5,546 matches
-
fost ca și inexistentă. În schimb, în Iugoslavia, după episodul afin futurismului italian al efemerei reviste croate Zvrk, apărută în iunie 1914, mișcarea de avangardă din jurul importantei publicații Zenit a lui Lubomir Micic va susține, după 1920, ideea unei „barbarizări balcanice” a Europei, afine pînă la un punct ideilor lui Marinetti. Criticul maghiar A. Angyal a vorbit, în acest sens, despre un „slavism futurist”, însă „slavismul” trebuie înțeles și prin prisma influenței futuriștilor ruși - în special a lui Maiakovski - asupra avangardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noua grupare pentru entuziasmul și talentul cu care a început lupta”. Desigur, avem de-a face, deocamdată, doar cu articole de popularizare critică a artei noi; ele prefigurează însă activitatea mult mai coerentă a Contimporanului din anii ’20. Consacrat războiului balcanic și previzibilei prăbușiri a „desuetului” Imperiu Otoman, pe ruinele căruia se va construi o Turcie „modernă, industrială”, primul articol politic („Anticipări“) publicat de același Vinea în revista Cronica a lui Tudor Arghezi și Gala Galaction (Cronica, anul I, nr. 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
presa cotidiană cuvintele pe cari se patinează atît, de sentimente și interes. E drept, unii știu, vag, franțuzește. Ba citesc și explicația pozelor din Petit Parisien illustré”. Textul continuă printr-o incursiune în istoria recentă, cu referire specială la războiul balcanic. Pentru Vinea, „rațiunea” și „sentimentul” sînt (ca și ziaristica, și poezia...) inseparabile, iar angajarea României în război nu servește nici sentimentele, nici interesele naționale: „Război stupid cerut de cei ce-și închipuiau că vorbesc pentru rațiunea liberă și rece, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fost luptător în Rezistența franceză etc. -, Pandrea își propune să spulbere „o iluzie care durează de vreo două decenii și care s-a umflat ca un balon multicolor în istoria literară română de ultimă oră”. Calificative precum „maquereau metec”, „furnizor balcanic pentru cadîne interlope, cu narcotice și cu un soi de literatură de scandal”, „snob și agent comercial” (care, „lumpenproletar” fiind, „nu pactizează cu proletariatul, ci doar cu capitalismul”, în ciuda „conversiunilor recente”), în fine, „semicolonial de-al nostru, semidoct și semi-comercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-i vor lua apărarea în scandal se va număra și un „metec” român, C. Brâncuși... Mai tîrziu, Richard Huelsenbeck va sublinia, nu fără un grăunte de ironie naționalistă - reflex, de astă dată, al unui „complex al Centrului” -, diferența plebee, provincială, „balcanică” și „barbară” a tînărului român: „spre deosebire de Ball, de Arp și de mine, Tzara nu crescuse la umbra umanismului german. Nici Schiller, nici Goethe nu i-au spus vreodată, în orășelul lui natal, că frumosul, nobilul, binele trebuie sau pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pînă în 1925 aspectul de lagăr oriental, ridicat în pripă, în dezordine, în paiantă, bun pentru a fi părăsit ori de cîte ori trec turcii Dunărea și pentru a fi realcătuit, după jaf și pîrjol, în același spirit de provizorat balcanic. Dar dacă ultimul războiu, cruțînd populația, ar fi lins, ca de atîtea ori în decursul veacurilor, cele mai abjecte mahalale? Poate nu ne-am mai fi apucat să-i adunăm cioburile. Poate un asemenea dezastru ne-ar fi constrîns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numai teatrul persistă la formulele învechite ale maeștrilor francezi dela 1900. Încercările pe diferite scene ale quasi noilor formule regisorești au fost mai întotdeauna încercări ratate, prin faptul că nu reușesc să închege o unitate artistică”. Autorul refuză, excedat, „clasicismul balcanic”, „limonata sentimentală melodramatică”, „naționalismul în versuri șchioape puse pe muzică de drin”, „piesele preistorice cu costume de epocă și boeri ce stau în picioare și țin discursuri patriotice”, „artificialul oamenilor ce-și închipuie că ar copia natura”, clamează: „vrem teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de reputatul arhitect G.M. Cantacuzino (nr. 99-100). Sub presiunea evidenței, autorul s-a convertit; a ajuns, în fine, la vorba liderului „contimporan”, pe care - deși îl simpatizează - declară că nu-l cunoaște personal: „În orașul nostru haotic, de un haos balcanic și mediocru, de o ticăloșie mică, cum zice Tudor Arghezi, casele dumitale sănătoase apar ca premisele sănătoase ale unui viitor sănătos, a cărui activitate viguroasă nu-și va pierde timpul în atitudini de admirație retrospectivă. Fiind un premergător, ai pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al XIX-lea românesc, deplînsă de Vinea (cu puținele contraexemple de originalitate autentică: Eminescu, Caragiale, Creangă, Odobescu, Coșbuc), indică o cultură de „excepții valorice” accidentale într-o epocă a imitațiilor. Adept și el, dar în alt sens, al arheologiei tradiției „balcanice” locale în căutarea unei himerice Grecii orfico-platonice, esențializate, Ion Barbu e mai aproape de teza lui Jung privind fondul arhetipal al inconștientului colectiv: „nu sincronic și în extensiune, ci pe linia de adîncire a misterului individual vom descoperi fondul nostru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
origine obscură, traco-romano-slavo-barbară, își datorește existența și aparența ei actual europeană grație unei erori fecunde, devenită, în slujba instinctului de conservare, o idee fixă: e ideea originii noastre latine. Fără iluzia aceasta, am fi rămas poate un trib incoherent și balcanic. Istoria românilor, politică și culturală, nu-i decît istoria și aventura acestei idei fixe, fecunde. Un act de bovarism, desigur”. Abia după război - consideră Ion Vinea - apare cu adevărat, sub presiunea „stilului nou al planetei unificate”, posibilitatea construcției unei tradiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
planetei unificate”, posibilitatea construcției unei tradiții (moderne) universalizabile prin intermediul acțiunii unei elite independente și novatoare, pornind de la necesitățile „colective” și de la filonul artei noastre populare „fără subiect”. Nevoia de ancorare a nonfigurativului modern („arta fără anecdotă”) într-o tradiție premodernă balcanică - în cazul de față, musulmană - e afirmată în parabola euristică din „Promisiuni“, sub forma unui dialog între Hamlet și Polonius: „Mohamet a interzis credincioșilor reproducerea chipului omenesc și porunca lui s-a extins asupra tuturor aspectelor organizate ale naturii. Arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu caracterul secolului în care trăim, mișcare-viteză-forță, ci va intra în rîndurile creatorilor și va îndruma societățile înapoiate din Balcani”. Prezent în forme naiv-entuziaste în articolul „Pentru contimporani“ al lui Ion Vinea (1923), complexul de superioritate culturală față de celelalte națiuni balcanice (calificate drept „înapoiate”) exprimă, pe de o parte, nevoia de sincronizare/afirmare culturală a unei națiuni tinere și, totodată, reflexul compensatoriu al unui complex identitar care va face carieră în interbelicul românesc. Pentru Vinea, rolul civilizator, asumat la modul mesianic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
semnificații opuse: „Epigoni, cum ne-a numit, într-un acces de scîrbă nedreaptă, Eminescu, de al cărui entuziasm pentru predecesorii slăviți ne îndoim foarte, continuăm azi seria lungă a precursorilor. Așteptăm pe inspiratul de mîine, care să iasă din limitarea balcanică de pînă acum și să producă în planul unic al valorilor universale. Dar cum vom ajunge oare acolo, cînd n-avem o cultură capabilă să completeze pe un om care n-ar ști decît românește? E un nivel la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de România” și de vidul spiritual în care aceasta a fost aruncată de istorie, Cioran, care visa la o Românie „în delir”, cu „destinul Chinei și populația Franței”, se consolează cu prezumata superioritate culturală a românilor față de a celorlalte națiuni balcanice: „Cultura noastră populară este comună Sud-Estului Europei. (...) Meritul nostru față de celelalte popoare balcanice este că sîntem cei mai apți pentru formele spiritului. Căci în Balcani, românul este cel mai puțin țăran. Dacă n-am creat în cultură, ea ne priește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istorie, Cioran, care visa la o Românie „în delir”, cu „destinul Chinei și populația Franței”, se consolează cu prezumata superioritate culturală a românilor față de a celorlalte națiuni balcanice: „Cultura noastră populară este comună Sud-Estului Europei. (...) Meritul nostru față de celelalte popoare balcanice este că sîntem cei mai apți pentru formele spiritului. Căci în Balcani, românul este cel mai puțin țăran. Dacă n-am creat în cultură, ea ne priește totuși. Tot restul Balcanilor pare a dovedi o neprielnicie în cultură care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
G. Călinescu în România literară, nr. 38, din 1932 („Despre critică și istorie literară“), el va pune un diagnostic pe măsură: „Cultura românească nu a izbutit să exprime realitățile spiritualității autohtone, cărora le rămîne exterioară”, identificînd - observație interesantă - un filon „balcanic” (Filimon, Pann, I.L. Caragiale) ocultat deopotrivă de „occidentalizanții sincroniști” și de „tradiționaliști”. În Anatomia unei negații, Gelu Ionescu vorbește despre un „maiorescianism” al tînărului Eugen Ionescu, „în aparență reductibil doar la negația predecesorilor și chiar a contemporanilor”. Dar un „maiorescianism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care a făcut, pînă la urmă, școală, stimulînd creativitatea reformatoare a unor G.M. Cantacuzino, Octav Doicescu sau Horia Creangă, își trădează - din nou! - astfel rezervele față de hazardul dadaist al fostului său prieten Tristan Tzara... Respingînd „împestrițarea culorilor” și „vălmășagul formelor” balcanice, Iancu - „creierul mare” al Contimporanului - își exprimă, de fiecare dată, credo-ul estetic: „Simplitatea scheletului constructiv e năzuința de azi, ceea ce e util nu poate fi urît”. („Estetica nouă“, nr. 63) Aspirația la internaționalizare, prin editarea și traducerea în marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
le goût developé des couleurs. (Nr. 52.) Numărul 67 al revistei reproduce o ilustrație a artistului plastic sîrb Jo Klek, Composiție, pentru ca numărul 64 să semnaleze un „manifest poetic antieuropean” al lui Mitzic, din care răzbat frustrările și resentimentele locale („balcanice”) împotriva Occidentului „colonizator”: „Zenit din Belgrad ne trimite «manifest poetic antieuropean» al lui Liubomir Mitzich, «Avion sans appareil», manifest poetic lansat Europei civilizate, de rezumat cu amenèe est le fruit de la culture européene sur le continent balcanique”. Acesta va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
drapelul avantgardei”. După această panoramă succintă — primele două traduceri ale unor poeme „noi” sîrbe („Margă și mîna neagră“ de St. Jivanovici și „Barbar amestec“ de Liubomir Mitzic, ultimul — un manifest al „barbarogeniei” sîrbe și un elogiu simili-futurist al „pericolului”). Resentimentele „balcanice” față de Occident caracterizează și poemul lui Mitzic: „Dacă ochii balcanici nu includ creerul occidentalei arte/ Dacă orientala arteră nu capătă sînge european/.../ În sînge pur reflectăm ochii conduși de ideea voastră/.../Trăzniți zenitiști barbarogenie/.../Barbarogenie salvator pilot barbar ideoplan”. Complexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unor poeme „noi” sîrbe („Margă și mîna neagră“ de St. Jivanovici și „Barbar amestec“ de Liubomir Mitzic, ultimul — un manifest al „barbarogeniei” sîrbe și un elogiu simili-futurist al „pericolului”). Resentimentele „balcanice” față de Occident caracterizează și poemul lui Mitzic: „Dacă ochii balcanici nu includ creerul occidentalei arte/ Dacă orientala arteră nu capătă sînge european/.../ În sînge pur reflectăm ochii conduși de ideea voastră/.../Trăzniți zenitiști barbarogenie/.../Barbarogenie salvator pilot barbar ideoplan”. Complexul „barbarofil” și antioccidentalismul - colorat naționalist sau bolșevizant - sînt ingredientele particularizante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ion Vinea „se întîlnește și metoda lui Urmuz, excesul de importanță dat laturei minerale a omului în portretul Domnului cu Servieta, redusă la limitele seriozității descriptive”. Nu lipsesc observații cu caracter mai general, indicînd o tradiție „urmuziană” specific locală. Mentalitatea „balcanică” a tîrgoveților munteni in-formează arta „marilor sensibili schimonosiți” (printre care și Urmuz), iar muzica orientală apare - observație fină! - ca un simbol al acestei categorii artistice: „muzica orientală prin monotonia și chiar obscenitatea ei, amestecată însă cu delicate urcușuri lirice, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de a „atrage atenția militanților celebri ai artei și literaturei contemporane din Occident asupra Bucureștiului” („Pentru contimporani”). Avem de-a face, prin urmare, cu un complex de inferioritate „al periferiei” în raport cu Occidentul, convertit într-un complex de superioritate în raport cu țările balcanice. Articole precum „Patriotism. Ernest Renan. «Pages françaises»”, „Naționalism, rasă, tradiție”, „Modernism și tradiție”, „Urmașii lui Ronsard” sau „Blestemul locului”, apărute în alte publicații ale anilor ‘20, reformulează obsesia tradiției și a patriotismului românesc modern (care „nu înseamnă a păstra, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de apelul fratelui meu la calm, aproape ultimele cuvinte pe care le rostise. Așadar am plecat de acasă. Când m‑am Întors seara, mă aștepta un bilet de la Vela; mă anunța că doarme În noaptea aceea la Yelena, altă franțuzoaică balcanică. În seara următoare, când m‑am Întors din nou acasă, am găsit Întreaga locuință ornată cu buline mari de hârtie colorată, autocolante - cele verzi identificau posesiunile mele, cele roz, de culoarea somonului, erau lipite pe lucrurile ei. Apartamentul părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și să‑ți spună că ai fost numit patriarh al Sionului? Ce‑ar fi să te mai gândești din când În când la oamenii aceia agățați În cârligele de carne? Ravelstein și cu mine am discutat la nesfârșire despre impasul balcanic În care mă Înfundasem, dar Îmi dau seama că În continuarea acestei povestiri trebuie s‑o las la o parte pe Vela. Trebuie s‑o elimin o dată pentru totdeauna. Ceea ce nu‑i chiar atât de simplu cum vă Închipuiți. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
matură sunt prezente impulsuri criminale. În unele cazuri, ca acela al lui Rakhmiel, le puteai identifica În chiar structura fizică, ca pe niște echivalente nu neapărat ale grozăviilor războiului, dar ale enormităților rușinoase rusești, nemțești, franțuzești, poloneze, lituaniene, ucrainene și balcanice. Mă rog, asta era componenta lui germană. Pe urmă venea cea englezească. Rakhmiel, al cărui nume se traduce prin „Mântuiește‑mă, Doamne” sau „Miluește‑te, Doamne de mine”, se modelase și după tiparul universitarilor englezi și, cu timpul, devenise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]