5,096 matches
-
în grădina Kensington, București, 1971; Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Mărturii despre Brâncuși, pref. trad., Târgu Jiu,1997; D. Lewis, Brâncuși, Târgu Jiu, 2001. Repere bibliografice: Petru Popescu, „Gâze, flori și mulți copii”, RL, 1970, 3; Dan Cristea, „Două balade ale vântului de miazăzi”, RL, 1971, 23; Andrei Pleșu, „Hokusai”, CNT, 1972, 2; Valeriu Cristea, „Miraculoasele întâlniri”, RL, 1973, 43; Mircea Iorgulescu, „Miraculoasele întâlniri”, LCF, 1974, 8; Edgar Papu, „Miraculoasele întâlniri”, LCF, 1974, 13; Amelia Pavel, „Carte de inimă pentru
STANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
1942) consolidează imaginea poetului frenetic-vitalist chemat, ca perihelicul Al. Macedonski, de zboruri spre luminile celeste: „Aici e numai luptă aspră pentru soare. / În fiecare lacrimă din vis se zbate / Chemarea înălțimilor nemuritoare”. Unele poeme anticipează patosul vânătorilor de himere din baladele poeților Cercului Literar de la Sibiu. Poezia - tematizată în câteva piese cu aspect de artă poetică - e transcendere a „umanei făpturi” sau a „omeneștilor ape”, o „sete mai mare, mai pură”, care „ne arde, ne arde, ne arde”. Sau: „O fugă
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
SOARELE ȘI LUNA, baladă populară din ciclul baladelor fantastice. Fondul acestei balade este mitologic, reflectând o mentalitate arhaică, și oferă o explicare poetică naivă a succesiunii continue a celor doi aștri, a imposibilității întâlnirii lor. Din mitologia greacă se cunoaște legenda incestului lui Apollo (Soarele) cu sora sa
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
SOARELE ȘI LUNA, baladă populară din ciclul baladelor fantastice. Fondul acestei balade este mitologic, reflectând o mentalitate arhaică, și oferă o explicare poetică naivă a succesiunii continue a celor doi aștri, a imposibilității întâlnirii lor. Din mitologia greacă se cunoaște legenda incestului lui Apollo (Soarele) cu sora sa, Artemis ( Luna), legendă valorificată
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
români, la bulgari și la croați se găsește transpunerea poetică a acestei legende în cântec epic. Potrivit concepției antropomorfice și animiste, cei doi aștri sunt frate și soră la a căror căsătorie se opun elementele naturii și cele supranaturale. Intriga baladei pornește de la interpretarea veșnicei alternări a Soarelui cu Luna, ca urmare a acestei interdicții de ordin etic. Semnalată mai întâi de V. Alecsandri în Moldova, balada a fost culeasă apoi de pe întreg teritoriul românesc. Versiunea cea mai completă și mai
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
și soră la a căror căsătorie se opun elementele naturii și cele supranaturale. Intriga baladei pornește de la interpretarea veșnicei alternări a Soarelui cu Luna, ca urmare a acestei interdicții de ordin etic. Semnalată mai întâi de V. Alecsandri în Moldova, balada a fost culeasă apoi de pe întreg teritoriul românesc. Versiunea cea mai completă și mai bine realizată artistic a fost publicată de G. Dem. Teodorescu, în 1885. Vrând să se căsătorească, „puternicul Soare” a străbătut lumea „măre nouă ai, / tot pe
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
de-atunci rămase / lumea cât o fi / și s-o pomeni, / că ei se gonesc / și nu se-ntâlnesc. Luna când lucește, / Soarele sfințește, / Soare când răsare, / Luna intră-n mare”. Acesta este primul și cel mai vechi tip al baladei Soarele și Luna, întâlnit în spațiul muntean, oltean, bănățean, dobrogean și moldovean. Balada se înrudește, totodată, cu basmele tratând tema incestului. Prin forma ei, se înscrie printre cele mai reușite creații populare, cu deosebire datorită elementelor fantastice, care o apropie
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
se gonesc / și nu se-ntâlnesc. Luna când lucește, / Soarele sfințește, / Soare când răsare, / Luna intră-n mare”. Acesta este primul și cel mai vechi tip al baladei Soarele și Luna, întâlnit în spațiul muntean, oltean, bănățean, dobrogean și moldovean. Balada se înrudește, totodată, cu basmele tratând tema incestului. Prin forma ei, se înscrie printre cele mai reușite creații populare, cu deosebire datorită elementelor fantastice, care o apropie de basm și îi potențează expresivitatea. În Transilvania și în Moldova de Nord
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
cu basmele tratând tema incestului. Prin forma ei, se înscrie printre cele mai reușite creații populare, cu deosebire datorită elementelor fantastice, care o apropie de basm și îi potențează expresivitatea. În Transilvania și în Moldova de Nord circulă tipul de baladă cunoscut sub numele Fratele și sora, în care domină caracterul nuvelistic și tendința moralizatoare. Aici fratele, fecior de însurat, o cere pe soră de la mama lui sau îi cere surorii să se căsătorească cu el. Înspăimântată, sora (sau mama) încearcă
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
căsătorească cu el. Înspăimântată, sora (sau mama) încearcă să îl abată de la această intenție, trimițându-l în lume să își caute altă mireasă. El se reîntoarce însă cu aceeași cerere. Fata îi pretinde, ca și în tipul mai vechi al baladei, să facă un pod peste mare și o scară până la cer, îi mai cere să aducă stelele în cortegiul nunții, iar pe Soare și pe Lună drept nași. În unele variante, fata se sinucide înaintea cununiei. În altele, la intrarea
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
cortegiul nunții, iar pe Soare și pe Lună drept nași. În unele variante, fata se sinucide înaintea cununiei. În altele, la intrarea în biserică, icoanele cad ori plâng și astfel cununia este împiedicată. Există și versiunea-colindă a acestui tip. Dintre baladele aparținând tipului Fratele și sora, cele mai realizate au fost culese de Miron Pompiliu, S. Fl. Marian, Enea Hodoș. Numeroase variante ale baladei Soarele și Luna sunt realizate cu mijloace artistice superioare. Alegoria și metafora abundă. În rai Soarele vede
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
biserică, icoanele cad ori plâng și astfel cununia este împiedicată. Există și versiunea-colindă a acestui tip. Dintre baladele aparținând tipului Fratele și sora, cele mai realizate au fost culese de Miron Pompiliu, S. Fl. Marian, Enea Hodoș. Numeroase variante ale baladei Soarele și Luna sunt realizate cu mijloace artistice superioare. Alegoria și metafora abundă. În rai Soarele vede „pomi înfloriți” (oameni buni), „dalbe păsărele” (copii creștinați), în iad - „pomi negri și pârliți” (oameni păcătoși), „negre păsărele” (copii nebotezați) ș.a. Într-o
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
nănaș mare, / sfânta Lună, mare nună, / stelele drușcuțele, / luceferii vătăjeii”) este prezentă și în Miorița. Astăzi balada Soarele și Luna se întâlnește mai rar. Ea circulă mai mult fragmentar, observându-se tendința trecerii spre o altă categorie tematică, cea a baladei familiale, prin extinderea tipului Fratele și sora. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 27-29; Miron Pompiliu, Balade populare române, Iași, 1870, 32-34; S. Fl. Marian, Poezii poporale române, I, Cernăuți, 1873, 151-160; T. T. Burada, O călătorie
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
se întâlnește mai rar. Ea circulă mai mult fragmentar, observându-se tendința trecerii spre o altă categorie tematică, cea a baladei familiale, prin extinderea tipului Fratele și sora. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 27-29; Miron Pompiliu, Balade populare române, Iași, 1870, 32-34; S. Fl. Marian, Poezii poporale române, I, Cernăuți, 1873, 151-160; T. T. Burada, O călătorie în Dobrogea, Iași, 1880, 165-173; I. Pop-Reteganul, Trandafiri și viorele, Gherla, 1884, 14-16; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
Tocilescu, Materialuri folkloristice, I, partea I, București, 1900, 13-17; Al. Țiplea, Poezii populare din Maramureș, București, 1906, 4-6; Enea Hodoș, Poezii poporale din Bănat, II, Sibiu, 1906, 9-16; Gh. Tulbure, Cântece din lumea vechiă, Făgăraș, 1908, 48-51; C. N. Mateescu, Balade, Vălenii de Munte, 1909, 111-114; Nicolae Păsculescu, Literatură populară românească, București, 1910, 182-187; Marin I. Apostolescu, Balade populare, I, Alexandria, 1912, 22-27; G. Giuglea, G. Vâlsan, De la românii din Serbia, București, 1913, 216-228; Gh. Cătană, Balade poporale, Brașov, 1916, 74-77
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
4-6; Enea Hodoș, Poezii poporale din Bănat, II, Sibiu, 1906, 9-16; Gh. Tulbure, Cântece din lumea vechiă, Făgăraș, 1908, 48-51; C. N. Mateescu, Balade, Vălenii de Munte, 1909, 111-114; Nicolae Păsculescu, Literatură populară românească, București, 1910, 182-187; Marin I. Apostolescu, Balade populare, I, Alexandria, 1912, 22-27; G. Giuglea, G. Vâlsan, De la românii din Serbia, București, 1913, 216-228; Gh. Cătană, Balade poporale, Brașov, 1916, 74-77; Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930, 263-268; Const. Brăiloiu, Cântece bătrânești din Oltenia, Muntenia, Moldova și Bucovina
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
48-51; C. N. Mateescu, Balade, Vălenii de Munte, 1909, 111-114; Nicolae Păsculescu, Literatură populară românească, București, 1910, 182-187; Marin I. Apostolescu, Balade populare, I, Alexandria, 1912, 22-27; G. Giuglea, G. Vâlsan, De la românii din Serbia, București, 1913, 216-228; Gh. Cătană, Balade poporale, Brașov, 1916, 74-77; Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930, 263-268; Const. Brăiloiu, Cântece bătrânești din Oltenia, Muntenia, Moldova și Bucovina, București, 1932, 11-22; C. Sandu-Timoc, Poezii populare de la românii din Valea Timocului, Craiova, 1943, 35-50; Al. I. Amzulescu, Cântece
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
București, 1915, 105-152; Dan Botta, Scrieri, IV, îngr. Dolores Botta, pref. Ion Biberi, București, 1968, 75-82; Paul Petrescu, Imagini ale soarelui în arta populară, SCIA, 1963, 1; G. Călinescu, Estetica basmului, București, 1965, 273-274; Adrian Fochi, Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975, 68-72; Ovidiu Bârlea, Mică enciclopedie a poveștilor românești, București, 1976, 231-234, 372; Dicț. lit. 1900, 795-796; Nicu Caranica, Un Esculap al sufletului românesc, București, 1997, 143-156. L. Bd.
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
cu arma victimei și cu ajutorul câinelui său. E o ingenioasă istorie detectivistă în mediul rural autohton, unde protagonista desfășoară o anchetă originală, interogând la fiecare pas în primul rând natura, martoră a itinerariilor păstorești din vremuri imemorabile. Construit pe schema baladei Miorița, dezvoltând o variantă mai puțin cunoscută a „măicuței bătrâne”, romanul întoarce sensul resemnat al textului popular în altul, activ și justițiar. Mari umbre mitice însoțesc astfel o narațiune realistă, care învie o civilizație străveche, cu legile, rosturile ei, ființând
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
103. 219. Ibidem, p. 97. 220. Ibidem, p. 101. 221. Ibidem, p. 99. 222. Ibidem, p. 55. 223. Ibidem, p. 91. 224. Ibidem, p. 54. 225. Ibidem, pp. 93-94. 226. Ibidem, p. 45. 227. Ibidem, pp. 217, 192. 228. O baladă populară pretinde că aga Bălăceanu a fost învins prin trădare (Miorița. Meșterul Manole. Balade populare românești, antologie de Constantin Mehanu, București, Editura Minerva, 1998, pp. 192-195). 229. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 81. 230. Ibidem, p. 53. 231. Ibidem, p. 87
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ibidem, p. 55. 223. Ibidem, p. 91. 224. Ibidem, p. 54. 225. Ibidem, pp. 93-94. 226. Ibidem, p. 45. 227. Ibidem, pp. 217, 192. 228. O baladă populară pretinde că aga Bălăceanu a fost învins prin trădare (Miorița. Meșterul Manole. Balade populare românești, antologie de Constantin Mehanu, București, Editura Minerva, 1998, pp. 192-195). 229. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 81. 230. Ibidem, p. 53. 231. Ibidem, p. 87. 232. Ibidem, p. 82. 233. Ibidem, pp. 51, 62, 71. 234. Ibidem, p. 44
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se pare noaptea mare, Cărărușa stâncă tare: Eu am avut și-amu n-am, Mi se pare noaptea an, Cărărușa bolovan”445 putând fi remediată de o nouă înfățișare în fața altarului (aprobarea Bisericii fiind în chip expres evocată, ca în balada Soacra rea): Voica, măre, De vedea Că rămânea Singurea, Soțior că-și alegea P-un cioban mai tinerel, Tinerel Și frumușel, Semănând cu Tudorel. Ea de mână Că-l lua, La biserică Mi-l ducea, La icoane-ngenunchea, Trei mătănii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
De marginea drumului, Cine-o trece, toți să vadă Ca fost dragoste curată De la un june și-o fată. Rămas bun, măicuță dulce, Io cu nevasta m-oi duce!449. * „Măicuță bătrână” este o prezență (descrisă aproape stereotip) pentru care balada românească arată o vădită predilecție. Mama Voicăi și a celor nouă feciori: Cea maică bătrână, Cu brâul de lână, Cu iia de sârmă, Cu păr de cămilă Cu doi dinți în gură450, mama lui Din Costandin, „muma lui Vâlcan”, mama
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Și vi-ți întâlni/ O mamă bătrână,/ Cu cârpă de lână,/ Lacrimi lăcrămând,/ Păru-și despletind,/ Noroc blestemând,/ De fiu întrebând...” 453) își împlinesc funcțiile ce derivă dintr-o maternitate acaparantă. (Dar nu numai. Văduva poate să fie - ca în balada Ion ăl Mare - o gazdă căutată de haiduci: Iar Călin ce mi-și făcea? Când oi zice de-un sporici, Și lua drumul la Ghidici, La Ghidici când ajungea, La Maria văduva, La Ilinca țiganca, Că cu ea știa vorba
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de-un sporici, Și lua drumul la Ghidici, La Ghidici când ajungea, La Maria văduva, La Ilinca țiganca, Că cu ea știa vorba Și toată socoteala...454). Mama - am văzut - își pregătește feciorul pentru plecare, îl înarmează chiar (ca în balada Șarpele): Mă-sa că mi-l înfurma Cu pistoale încrucișate Buzdugane ferecate Și cu custuri simcelate...455, dar pleacă și în căutarea lui, constatând întârzierea (Joi dă dimineață): Plimbă-mi-să poartă D-o babă bătrână, Cu doi dinți în gură, Cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]