KorAP: Find »[drukola/base=avangardă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...177 >

4,413 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

în tabăra de la Shimo Toba. Imediat ce reveni în tabără, Mitsuhide se întâlni cu generalii săi, la comandament, și discută strategia de luptă. Încă nu-și dădea seama că Hideyoshi se afla deja la o zvârlitură de băț, în Amagasaki. Deși avangarda lui Hideyoshi își ocupa deja pozițiile, Mitsuhide socotea că mai era nevoie de câteva zile pentru a sosi și Hideyoshi însuși. Ar fi nedrept să-i atribuim această greșeală intelectului său. Nu făcuse decât să emită o judecată bazată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
punctul focal al întregii sale forțe și folosind Castelul Shoryuji ca bază de aprovizionare, Mitsuhide își desfășură trupele în linie, de la Râul Yodo în sud-vest până la Râul Enmyoji, ca și cum ar fi deschis un evantai. La vremea când toate unitățile din avangardă ajunseră pe poziții, era aproape dimineață, iar conturul prelung al Râului Yodo începea să devină vizibil. Dintr-o dată, dinspre Tennozan, se auziră ecourile unor împușcături violente. Soarele încă nu răsărise, iar norii erau înnegriți de o ceață deasă. Era ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Hideyoshi, nu fusese scăpat din vedere nici de Mitsuhide. Acesta se hotărâse să înainteze cu toată viteza, să traverseze Râul Katsura și să iasă rapid la Onbozuka, pentru a cuceri muntele Tennozan. Mitsuhide cunoștea relieful zonei la fel de bine ca generalii avangardei inamice, Nakagaba Sebei și Takayama Ukon. Și, cu toate că priveau cu toții munții și râurile din aceeași zonă, mintea lui Mitsuhide, în mod firesc, o lua cu mult înaintea gândurilor altora. După de trecuse Râul Katsura și mersese prin Kuga Nawate, Mitsuhide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-i! Cea mai mare parte a unității Hori pornise deja în urmărire, dar Kyutaro țipa din răsputeri, încercând să-și oprească oamenii: — Nu-i fugăriți! În elanul momentului, însă, comanda de reținere avea prea puțin efect. După cum era de așteptat, avangarda unității lui Matsuda începu să se rostogolească în josul muntelui, ca o cascadă noroioasă. Întăririle nu veniseră, iar generalul lor fusese împușcat. Nu le mai rămânea decât să fugă. Unitatea Hori nu se putuse compara, numeric, cu efectivul clanului Akechi. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
veniți ulterior din Nagahama clădiseră în zonă mici colibe sau se încartiruiseră în casele sătenilor. Prin urmare, în aceste condiții mizere trăise timp de peste două săptămâni o familie de peste două sute de persoane. Când ajunsese la ei vestea asasinării lui Nobunaga, avangarda armatei clanului Akechi se afla deja în apropierea Castelului Nagahama și abia mai aveau timp să se gândească ce să facă. Nene îi trimisese o scrisoare soțului ei, în îndepărtatele provincii apusene, în ultimul moment. Luâdu-și soacra, abandonaseră castelul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
faci o favoare. — Dacă aveți de gând să vă luptați cu Hideyoshi, răspunse Inuchiyo, eu nu voi ridica sabia împotriva lui, dar, dacă doriți să purtați tratative de pace, aș dori să-mi asum rolul de a mă afla în avangardă. Sau este vorba de altceva? Inuchiyo nimerise drept la țintă. Fără a mai spune nimic, zâmbi, ridicând ceașca. Cum ajunsese planul până la urechile lui? În ochii lui Katsuie se citea nedumerirea. După ce stătu, un moment, pe gânduri, însă, își dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pentru a trage o linie pe hartă, luând în posesia lui tot ceea ce putea. Această acțiune i-a oferit lui Ieyasu un pretext ideal pentru a expedia trupe. Totuși, armata recrutată de el consta din numai opt mii de oameni. Avangarda de trei mii de oameni a făcut față unei forțe de peste zece mii de oameni ai clanului Hojo, înainte de a se alătura oștirii principale a lui Ieyasu. Războiul a durat zece zile și ceva. În cele din urmă, armata clanului Hojo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
părea rău pentru Fujitaka, de fiecare dată când se uita la el. — Când de dincolo de lac și din cetate se bate toba sunteți gata de atac. Sper că ne veți face onoarea de a-l poziționa pe fiul meu în avangardă, începu Fujitaka. — Te referi la asediul Castelului Nagahama? replică Hideyoshi; părea să vorbească pe lângă subiect, dar apoi răspunse cu un alt glas. Atacăm atât de pe uscat, cât și de pe mare. Dar, adevăratul centru de atac e în interiorul castelului, nu în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
principala fortăreață a inamicului. În acel moment Hideyoshi începu să primească mesaje urgente din Nagahama, Sawayama și Azuchi. Situația nu era deloc simplă; norii și valurile care răvășeau lumea se schimbau de la o zi la alta. În prima depeșă scria: „Avangarda din Echizen a trecut prin Yanagase. O parte din ea va invada curând partea de miazănoapte a provinciei Omi.“ Următorul curier aduse un mesaj asemănător: „Katsuie a ajuns, în sfârșit, la capătul răbdării. În loc de a aștepta dezghețul, a angajat douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
culi să înlăture zăpada de pe drum.“ Iar un al treilea emisar raporta cât de critică devenise situația: „E foarte posibil ca forțele clanului Shibata să fi părăsit Kitanosho, cam prin a doua zi din Luna a Treia. Într-a cincea, avangarda ajunsese până la Yaganase, în Omi. În cea de-a șaptea, o divizie amenința pozițiile noastre de pe Muntele Tenjin, în timp ce alte divizii au dat foc satelor Imaichi, Yogo și Sakaguchi. Armata principală, de douăzeci de mii de oameni sub comanda lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Se spune, continuă Shogen, că înainte de a fi plecat din Nagahama, Hideyoshi a pus să fie uciși toți ostaticii din familia Seniorului Nobutaka, ceea ce arată cu câtă hotărâre s-a repezit ticălosul spre Gifu. Și nu e numai atât. Ieri, avangarda lui a încendiat mai multe locuri și a început să se pregătească pentru asediul Castelului Gifu. „Ziua pe care o așteptam se apropie,“ își spuse Katsuie, lingându-și buzele. Genba era de aceeași părere. Aceleași gânduri îl munceau și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
harta, dar, deodată, ridicând privirea, spuse cu convingere. — Unchiule, planul ăsta al lui Shogen... de a penetra în adâncul liniilor inamice și de a cuceri cele două fortărețe de la Iwasaki și Oiwa... Aș dori să mă trimiți pe mine în avangardă! Am convingerea că un atac prin surprindere, cu îndârjirea și iuțeala necesară, nu poate fi condus de nimeni altul decât mine. — Ei, ia, stai o clipă... Katsuie închise ochii, chibzuind tăcut, ca și cum s-ar fi speriat de ardoarea tânărului. Încrederea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
înălță privirea, în același timp ridicându-se drept de pe scaunul de campanie. Aproape înnebunit de fericire, făcu o plecăciune peste măsură de cuviincioasă. Dar, deși îl admira pe acel nepot care era atât de fericit să fie pus la comanda avangardei, Katsuie știa că era o poziție care, la cea mai mică greșeală, putea însemna ușor moartea unui om. — Îți spun din nou - odată ce-ți vei fi îndeplinit scopul de a distruge fortărețele Iwasaki și Oiwa, să te retragi repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
acum, cu mândrie, flamurile și porni înainte. Cerul nopții începea, încet, să se lumineze, anunțând zorile. Era a douăzecea zi din Luna a Patra a calendarului lunar - foarte aproape de solstițiul de vară - iar nopțile erau scurte. Tot atunci, generalii din avangardă începură să se adune pe malul alb al Lacului Yogo. Imediat după avangarda de patru mii de oameni, o a doua unitate veni repede în urma lor. Era forța care urma să pătrundă în profunzimea liniilor inamice, iar Sakuma Genba se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lumineze, anunțând zorile. Era a douăzecea zi din Luna a Patra a calendarului lunar - foarte aproape de solstițiul de vară - iar nopțile erau scurte. Tot atunci, generalii din avangardă începură să se adune pe malul alb al Lacului Yogo. Imediat după avangarda de patru mii de oameni, o a doua unitate veni repede în urma lor. Era forța care urma să pătrundă în profunzimea liniilor inamice, iar Sakuma Genba se afla în mijlocul ei. Ceața era deasă. Dintr-o dată, în mijlocul lacului apăru o lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
târâș înainte pentru a cerceta să vadă cine se afla în mijlocul ceții. Găsiră doi samurai și vreo zece grăjdari din fortăreața de pe Muntele Iwasaki; tocmai intraseră în apa mică de la marginea lacului și spălau caii. Isocadele așteptară ca trupele din avangardă să se apropie și le făcură semne cu mâna. Apoi, când nu se mai îndoiră că dușmanii erau prinși în capcană, răcniră pe neașteptate: — Prindeți-i vii! Luați pe nepregătite, războinicii și grăjdarii plescăia apa și o luară la fugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de făcut cu prizonierii. Răspunsul îi îndemnă să acționeze repede: Nu pierdeți vremea cu ei. Omorâți-i pe loc și continuați imediat înaintarea spre Muntele Oiwa. Fuwa Hikozo descălecă, scoase sabia și decapită un om. Apoi, le strigă tuturor membrilor avangardei: — Poftim! O sărbătoare a sângelui! Zburați-le capetele celorlalți și dați-le ofrandă zeului războiului. Apoi, în strigăte de luptă, porniți la atac asupra fortăreței din Oiwa! Soldații din jurul lui Hikozo aproape se luară la bătaie pentru a nu scăpa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-l ducă pe el spre totul sau spre nimic. Era hotărât trup și suflet. Cu elanul acestei hotărâri, Hideyoshi și o armată de cincisprezece mii de oameni se repezeau drept înainte, lăsând, în urmă, cinci mii de oameni. Hideyoshi și avangarda sa intrară în Nagahama după-amiază, la Ora Maimuței. Batalioanele se urmau unele pe altele, iar ultimii oameni și cai plecau, probabil, din Ogaki cam tot atunci când frontul coloanei intra în Nagahama. Când ajunse la Nagahama, Hideyoshi nu pierdu vremea, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
jumătate a Orei Mistrețului și prima jumătate din Ora Șobolanului. Hachigamine se afla la răsărit de Shizugatake. În timpul serii, Genba adusese acolo un singur batalion. Planul său pentru atacul din Shizugatake, a doua zi dimineață, consta în a acționa împreună cu avangarda de la Iiurazaka și Shimizudani, spre nord-vest, izolând fortăreața inamică. Tot cerul era plin de stele. Munții, însă, acoperiți cu copaci și tufișuri, erau negri precum cerneala, iar cărarea care șerpuia printre ei nu era decât o potecă îngustă a tăietorilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
făcliile și focurile, dar, dacă asculți cu atenție, se aude nechezatul cailor și zgomotul copitelor. Nu-i de glumă. Veți avea nevoie să plănuiți o contra-strategie, cât mai repede cu putință. — Ei, și ce-i cu Hideyoshi? — Hideyoshi e în avangardă. Genba fu atât de descumpănit, încât abia-și mai găsi cuvintele să vorbească. Mușcându-și buzele, ridică o privire tăcută, palid la față. După un timp, spuse: Ne vom retrage. Altceva nu avem ce face, nu-i așa? O armată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
până acolo de la Shinzaemon cu o forță ce măturase totul în cale, se opri chiar înainte de Moyama. Tabăra asta e sub comanda lui Maeda Inuchiyo și a fiului său, Toshinaga, anunță el. Cu această observație, frână brusc înaintarea năvalnică a avangardei. Apoi, își reformulă dispoziția de luptă și-și readuse oamenii în formație. În acel moment, cele două armate se aflau una în bătaia puștilor celeilalte. Genba continua să le comande pușcașilor din clanul Maeda să ia poziție în calea avansării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
vă însoțesc. Împotriva voinței lui Katsuie, Menju lăsă câmpul de luptă în urmă, grăbindu-se spre Yanagase. Atât omul care părea stindardul comandantului, cât și vasalii lui Katsuie îi înconjurară calul și porniră în grabă, cu el în mijlocul lor. Dar avangarda lui Hideyoshi răzbătuse deja prin Kitsunezaka și, neluându-i în seamă pe războinicii clanului Shibata din apărare, văzură stindardul auriu care flutura în depărtare. — Katsuie e! Nu-l lăsați să scape! Un grup de lăncieri iuți de picior se adunară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
multe zile. Uitase că oamenii aveau nevoie de somn. Înaintând permanent, încă nu ordonase un popas. În acea perioadă a anului, erau cele mai scurte nopți. Înainte de a se lăsa întunericul, armata principală își instală bivuacul la Imajo, în Echizen. Avangarda continuă să meargă înainte, însă, având ordin să avanseze până la Wakimoto - cale de încă două leghe și ceva - în timp ce ariergarda se opri la Itadori, cam la aceeași depărtare, în spatele armatei principale. Astfel, tabăra din acea noapte se întindea pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
având ordin să avanseze până la Wakimoto - cale de încă două leghe și ceva - în timp ce ariergarda se opri la Itadori, cam la aceeași depărtare, în spatele armatei principale. Astfel, tabăra din acea noapte se întindea pe o distanță de patru leghe, între avangardă și ariergardă. În noaptea aceea, Hideyoshi se lăsă furat de un somn mulțumit - pe care nici chiar cântecul cucului de munte nu putea să i-l tulbure. „Mâine vom ajunge la Castelul Fuchu,“ își spuse Hideyoshi, chiar înainte de a adormi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pregătească trupele. — Intrați personal în luptă? întrebă Kyutaro. — Desigur, dădu din cap Hideyoshi, ca și cum ar fi privit în lungul unui drum larg și nivelat. Kyutaro le comunică rapid cuvintele lui Hideyoshi diverșilor generali și suflă în corn, pentru a aduna avangarda. Foarte curând, oamenii se aliniară, gata de marș. Aveau mai puțin de două ore până la Fuchu. Kyutaro călărea în frunte, iar Hideyoshi mergea în mijlocul avangardei. Nu peste mult, zăriră zidurile castelului. În castel, oamenii se simțeau, lucru firesc, extrem de încordați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]