specificată atunci când aceasta intră în derivare; faptul că v și T au trăsături φ neinterpretabile activează aceste trăsături; în această versiune, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
specificator−centru. Categoriile funcționale v și I trebuie numai să c-comande un argument pentru a se valoriza trăsăturile. Bruening (2007) prezintă cele două tipuri de marcare cazuală a nominalelor: (a) Caz structural: nu depinde de un anumit rol tematic atribuit nominalului sau de itemul lexical care îl selectează (verbul); cazul se poate schimba atunci când rolurile tematice și itemii lexicali rămân aceiași (de exemplu, în cazul pasivului); nominativul și acuzativul sunt cazuri structurale; (b) Caz lexical/inerent: depinde fie de itemul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
realizărilor cazuale: a. caz lexical guvernat b. caz dependent (Ac. sau Erg., dependent de valența verbală) c. caz sensibil la context (Nom., Gen.) d. altele Ierarhia disjunctivă a realizărilor cazuale (Marantz 1991) Conform acestei ierarhii, ergativul este un caz dependent atribuit subiectului (coocurent cu obiectul), iar acuzativul este un caz dependent atribuit obiectului (coocurent cu subiectul); se explică astfel de ce ergativul și acuzativul nu sunt atribuite de verbe intranzitive. Nash (1997: 138) − fără a elimina din discuție Cazul abstract − susține că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Erg., dependent de valența verbală) c. caz sensibil la context (Nom., Gen.) d. altele Ierarhia disjunctivă a realizărilor cazuale (Marantz 1991) Conform acestei ierarhii, ergativul este un caz dependent atribuit subiectului (coocurent cu obiectul), iar acuzativul este un caz dependent atribuit obiectului (coocurent cu subiectul); se explică astfel de ce ergativul și acuzativul nu sunt atribuite de verbe intranzitive. Nash (1997: 138) − fără a elimina din discuție Cazul abstract − susține că, spre deosebire de acuzativ, Cazul ergativ nu e structural, adică legitimat de o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]