3,506 matches
-
Soția mea vă transmite gândurile sale cele mai bune. Omagiile mele dnei Wikander și foarte amical al dvs.ș,ț Mircea Eliade P.S. Am primit o scrisoare de la Otto Höfler1. XXtc "XX" WIKANDER către ELIADEtc "WIKANDER către ELIADE" Lund, 3 august ș19ț52 Dragă prietene, Abia astăzi, revenit de la țară, răspund lungii dvs. scrisori din 16 iulie*. Iertați vă rog, dacă puteți, această leneșă nonșalanță... și scuzați-i și pe colegii mei de la Uppsala, care neglijează în mod culpabil cererile dvs. de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
septembrie. (Trebuie să ne întoarcem la Chicago la începutul lui octombrie, din cauza numeroaselor „manifestări culturale” ale Facultății noastre.) Prin urmare, există o posibilitate de a ne întâlni - fie la Paris, fie la Palma de Mallorca, unde ne vom petrece luna august. (Nu știu adresa exactă, dar pot să v-o trimit de la Paris.) Noi toți, prietenii dvs. de la Chicago, suntem dezolați că ați renunțat să publicați Haskell Lectures. Dar vă înțeleg - trebuie să puneți la punct celelalte lucrări, multă vreme neglijate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care, după ce a întrevăzut calea, să poată face și explorarea. Fiți prin urmare acest explorator! Aruncați-vă în apă, luați-vă zborul (imaginile se precipită în mine pentru a exprima ceea ce resimt atât de intens), dar scrieți marea dvs. carte! Auguste Comte era meditator la École Polytechnique; s-ar fi putut limita la a preda matematicile; dar nu: complet singur, ferindu-se să citească ceea ce se scria în timpul său, pentru a se păstra pur de orice contact străin înșiruirii ideilor sale
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de la Deva, Oradea, 2000); Clipa zboară cu-n zîmbet ironic, Ed. Dyonisos, Craiova, 1999 (nominalizată Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Marele premiu al Festivalului internațional de poezie de la Sighetul Marmației, 1999); Dintr-o haltă părăsită, versuri, Ed. Augusta, Timișoara, 2000 (Marele premiu ASLA Oradea, 2001, nominalizat la Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 2001); Pornind de la zero, antologie de versuri, Ed. Cartea Românească, București, 2000 ; Über den Wald, versuri, volum bilingv română-germană, Dionysos, Germania, 2002; Atitudini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unei nații. Dar națiunea era atunci paralizată, am putea spune, copleșită de extraordinara grandoare pe care i-o dăruiau timpul și istoria - regăsirea unor „seminții” disparate ce foloseau același idiom lingvistic, stăpâni ai unui teritoriu și ai unei istorii milenare, auguste -, nu „avea chef” de profeți! Nici măcar de cel mai trivial, mai „bărbătuș”, căruia i s-au Închinat, ciudat, unele spirite de excepție și care a fost asasinat de regele acelui moment la modul nedemn - ha, se pare, un rege și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se părea atunci nu numai agresivă, dar și inamică, eu nemaiputându-i oferi decât propria mea realitate, În care nu credeam și care... nici nu exista! Apoi a existat, tot atunci, Îmi amintesc, realitatea legilor, a funcțiilor sociale, a persoanelor auguste la care eu nu aveam acces - o lume Întreagă „despre care se vorbea” și față de care adulții ce mă Înconjurau păreau Îmbibați de un respect ce se Învecina cu frica. O altă realitate care făcea pur și simplu frică numai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se dă atâta importanță: inteligență, forță de muncă, capacitate profesională, sau celor morale, precum onestitatea, franchețea, generozitatea, simțul datoriei sau al onoarei. Nici azi nu-mi vine ușor să o definesc, acea autoritate care a vegheat ca o rigidă și augustă fantomă-judecătoare și definitivă a lungii, lungii mele copilării și adolescențe. Poate era vorba doar de ființele care-mi impuneau prin nonșalanța cu care acceptau existența, realul, realitatea fizică și cea socială, lejeritate, ușurință, care-mi dădeau impresia că „ei se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se zic Români”, trăitori de-o parte și de alta a Carpaților, la Nord de Dunăre, propunând o grafie latină unui „idiom” ce avea ciudat de mari asemănări de flexiune și de vocabular cu una din limbile de cea mai augustă civilizație a globului! Sau preotul de țară Vasile Lucaciu care, impresionat În tinerețe de cea mai mare catedrală a Europei, San Pietro de la Roma, hotărește Împreună cu enoriașii săi din satul Sișești de lângă Baia-Mare să ridice „una la fel”, pe al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
individualitatea Îngustă, capabil de arăta și de a exersa un organ, o disponibilitate pentru „celălalt” - un „celălalt” care este fie un grup, o națiune, ideea unei națiuni, fie, pur și simplu - o idee! Încorporată În mitul gloriei, acea glorie „fertilă, augustă” ce se numește știință, pasiune pentru legile fizice sau sociale, artă, literatură, religie sau filantropie (azi, când o reală filantropie Înseamnă nu numai a vărsa devize Într-un cont În bancă pentru unii, depărtați, necunoscuți aflați În lipsuri grave, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În ciuda atâtor lamentații, scriptice sau orale, ale celor care, din pragul ei, se jeluiesc după Îndepărtata și trandafiria tinerețe. Bătrânețea, această fază biologică și morală, este și sediul tuturor ieremiadelor care, precum le arată și numele, Încep cu vechea și augusta Biblie, acel vanitas vanitatum, viața ce se profilează deodată și ireversibil ca sediu al tuturor valorilor precare, semn al limitei și imperfecțiunii umane. Creație nereușită a zeilor din care budiștii, dar și creștinii au făcut doar un „loc de trecere
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este făcută din lucruri mici! 2 Unii cititori vor zâmbi probabil citind rândurile de mai sus; sunt de acord, trebuie un anume curaj sau inconștiență să ataci teme atît de discutate și Întoarse pe toate fețele de minți luminate și auguste, Încât orice ai adăuga tu, mărunt scriitor aflat Într-o zonă marginală a marii culturi europene, nu poate, În cel mai bun caz, decât să provoace o ridicare din umeri: problema bătrâneții și, mai ales - mai ales! - problema morții! Dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vorbe, ca să fiu liniștit. Cu dragoste, M. V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”(Varatic)” data =”20/VII.1975” desc=”C.P.”> Dragă Eugen, Noi suntem la Varatic de câteva zile și, dacă nu se ivește nimic stăm toată luna august. Am așteptat o scrisoare relativ la fotografia lui Millo, care aș fi putut s-o aduc aci, Întrucât am venit cu o mașină. Neprimind scrisoarea nam adus-o și stă la mine de aproape un an . La fel și cu confirmarea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sper ca treburile să se desfășoare frumos, chiar dacă se mai Întârzie puțin cu vacanța aceasta (...). Cât privește despre Dl. Prof. Tempeanu nu am nici o grijă. Dl. Sorinel Gorovei se repede până la Fălticeni să-și aducă soția și fetița. În luna august va fi și dânsul mai mult acolo, În concediu. Eu aștept mereu materiale de la Dstră. Știu că tot ce-mi trimiteți este selectat de Dstră cu multă competență. Numele de care-mi pomeniți, Ion Feresuariu, Neculai Stoleriu, Îmi sunt cunoscute
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
traversezi un oraș aciuat într-o amintire culturală a cuiva, în care personaje livrești și figuri istorice demult apuse s-au încarnat în trecătorii ce îți ies în întâmpinare. Doar vestimentația s-a schimbat. Mai multă animație găsim pe Rua Augusta, rezervată integral pietonilor: case cu trei caturi, așezate într-o simetrie perfectă, și omniprezentul pavaj, alb și negru, ca un preș bine îngrijit. Pe laturi, o sumedenie de shopuri și cafenele semiaglomerate. Avem două posibilități: să mergem spre Arcul maiestuos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Harta orașului, cu care ne-au dotat gazdele de la Alfa Lisboa, ne dă de înțeles că suntem în cartierul Chiado și că fluviul ar fi un obiectiv mult mai ușor de atins. Trecem pe sub Arco da Victoria, ce încununează Rua Augusta, și ieșim în Piața Comerțului, cea mai mare din câte văzusem până acum la Lisabona, închisă din trei părți de clădiri galbene cu portic, formând un unic ansamblu arhitectural. Piața se varsă către uriașul estuar al râului Tajo, cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pustii acum, bate un vânt rece, foarte puternic. Este ca un oraș din care au plecat toți navigatorii. Puține lumini la ferestre, doar câteva vitrine care mai atrag drumeți întârziați. Ceva mai multă animație la McDonald’s-urile din Rua Augusta. Mergem cu un fel de încăpățânare, hotărâți să ne stoarcem ultimele resturi de energie. Discutăm despre șansele Europei în fața Americii: cultura, bineînțeles, și imensele tradiții pe care trebuie să și le păstreze. După ce-și va fi suprimat frontierele politice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
își petrecea după-amiezile, savurând cafeaua cu prietenii. În vestibul ne întâmpină o ghidă-custode al muzeului - o doamnă radioasă, bine apretată, ce-și intră imediat în atribuții, copleșindu-ne cu o pletoră de amănunte despre casa în care ne aflăm și auguștii săi locatari. Vizităm doar odăile de la parter. Interior - destul de sobru, auster, mobilier de țară. Fotografii de familie, gravuri, bibelouri, farfurii pictate, împletituri de trestii aduse de Mauriac în urma unei călătorii în munții Pirinei. În centrul sufrageriei se află o masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
creadă nici o clipă, repet, că mă plâng - așa cum, cred eu, nimeni nu m-a auzit văitându-mă în cele aproape două decenii de recluziune și singurătate socială, lipsuri materiale etc. Nu, eu am voit-o și, cum o spuneam, pronia augustă a artei mele, ca și zeii mei tutelari m-au răsplătit însutit pentru pierderile și neînțelegerile „din jur” și, vrând-nevrând, a trebuit să „mă înham” la „eșafodaje, construcții și teme” la care nu visam și nici nu îndrăzneam să o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care Spiritul ostenește / 118 4. Templul, mereu Templul / 125 5. Nu mai există cuib pentru pui / 142 6. Isus = Hitler / 155 Ierusalim: Golgota (Sfântul Mormânt), cripta Prodomos, biserica Nea, biserica Sfânta Ana, cartierul creștin, Școala Biblică, moara de la Montefiore, turnul Augusta Victoria, muntele Scopus, turnul YMCA, cartierul armenesc, poarta Sionului, Ophel (muntele Sion), biserica Adormirii, poarta Jaffa, strada el-Wad, suk-ul Khan, esplanada Kotel, Cardo, Ierusalimul de Apus, Ierusalimul răsăritean, Haram al-Charif, Yad Vashem, Universitatea de pe muntele Scopus, al-Quods, centrul Salah el-Din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un botez în mănăstirea lor, s-a deranjat pentru puțin lucru. Memoria lui, orfană, nu persistă nicăieri. Călugării dominicani au pus bazele unei descendențe, numai că bonapartiștii n-au instituit o dinastie cine are urechi de auzit să audă! (ad augusta per angusta). Turismul a avut de suferit, dar mai puțin ca în alte părți. Niciun punct de trecere a frontierei în apropiere. În fiecare an, circa opt sute de mii de credincioși, fideli ai Fecioarei, vin să petreacă o zi în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unuia sau a două resturi de scăldătoare ori de bazine pentru apă, lumea vine aici pentru a da de ceva autentic și a se îmbiba cu parfumul secolului I neamestecat, nediluat. În ajun, am asistat într-o sală carolingiană de la Augusta Victoria la expunerea unui universitar german a cărui comunicare se intitula: "Ce are a ne spune arheologia despre creștinismul primitiv?" Răspuns: aproape nimic. De unde și tonul general soporific al conferinței. Ca să nu mai vorbim de urnele funerare cu rozasă, oportun
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
neofit reeducat la cea de pelerin leoarcă de transpirație, îndreptându-ne spre fluviu. Pe jos, de-a lungul albiei secate, pe cărarea ce șerpuiește pe teren plat printre trestii și bambuși, încep să simt, fizic, geniul rău al acestor locuri auguste: muștele. Șarpele sau porcul ar fi ceva prea frumos, prea comod. Numele meu e legiune, zice Cel Rău, și pe bună dreptate. Un roi neobosit de insecte zburătoare, unele invizibile, dar și tăuni, musculițe, țânțari, pe care nu-i poți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în expoziția universală din 1900: o amestecătură de pastișe și de adăugituri care a văzut crescând pe coastele Sionului turnuri, campanile și cupole. Moara de vânt Montefiore cocoțată tocmai sus e un semn cu ochiul către peisajul olandez, iar turnul Augusta ridicat de nemți pe muntele Scopus o copie a gării din Metz. Turnul de observație YMCA are forma unui supozitor; azilul Sfântul Andrei, construit în 1927, pare un donjon de pe Highlands; cupolele cu verde și roșu în formă de ceapă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mistici duc la extrem, din câte mi se pare, o caracteristică paradoxală a religiosului consacrat, cel puțin în aria noastră de civilizație (religiosul indian, brahman sau care a renunțat la lume, deosebindu-se de vulgum printr-o nepăsare, o nonșalanță augustă și vag distrată): aferarea introvertită. Regăsim această trăsătură, ceva mai puțin agresivă, în numeroase mănăstiri și abații catolice puțin înclinate, contrar așteptărilor, spre reverie. Poate pentru a scăpa de păcatul trândăviei și a preveni orice delăsare, călugării au parcă un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nici un prilej pentru a-i ilustra tezaurul. Relatările diaristului perspicace, notele lui de drumeție pe itinerarii de la Balcic și Mangalia până în Deltă (1908 și 1914) cu rezonanțe în Priveliști dobrogene (1914) și-n Ostrovul lupilor (1941), cele din 17 iulie-2 august 1919, stilizate în Drumuri basarabene (1921) ori contactele transilvane (din luna mai 1927) la Deva, Uioara, Blaj, Crăciunel și Cheresig toate vorbesc de particularități și regionalisme. Precum textele prozatorului, liste de termeni comentați oferă stilisticienilor și lexicografilor puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]