3,370 matches
-
Ideea era că parii erau șic. Mai ales dacă aveai copii; un extraordinar număr de vedete, de exemplu, își instalau pătuțurile pentru copii în Cotswolds. Niciodată, până în clipa aia, Amanda nu se imaginase locuind mai departe de-o aruncătură de băț de Harvey Nichols. Dar viața la țară avea niște avantaje evidente, inclusiv faptul că o distanța de mahării industriei londoneze de presă. Care, așa cum îi știa, se apucaseră deja să bată darabana că Amanda Hardwick se accidentase spectaculos. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din nou. E clar că acum sunt suprasolicitați. Atunci unde? Într-un loc... au... care se numește Cavendish. Chipul lui Jake a pălit. —Spitalul privat? Ăla la care se duc nenorocitul ăla de agent imobiliar și nevastă-sa aia cu bățul în fund? Cu pumnii bine strânși, Alice s-a uitat la Jake fără să înțeleagă nimic. Parcă-și amintea, așa vag, că Amanda Hardwick zisese ceva de Cavendish, dar acum Alice avea niște dureri mult prea mari ca să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se scurgea în borcanul de gem de lângă farfuria lui. Tatăl lui Alice a luat apoi borcanul și a gustat cu grijă. E făcută în casă, nu? Jake a clătinat viguros din cap. —E cea mai bună metodă să le pui bețe-n roate multinaționalelor. Îți prepari berea în cadă. Tatăl lui Alice n-a făcut nici un comentariu. Mai ales, n-a spus nimic legat de faptul că, mulți ani, lucrase ca avocat pentru o disprețuită companie multinațională producătoare de bere. Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
n-ar fi fost surprinzător, dată fiind temperatura din Vechea Morgă. Iar Jake îi spusese că și în redacția La Gunoi! căldura era distribuită cu porția. În afara lui Joss, invitați erau tehnoredactorul ăla lingău, redactorul-șef adjunct și Jessamy, un băț mostrofocit cu părul roșu-movuliu. Alice fusese surprinsă când Jessamy intrase în casă târșâindu-și picioarele. Nu știuse că Jake avea și femei în redacție. Nu pomenise nici una. S-a dovedit că Jessamy își suplimenta salariul de la revista La Gunoi! lucrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Scarthin. Sunt între ciocan și nicovală, a glumit ea. Amândoi au privit-o cu ochi goi. Alice fusese rănită, dar nu se dăduse bătută. În meseria ei de avocat, fusese deseori obligată să ia masa cu tipi din ăștia cu bățul în fund; în plus, în copilărie i se spusese că nici un om nu e plictisitor. Și că e numai vina ta dacă nu găsești un subiect de discuție de interes comun. Poate că și ea avea mai multe defecte decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sărit muștarul bărbatului. Eu și Jess am fost acolo astă-seară ca să susținem folosirea pe scară largă a vopselelor ecologice. — Am înțeles, a șoptit Alice. Și-aici intră în scenă drobușorul. — Da. Și acolo am văzut-o pe muierea aia cu bățul înfipt în fund de la cursul prenatal. Tipa aia, ziarista! Jake a făcut o pauză. Alice a simțit că intră în panică. —Amanda? —Care îmi spune, a continuat el pe un ton acid, că te fuți cu bărbată-su. Jake a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îndepărtarea de liniște este îngrozitor de dureroasă, această îndepărtare induce deprimarea, aduce cu ea lehamitea, cum mai ieși din lehamite?, acolo sunt nisipuri mișcătoare, ce comparație idioată, las-o așa, totuși, și în lehamite te scufunzi, nu-ți întinde nimeni un băț pe care să îl apuci, bățul izbăvitor, pot să-i spun așa?, poți, asta nu e vocea Magicianului, e a mea, ce bine este atunci când pot vorbi doar cu mine însumi... Traversă repede podul aruncat peste râu, apoi dădu cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
această îndepărtare induce deprimarea, aduce cu ea lehamitea, cum mai ieși din lehamite?, acolo sunt nisipuri mișcătoare, ce comparație idioată, las-o așa, totuși, și în lehamite te scufunzi, nu-ți întinde nimeni un băț pe care să îl apuci, bățul izbăvitor, pot să-i spun așa?, poți, asta nu e vocea Magicianului, e a mea, ce bine este atunci când pot vorbi doar cu mine însumi... Traversă repede podul aruncat peste râu, apoi dădu cu ochii de benzinăria ce dormita sub
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
făcea toate treburile gospodărești și nu voia să le lase de pe o zi pe alta, să se adune. Slăbise foarte mult, se topise pur și simplu, rămăsese piele și os; doar frumusețea chipului era intact, restul trupului parcă era un băț îmbrăcat. Participă la toate comemorările pe care le-au făcut părinții pentru George, ajutîndu-i de fiecare dată și uneori îi vizita înainte de a ajunge acasă, de la serviciu, mai ales în anotimpurile calde, când zilele erau lungi, pentru a-și alina
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
-ți mulțumesc pentru această zi minunată, petrecută cu tine. Ai știut să-mi dăruiești din toate câte ceva! - Și pentru mine înseamnă mult, dacă te-ai simțit bine cu mine! S-au plimbat de mână prin parc, au mâncat înghețată pe băț și au făcut poze la minut la un fotograf care se afla în parc pentru așa ceva. Ziua era pe sfârșite. Nici nu au observat cât de repede a trecut timpul. Se simțeau bine și asta era important pentru ei, pentru
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ne simțim piperniciți. Pesemne că cineva, prefăcîndu-se În ecoul chemărilor repetate ale Țării noastre, sau poate chiar Destinul meu, m-a luat de braț și m-a condus până la tine, unde, șovăind din nou, m-a tot Îmboldit c-un băț, până ce am cutezat să sun și să intru-n casa ta atât de plăcută și de primitoare. Așadar, sunt tot mai convins că acel pas timid spre tine nu l-am efectuat din proprie inițiativă, ci dirijat de o forță
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ochii lor roșii, pe când noi dormeam duși, captându-ne visele cu niște aparate speciale, transformându-le instantaneu În combustibil pentru nava lor spațială rămasă În pană chiar În fața blocului nostru. Și tot el mi l-a dăruit pe Domojo, un băț sculptat de mână, cu față de drac, cu care bunicul lui, paznic de cimitir, speria noaptea stafiile. (Aleluia, acesta avea să fie un moment istoric, care avea să marcheze declinul ființelor păstoase În viața mea.) — De fapt, nu e negru deloc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tuse. Ca un făcut, accesele de tuse mă apucau În cele mai jenante momente - de pildă, când mergeam la vreun interviu, pe vremea aceea făceam rost de bani de buzunar lucrând la ziarul local. Tusea nu numai că Îmi punea bețe În roate, dar Îmi amintea mereu, ca o pată roșie pe obraz, clipă de clipă, de lașitatea mea. Dacă aș fi avut curajul să stau atunci pe malul Dunării până m-aș fi transformat Într- un sloi de gheață, dacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la Festivalul de Național de Poezie „Costache Conachi“ din Tecuci. Am pus medalionul În cutiuța cu comori, alături de un ou de prepeliță, o aripă de libelulă cam ruptă pe margini, o piatră verde găsită pe malul Dunării și de Domojo, bățul cu chip de drac cu care bunicul lui Adi speria noaptea stafiile În cimitir. Nimic nu se compară cu sentimentul pe care Îl ai dimineața, când găsești pe masă o foaie de poezie proaspătĂ, dăruită de Sfântul Duh cu o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lumea ar fi putut fi digerată numai sub formă de esențe, prin miros, În creier, și nu În stomac. Da, GĂlățanu era fărĂ Îndoială mai Înțelept decât mine. Trecuse prin toate și alesese calea de mijloc. Își punea pielea În băț pentru jobul de la revistă, unde lucra ca reporter special, scormonind adânc În mormane urât mirositoare, apoi mai făcea și mici ciubucuri din colaborări la diverse reviste glossy - pentru că nu avea Încotro, ducea În spate toată familia, inclusiv niște părinți În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să ți‑l mai aranjez puțin cu drotul. Când m‑am privit din nou În oglindă am avut un șoc. Arătam ca o bombonică sau poate ca o bomboană Kojak, așa, tunsă cu castron În cap și slabă ca un băț. Cred că asta va fi tunsoarea vieții tale, a conchis Mariana, bătându‑mă Încurajator pe umăr. Ce zici, Îți place ? — Nu știu, nu‑mi dau seama... — Ei, o să te obișnuiești tu ! Nu mi‑am revenit din șoc decât când Mariana
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și pe deasupra nu lipsită de stil - era presărată cu picturi expresioniste, care Îi dădeau un aer cald și oarecum haotic, iar pereții camerelor erau vopsiți În culori vesele. Noaptea Însă cartierul părea des- tul de dubios. la o aruncătură de băț de hotel am văzut o mașină În care se afla o femeie care se oprise să negocieze cu un gigolo. Probabil că nu s-au Înțeles la preț, pentru că mașina a demarat În trombă. Când am trecut pe lângă el, băiatul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
zeci de ani În urmă. Am aflat de la Sailasi că barăcile mai mari, vopsite În verde, albastru și roșu, cu geamuri cât pumnul, sunt spitalul, școala, primăria, cele două magazine și cele două hoteluri ale așezării. la o aruncătură de băț de noi, câțiva adolescenți cu părul roșu, albastru și verde fumau În stradă ascultând muzică hip-hop fărĂ să ne bage În seamă. Ne-am descărcat bagajele În holul Hotelului Cooperativei Nunavik, o baracă albă, diferită de celelalte doar prin dimen-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ochii lor roșii, pe când noi dormeam duși, captându-ne visele cu niște aparate speciale, transformându-le instantaneu în combustibil pentru nava lor spațială rămasă în pană chiar în fața blocului nostru. Și tot el mi l-a dăruit pe Domojo, un băț sculptat de mână, cu față de drac, cu care bunicul lui, paznic de cimitir, speria noaptea stafiile. (Aleluia, acesta avea să fie un moment istoric, care avea să marcheze declinul ființelor păstoase în viața mea.) — De fapt, nu e negru deloc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tuse. Ca un făcut, accesele de tuse mă apucau în cele mai jenante momente - de pildă, când mergeam la vreun interviu, pe vremea aceea făceam rost de bani de buzunar lucrând la ziarul local. Tusea nu numai că îmi punea bețe în roate, dar îmi amintea mereu, ca o pată roșie pe obraz, clipă de clipă, de lașitatea mea. Dacă aș fi avut curajul să stau atunci pe malul Dunării până m-aș fi transformat într- un sloi de gheață, dacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la Festivalul de Național de Poezie „Costache Conachi“ din Tecuci. Am pus medalionul în cutiuța cu comori, alături de un ou de prepeliță, o aripă de libelulă cam ruptă pe margini, o piatră verde găsită pe malul Dunării și de Domojo, bățul cu chip de drac cu care bunicul lui Adi speria noaptea stafiile în cimitir. Nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl ai dimineața, când găsești pe masă o foaie de poezie proaspătă, dăruită de Sfântul Duh cu o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lumea ar fi putut fi digerată numai sub formă de esențe, prin miros, în creier, și nu în stomac. Da, Gălățanu era fără îndoială mai înțelept decât mine. Trecuse prin toate și alesese calea de mijloc. Își punea pielea în băț pentru jobul de la revistă, unde lucra ca reporter special, scormonind adânc în mormane urât mirositoare, apoi mai făcea și mici ciubucuri din colaborări la diverse reviste glossy - pentru că nu avea încotro, ducea în spate toată familia, inclusiv niște părinți în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să ți-l mai aranjez puțin cu drotul. Când m-am privit din nou în oglindă am avut un șoc. Arătam ca o bombonică sau poate ca o bomboană Kojak, așa, tunsă cu castron în cap și slabă ca un băț. Cred că asta va fi tunsoarea vieții tale, a conchis Mariana, bătându-mă încurajator pe umăr. Ce zici, îți place ? — Nu știu, nu-mi dau seama... — Ei, o să te obișnuiești tu ! Nu mi-am revenit din șoc decât când Mariana
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zarva trotuarului și pe deasupra nu lipsită de stil - era presărată cu picturi expresioniste, care îi dădeau un aer cald și oarecum haotic, iar pereții camerelor erau vopsiți în culori vesele. Noaptea însă cartierul părea destul de dubios. La o aruncătură de băț de hotel am văzut o mașină în care se afla o femeie care se oprise să negocieze cu un gigolo. Probabil că nu s-au înțeles la preț, pentru că mașina a demarat în trombă. Când am trecut pe lângă el, băiatul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zeci de ani în urmă. Am aflat de la Sailasi că barăcile mai mari, vopsite în verde, albastru și roșu, cu geamuri cât pumnul, sunt spitalul, școala, primăria, cele două magazine și cele două hoteluri ale așezării. la o aruncătură de băț de noi, câțiva adolescenți cu părul roșu, albastru și verde fumau în stradă ascultând muzică hip-hop fără să ne bage în seamă. Ne-am descărcat bagajele în holul Hotelului Cooperativei Nunavik, o baracă albă, diferită de celelalte doar prin dimensiuni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]