16,324 matches
-
eu. Pe fundal apărea întotdeauna ideea de-a se întoarce la o slujbă unde oamenii deschid focul spre tine, criminali care n-au nimic de pierdut dacă tu o mierlești. Și poate că Manus reușea chiar să prindă vreun turist bătrân care nimerise din întâmplare în zona cea mai agitată din Washington Park, dar aproape mereu comandantul secției îl bătea la cap să înceapă să-l învețe meserie pe-un înlocuitor mai tânăr. Aproape întotdeauna, Manus descurca vreun tanga tigrat gri-metalizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
puteți să-mi spuneți de ce nu e bine să te intereseze Cocoș și banda lui?" Ali Mehmet ridică sprîncenele groase atît de mult, încît fruntea i se încreți, vălurindu-se. "Pe mine să mă iertați că nu sînt decît un turc bătrîn care, deși e bătrîn, n-a văzut prea multe. În fundătura asta nu poți să vezi altceva decît praf și măgari. Măgarii stîrnesc praful și praful acoperă măgarii. N-am văzut în viața mea cine știe ce, dar, din ăștia, cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de ce nu e bine să te intereseze Cocoș și banda lui?" Ali Mehmet ridică sprîncenele groase atît de mult, încît fruntea i se încreți, vălurindu-se. "Pe mine să mă iertați că nu sînt decît un turc bătrîn care, deși e bătrîn, n-a văzut prea multe. În fundătura asta nu poți să vezi altceva decît praf și măgari. Măgarii stîrnesc praful și praful acoperă măgarii. N-am văzut în viața mea cine știe ce, dar, din ăștia, cum e Cocoș, am văzut destui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar și sînt de toate, doar eu mă îngrijesc să fie de toate, și apă, și șerbet, și tătărușci și imam baialdî, și saraigli. Iar despre Cocoș nimeni nu știe mai multe decît mine în Medgidia. Eu sînt cel mai bătrîn turc din Medgidia. Eu l-am mai apucat pe Cocoș, în vremea aceea la Starichiojd era apă și mă țineau baierele să merg o noapte călare pe măgar pînă acolo. Acum nimeni n-ar fi în stare, dacă eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
despre el, cum poți spune că nu există! L-am văzut cu ochii mei, pricepi dumneata, era fioros, uite și pozele, ce dovezi mai vrei!" A pufnit supărat "dumneata nu ești domn, domnule! Un domn crede în cuvîntul unui turc bătrîn, dacă el spune ceva asta înseamnă că e adevărat." Nu s-a putut abține și l-a corectat, "a fost adevărat, Ali Mehmet, a fost, nu este." Bătrînul Ali Mehmet a răsfirat din nou fotografiile, le-a strîns încet, așezîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea și făcea mult mai multe decît arăta figura lui domoală și clăpăugă, timiditatea oarecum afișată, de asta își dăduse seama la timp, un aer de adormire care plutea în preajmă. Descoperise, nici nu se putea altfel, doar era deșcă bătrînă, că Leonard Bîlbîie nu era nici pe departe așa cum arăta, dar nici prin cap nu-i trecuse că Leonard Bîlbîie era atît de mult și atît de important pe cît s-a dovedit. Iar descoperirea a făcut-o prea tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a pupat pe obraz, țocăind, avea urechile mai vișinii decît rochia lui K.F., semn deosebit de sigur că se îmbătase, l-a pupat zdravăn și după încă două pahare i-a mărturisit și motivul pentru care e fericit. I-a spus: "Bătrîne Popianu, află că mi-a ieșit. Am eu semnele mele că mi-a ieșit. Patronul e mulțumit de mine și am toate șansele să mă ia cu totul la el". Nu era foarte deslușit, dar cu îndelungata sa experiență a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nu e vorba nici de firma Mott, nici de altă firmă asemănătoare. Era ceva despre care nu se putea spune că întrece așteptările cuiva, ci care nu se afla în așteptările nimănui. Ale nimănui, cu excepția celor ca el, deși bătrîni, cu miros fin, chiar dacă li-e capul plin de abureala vinului. După cele cinci pahare băute, îndoiala sa cu privire la vin se spulberase, numele și renumele își reluaseră vechiul loc, în schimb se deșteptase o îndoială mult mai puternică, mai sîcîitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
desigur K.F. s-a studiat în oglindă îndelung pînă a ajuns la concluzia că rîsul n-o avantajează. A zîmbit și adjutantul Radul Popianu. Evident, din alt motiv. Chestia cu fotoliul oferit anume semăna cu o farsă a unei fete bătrîne. Și, în acea clipă, i s-a părut că intuiește destinul lui K.F. O fată bătrînă, asta a fost și asta va fi pînă la sfîrșitul vieții sale, o fată bătrînă care își va construi încetul cu încetul, cu răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o avantajează. A zîmbit și adjutantul Radul Popianu. Evident, din alt motiv. Chestia cu fotoliul oferit anume semăna cu o farsă a unei fete bătrîne. Și, în acea clipă, i s-a părut că intuiește destinul lui K.F. O fată bătrînă, asta a fost și asta va fi pînă la sfîrșitul vieții sale, o fată bătrînă care își va construi încetul cu încetul, cu răbdare, un trecut plin de evenimente. Evenimente dorite și niciodată întîmplate. Dar pentru una ca ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oferit anume semăna cu o farsă a unei fete bătrîne. Și, în acea clipă, i s-a părut că intuiește destinul lui K.F. O fată bătrînă, asta a fost și asta va fi pînă la sfîrșitul vieții sale, o fată bătrînă care își va construi încetul cu încetul, cu răbdare, un trecut plin de evenimente. Evenimente dorite și niciodată întîmplate. Dar pentru una ca ea era îndeajuns o asemenea stare, putea fi, și chiar era, o viață adevărată. S-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost preocupat de fericirea cetățenilor ei, de liniștea, de pacea, de ordinea, într-un cuvînt de fericirea lor și a considerat că doar discreția totală poate asigura un cît de mic succes intențiilor sale. Și acum, hodoronc-tronc, apare această domnișoară bătrînă, nu era deloc în vîrstă K.F., ba era chiar și foarte atrăgătoare la prima vedere, dar tot fată bătrînă era, el se pricepea bine la oameni, mai ales la femei!, vine și se vâră cu ciubotele în cele mai delicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a considerat că doar discreția totală poate asigura un cît de mic succes intențiilor sale. Și acum, hodoronc-tronc, apare această domnișoară bătrînă, nu era deloc în vîrstă K.F., ba era chiar și foarte atrăgătoare la prima vedere, dar tot fată bătrînă era, el se pricepea bine la oameni, mai ales la femei!, vine și se vâră cu ciubotele în cele mai delicate planuri ale sale. Cu obișnuința unui vechi și experimentat detectiv și-a pus prima întrebare firească, dar a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-i plăcea că domnișoara K. F. înțelegea din ce în ce mai multe din felul său de a fi. Și, chiar dacă nu știa, era o femeie cu multă intuiție și mai ales îndrăzneală în imaginație. Trebuia să recunoască domnișoara K. F. era o fată bătrînă dar mai primejdioasă decît toate femeile pe care le cunoscuse el, și nu fuseseră puține, chiar dacă asta s-ar fi datorat numai și numai uniformei. "Ei, asta-i bună. Dacă nu v-ar fi păsat de viața lor, de fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pînă la urmă, dacă tot a ajuns în Vladia să le istorisească, și dacă a scăpat, înseamnă că s-a străduit să scape. Că își caută necazul cu lumînarea, asta era de înțeles, nu pentru oricine, dar pentru un vulpoi bătrîn ca Radul Popianu da, era din cauza sufletului său de copil. Prințul rămăsese un copil, un nevîrstnic, cu toate că arăta și putea fi un bărbat în toată firea, dar înlăuntrul sufletului său rămăsese necopt. Și se juca cu moartea cum se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îmbătrîni. Au fost cazuri de piloți care s-au urcat tineri în avion și au coborît nu doar cărunți, ci chiar bătrîni de-adevăratelea. Îți dai seama de lucrul ăsta din privirea lor. Nesigură, tulbure, opacă, lunecătoare, privire de om bătrîn. Ah, dar dacă n-ați trecut prin asta, prin privațiune de libertate, n-aveți de unde să știți cît de încet trece timpul în astfel de situație. Mai încet decît în copilărie. Și asta numai din cauza lipsei de informație, de noutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcuseră anumite lucruri pe care nu le-au dus pînă la sfîrșit) sau pentru că aveau de gînd, numai de gînd, să făptuiască, și atunci au început cu sfîrșitul. Ca să-și dea curaj, s-au ascuns. Cu intuiția lui de copoi bătrân, învechit în rele și în slujbă, și-a zis că mai degrabă este vorba de cea de-a doua situație, bătrâneii n-aveau de cine să se ascundă, de cine să se teamă, altfel nu s-ar fi interesat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vor și încotro se îndreaptă cei doi noi veniți în așezare, dar mai toate din cîte făcuseră îl amuzau și nimic altceva. Dacă ar fi putut, ar fi chicotit, dar la vîrsta lui așa ceva... Mai toată lumea era prinsă, cei mai bătrîni mai bombăneau, dar tineretul, tineretul se înșurubase cu totul. Cînd făcea rondul, ca de obicei, pe ulițe și prin grădini trebuia să fie foarte atent să nu dea peste vreo patrulă a "gărzii civice", care, din lipsă de ocupație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Chiar dacă am dormi tot timpul, dacă ne-am pierde într-o absentia totală, evenimentele se vor produce la momentul prescris. E o chestiune obiectivă, e vorba de destin, domnule Mihail. Nimeni nu este nebun să se împotrivească destinului, grecii cei bătrîni observaseră deja asta, doar nebunii, doar cei cărora li s-a luat mintea de către zei, doar ei se împotrivesc destinului!" "Sau cei care nu știu că ceea ce li se întîmplă este chiar destinul. O vină din neștiință, nu?" Basarab Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am dat examen de admitere la Școala de Artă. Din comisie făceau parte renumiții pictori Petar Lubarda și Milo Milunović. Bustul lui Voltaire, pe care trebuia să‑l desenez după mulajul de ghips al statuetei lui Houdon, semăna cu o bătrână nemțoaică pe care o cunoscusem la Novi Sad. Așa l‑am desenat. Cu toate acestea, am fost admis. Probabil că alte lucrări de‑ale mele au fost hotărâtoare. A trebuit să aștept un an, aproape doi, spre a mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mâinile puhave ale mamei de atâta spălat părând niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ușii pe doamna Brener care‑și strângea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. Câinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrână. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să‑i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar, scuzați‑mă, nu prea vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind “Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămân siderată, cum s‑o fi simțit doamna Nina Roth‑Swanson În Rusia „sub cerul nemilos al bătrânului și blajinului Moise“, pe vremea când Încă nu se consacrase absconselor interpretări lirice, fiind o modestă traducătoare. Am bătut la mașină și am transcris de mână toată opera lui Mendel Osipovici, am moșit deci, domnule, toată truda sa literară (a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce conținea o vopsea pe bază de ulei din nucă de tairí și cărbune vegetal, îl așeza ușor deasupra celei de-a două linii a desenului. Tapú Tetuanúi se întreba dacă ar fi în stare să reziste încă o dată, insă bătrânul nici macar nu-i dădu timp să găsească un răspuns, lovind din nou, ridicând pieptenele, înmuindu-l iarăși în vopsea și așezându-l pentru a treia oară, cu siguranta celui care a făcut același lucru de un milion de ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acordat nu se pripiseră. Noaptea se lașase complet, iar stelele puteau fi admirate în toată splendoarea lor, întrucât era începutul lui octombrie, iar atmosferă era mult mai limpede că de obicei. Tapú aștepta de mult sosirea râvnitei luni octombrie, pentru că bătrânul artist să accepte să-l tatueze, dat fiind că nici un kahuna experimentat nu acceptă clienți decât în perioada octombrie-ianuarie, nu din superstiție, ci fiindcă în această perioadă rănile se infectează mult mai puțin. — Din cauza muștelor, îi explicase băiatului maestrul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]