3,362 matches
-
șaptezeci și cinci de ani și semăna foarte mult cu o broască râioasă. Avea o față fălcoasă, cu pori mari, un nas lat și plat și ochi mici. Obiceiul lui de a-și întinde brațele pe masă și de a-și sprijini bărbia pe degete îl făcea să semene și mai mult cu o broască. De fapt, el își odihnea gâtul atacat de artrită, deoarece nu-i plăcea să poarte guler susținător. I se părea că îl făcea să arate bătrân. Din punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la baza dealului, începând să traverseze terenul de baseball. Jamie și Maimuțache. Pe ei! Billy îi lovi din lateral, venind în viteză, iar cei doi zburară ca niște popice, exact lângă groapa de la marginea terenului. Jamie alunecă frecându-se cu bărbia de sol, ridicând un nor de praf maroniu, iar Maimuțache se izbi de parapetul din sârmă din spatele terenului de baseball. Din apropiere, amicii lui Billy urlau: — Sânge! Vrem sânge! Văzând că puștiul, Jamie, gemea în praf, Billy se duse direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nimeri pe micul negrotei blestemat în spatele urechii, gândindu-se că așa-i va da o lecție. Picioarele lui Maimuțache cedară și el căzu la pământ ca o păpușă de cârpe, iar Billy îi trase una zdravănă cu piciorul, drept în bărbie, ridicându-l cu totul de jos, puțin. Dar Billy nu voia ca maimuța aia să sângereze pe adidașii lui de firmă, așa că se retrase, roti din nou placa din nou, vrând să-l izbească pe maimuțoi drept în față, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
jos, puțin. Dar Billy nu voia ca maimuța aia să sângereze pe adidașii lui de firmă, așa că se retrase, roti din nou placa din nou, vrând să-l izbească pe maimuțoi drept în față, poate să-i spargă nasul și bărbia și să-l facă și mai urât decât era. Dar Maimuțache țâșni într-o parte, placa se agăță în gard, zdrang-zdrang-zdrâng, și Maimuțache își înfipse dinții în încheietura lui Billy, mușcând al dracului de tare! Billy urlă și scăpă placa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
agăță în gard, zdrang-zdrang-zdrâng, și Maimuțache își înfipse dinții în încheietura lui Billy, mușcând al dracului de tare! Billy urlă și scăpă placa, iar Maimuțache mușca în continuare. Billy simțea cum mâna îi amorțea, îi curgea sânge din braț, pe bărbia lui Maimuțache, iar acesta mârâia ca un câine, cu ochii holbați, uitându-se la el. Și parcă părul i se ridicase, iar Billy își spuse, într-o clipă de panică pură: Băga-mi-aș, idiotul ăsta negru o să mă-nfulece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dl. Johnson. Secretara acoperi telefonul cu mâna și întrebă: — L-a văzut cineva pe Willy Johnson? Și Brad auzi o voce înăbușită răspunzând: — Willy Johnson e un puțoi! Stând la intrarea camerei de urgență, slăbit și cu dureri groaznice în bărbie, Brad nu era prea fericit de ce auzea. — L-ați găsit pe dl. Johnson? — O clipă, domnule, îl căutăm ... Închise. Îi venea să plângă. Se duse să servească micul dejun, dar îl durea prea tare când mânca, iar oamenii din cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Johnson? — O clipă, domnule, îl căutăm ... Închise. Îi venea să plângă. Se duse să servească micul dejun, dar îl durea prea tare când mânca, iar oamenii din cafenea îl priveau ciudat. Își văzu reflexia în geam și realiză că toată bărbia lui era albăstruie și umflată. Totuși, era mai bine ca în noaptea precedentă. Nu-și făcea griji pentru nimic, cu excepția avocatului său, Johnson. Bănuielile lui inițiale referitoare la individ se confirmaseră. De ce se întâlniseră la un restaurant, și nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
companiile mari și este în grădinile noastre. Peste tot. — Ce facem în privința asta? întrebă Minkowski. — Nimic, zise Wexler. Nu am de gând să fac nimic care să o supere pe soția ta. Sau pe a mea. Își puse mâinile sub bărbie, într-un gest care părea întotdeauna inteligent în imaginile filmate. — Dar poate că a sosit timpul pentru un discurs în care să-mi exprim îngrijorarea în legătură cu pericolele acestei tehnologii necontrolate. — Bună idee, zise Minkowski. Cred că voi ține și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Îi inundau ochii, Își ținea pur și simplu respirația și Își aducea aminte de promisiunea făcută. Așa că, În acea primă vineri din iulie, a făcut din nou ceea ce făcuse Întotdeauna ca să-și Înăbușe lacrimile: a respirat adânc și a ridicat bărbia ca și când acela ar fi fost un semn al forței sale lăuntrice. Însă, de data aceasta, ceva nu a mers deloc cum trebuia și aerul pe care Îl reținuse În plămâni năvăli afară ca un suspin. Doctorul nu a părut deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
parte la o cină de familie chiar În ajunul unei zile atât de grele. Pe unde ai umblat, domnișoară? a mormăit maică-sa, Gülsüm, care probabil Într-o viață anterioară fusese Ivan cel Groaznic. Și-a Îndreptat umerii, a ridicat bărbia, a Încruntat din sprâncene și apoi și-a Întors fața Încruntată spre Zeliha, de parcă făcând toate astea ar fi putut citi gândurile mezinei. Iată-le stând față În față, Gülsüm și Zeliha, mama și fiica, Încruntându-se una la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din elemente disparate, moștenite de la femeile din familia ei. Era Înaltă, mult mai Înaltă decât majoritatea femeilor din Istanbul, Întocmai ca maică-sa, Zeliha, pe care o striga de asemenea „mătușă“; avea degetele osoase, cu vinișoare subțiri ale mătușii Cevriye, bărbia supărător de ascuțită a mătușii Feride și urechile elefantine ale mătușii Banu. Avea cel mai Îngrozitor nas acvilin, nu existau decât două ca el În toată istoria lumii - cel al sultanului Mahomed Cuceritorul și cel al mătușii Zeliha. Sultanul Mahomed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
avea să fie niciodată o femeie frumoasă. Nu că ar fi fost ceva În neregulă cu trupul sau chipul ei. De fapt, luată separat, fiecare parte a ei avea forma potrivită: avea Înălțimea și greutatea potrivite, părul negru cârlionțat potrivit, bărbia potrivită... dar când erau puse laolaltă, era ceva defectuos În toată combinația. Nu era nici urâtă, chiar deloc. Avea mai degrabă o frumusețe mediocră, una la care Îți face plăcere să te uiți dar care nu rămâne În mintea nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fiul? a zis el cu fața schimonosită de ură. — Dar nu ești curios să afli ce s-a Întâmplat cu ea? a Întrebat Petite-Ma trăgându-se mai aproape și așezându-se pe genunchii soțului ei, mângâindu-i cu gigășie bărbia, ca pentru a-l momi să-i răspundă. — Nu mă interesează câtuși de puțin soarta târfei ăleia, a spus cu asprime Riza Selim Kazanci, fără să-și dea osteneala să coboare vocea astfel Încât Levant să nu-l audă ponegrind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a răspuns, de data asta În engleză: Da, mulțumesc. Sunt bine. Am doar rău de avion... În lumina catifelată a felinarelor care pătrundea prin perdele, mătușa Zeliha zăcea prăbușită cu telefonul Încă În mână, cu sticla de vodcă sprijinită de bărbie și țigara Încă aprinsă În cealaltă mână. Mătușa Banu a Întrat În cameră În vârful picioarelor. A stins În grabă pătura care fumega și a pus mucul de țigară În scrumieră. A apucat mobilul și l-a așezat pe dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acela nu era altul decât propriul ei frate. Yervant Stamboulian și-a făcut apariția la ușa ei cu ochii lui Întunecați și strălucitori, umbriți de sprâncene negre, stufoase, cu nasul lui ascuțit și mustața subțire care creștea În jos, până la bărbie, și care-i dădea aerul că zâmbea chiar și atunci când era trist. Cu o voce tremurătoare și negăsindu-și cuvintele, a anunțat-o cine era și apoi i-a spus, pe jumătate În turcă, pe jumătate În armeană, că venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Bazaar și părea palidă și obosită, mai puțin din cauza diferenței de fus orar, cât a freneziei cumpărăturilor. — De ce ești așa de nervos? Nu poți suporta să-ți mai vezi propria familie câteva zile? Și-a tras păturile moi până sub bărbie și În căldura patului și-a lipit sânii de el. Apoi i-a mângâiat mâna, de parcă ar fi Încercat să convingă un băiat și l-a sărutat delicat, mângâietor pe gât, Însă, când a Încercat să se retragă, el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fost cu totul în altă lume. Sau poate că așa și eram. Atîta zăpadă părea să ne fi transformat în alte creaturi din alte vremuri și dimensiuni, devenisem fantastici prin simpla prezență în acea ninsoare. Fulgi pufoși se topeau pe bărbie și pe nas, în aburii calzi ai răsuflării. Ei i se așezaseră în păr, mie pe umeri... eram oameni de zăpadă, oamenii zăpezii într-un tărîm cu spiriduși și crăiese înaripate și ghidușe... De fapt, prima dată cînd ne-am
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
picioare micuțe, cum de încăpeau toate de care avea nevoie - o inimă, plămâni, rinichi, ficat - în acel corp mititel? Unde mai pui că era vorba de un bărbat și nu de un copil. O barbă neagră era tăiată până sub bărbie. Purta un costum uzat, cu mânecile și pantalonii tăiați scurt și tiviți. Fără să își dea seama că o va face, Zoia îl căută în buzunare. Își întoarse privirea în timp ce mâinile își vedeau în continuare de treabă. Câte lucruri are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
călcâie și luă fotografia pe care Prințul Bikov i-a întins-o. Era portretul de studiou al unui bărbat arătos în vârstă de vreo patruzeci de ani. Fața sa încă poseda urme ale frumuseții masculine în floare odată: nas puternic, bărbie eorică și pomeți sculpturali. Acestea îi săreau în ochi privitorului și nu pielea lăsată din jurul lor. Ducea lipsă de mișcare și părea, pe bună dreptate, că își trăise deja cei mai buni ani. Părul auriu și lung amintea de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Înalt, ciolănos, cu păr negru, mustață subțire și ochi albaștri, cu o sclipire răutăcioasă. El e detectivul Robinson. Cel de-al doilea bărbat avea și el un păr des, alb, gene și sprâncene incolore, o față grăsuță, rozalie și două bărbii duble. Albinos și obez, semăna cu un urs polar. — Mă mai țineți minte? o Întrebă Fitzgerald, invadându-i spațiul personal. Era dat cu prea mult parfum. Desert Rose Îl recunoscu imediat: Jean Paul Gaultier. Ron Haggard folosise parfumul ăsta când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să zboare și coboară din nori, se așezară unul câte unul la locurile lor, umplând absențele și reordonând sensurile. Cipriano Algor se așeză pe banca veche de piatră pe care bunicul o pusese lângă cuptor, își sprijini coatele pe genunchi, bărbia în palmele împreunate și desfăcute, nu privea casa nici olăria, nici câmpurile care se întindeau dincolo de șosea, nici acoperișurile satului la dreapta lui, se uita la pământul semănat cu minuscule fragmente de ceramică, la țărâna albicioasă și grunjoasă de dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cer o favoare, domnule sculptor. Să fii dumneata vânătorul pe care-l aștept...” Am bănuit că omul căruia nu izbuteam să-i deslușesc chipul ascundea ceva. Îmi întindea o cursă? Am simțit transpirația curgându-mi caldă, lipicioasă pe buze, pe bărbie și m-am trezit apărându-mă de ceva, șopârlă? păianjen? Am aprins lumina. Îmi crescuse pulsul. Afară era încă noapte. M-am uitat la ceas: două fără zece minute. M-am dus la chiuvetă, mi-am dat cu apă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ochii, înghețați, fixați ca două bucăți de gheață albăstrie în pleoapele fără gene, sau poate petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia că era măcinat de o nefericire fără leac, ca de o boală. Din când în când își mângâia bărbia cu degetele groase, noduroase. Nu vă deranjez? am izbutit în cele din urmă să îngaim. — Eu dorm ziua, domnule sculptor. Doar seara revin la viață. Ascultându-l, îl vedeam în același timp vorbindu-mi din oglinzi. Cuvintele lui ieșeau parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Profetului, dispărând în bălării. Dacă mă violau? se văicări Laura după ce-am rămas singuri. Ia lasă prostiile, i-am zis destul de brutal, furios că nu mă arătasem la înălțime. Nu mai venim niciodată aici, bâigui ea și îi tremura bărbia. Era încă sub impresia șocului. În loc s-o liniștesc, am fost de-a dreptul mojic. — Mai bine taci. Îmbracă-te și hai să mergem. Resentimentele pe care le înăbușise până atunci dorința au ieșit la suprafață, agravate. Laura mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit: dinaintea ta, acum, nu mai e bătrânul șters, prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând în dezordine, cu bărbia tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]