3,939 matches
-
în scurt timp, să ne reluăm călătoria, să cutreierăm satul în lung și-n lat prin întunericul câmpiilor, la lumina stelelor și a lunii. Așa, ajunsesem pe o stradă luminată, deoarece la fiecare câțiva metri se afla un stâlp cu bec care lumina. Eram lângă biserică, iar alături se afla o remorcă de tractor. Peste drum se afla o casă, unde un om beat striga la copii și nevastă. Îl simțeam tot mai aproape de noi și ni se făcu teamă. De
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ducem noi în lumea noastră și că toate lucrurile trebuie să ni le facem, nu avem roboți, ca menajere și nici uși care să se descuie doar când vorbim, ele scanându-ne și dându-și seama că suntem proprietarii, nici becuri pe care să le stingem și să le aprindem doar prin bătăi din palme, iar obiectele în lumea noastră nu vin lângă noi când le strigăm. Această dimensiune era, uau!, nu am cuvinte, duceai o viață lejeră, aveai un creier
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu termometrul n-am mai îndrăznit să-l facem, ultima oară pe mine m-a prins mama punând termometrul pe calorifer, iar acum două săptămâni, înainte de teza la mate, Szabi a pățit-o și mai rău, l-a lipit de becul veiozei și, cât ai clipi, mercurul s-a înfierbântat atât de mult, încât termometrul a explodat, așa că Szabi a încasat-o de la taică-su, cu cureaua de la pantaloni, partea cu cataramă, deci faza asta nu mai intra la socoteală, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
într-o mână, iar în cealaltă cu un baros, alerga, lovindu-le între ele pe deasupra capului, de răsuna tot povârnișul dealului, în timp ce striga, victorie, victorie. Avea pe cap o cască de miner, cum zăceam acolo, pe pământ, am văzut că becul de la cască îi strălucea în soare, de parc-ar fi luat foc. Csákány a venit întins la mine, ceilalți s-au dat de-o parte, toți, se vedea că le e tare frică, n-am vrut să mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
crezut că va fi întuneric sau cel puțin semiântuneric, ca-n biserici, dar în loc de asta ne-a izbit o lumină atât de puternică, aproape orbitoare, încât m-a luat cu amețeală, într-un candelabru de oțel ardeau trei rânduri de becuri, așezate în cercuri suprapuse, erau vreo două sute, înaintam, ținând-o pe mama de mână, era o sală foarte mare, de jur-împrejur, pe pereți, atârnau draperii roșii, însă fotografia secretarului general al forțelor armate nu se vedea nicăieri, erau numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
destinul. Mi-era scris să mă aflu În acel avion. Mi-era scris să primesc un loc mai bun. Mi-era scris să-mi destăinui toate secretele. CÎnd ajung acasă, radiez toată. În suflet parcă mi s-a aprins un bec. Brusc, știu care este rostul vieții. Jemima se Înșală. Femeile și bărbații nu sînt dușmani. SÎnt suflete pereche. Dacă ar fi sinceri unul cu celălalt, din prima secundă, ar afla asta cu toții. Toată chestia asta cu misterul și cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ocol pe lângă sifonărie, coboară malul spre parc, dă de ele ciugulind pe maldărele de gunoaie. Se va auzi tramvaiul. Se vor aprinde felinarele cu lumina lor verzuie. De jur împrejurul parcului, parcă l-ar împresura deodată un gând înspăimântător, se vor aprinde becurile cetățenilor întorși de la muncă în tihna domiciliului familial, pe șoseaua Colentina. Luminile se lățesc pe zidurile de zece, douăsprezece etaje, Iliuță nu le poate număra niciodată până la capăt, și fiara deschide ochii ei de peste tot. Iliuță nu știe că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
am rămas în bucătărie cu bătrâna lui mamă. Mama lui s-a așezat la masă, vizavi de mine, și-a proptit coatele de masă, a început să-mi cerceteze fața cu o curiozitate și o satisfacție tristă. — Au luat toate becurile, mi-a zis ea în germană. — Poftim? — Cei care ți-au spart casa - au luat toate becurile de pe scară, mi-a spus ea. — Hm, am făcut eu. — La fel și-n Germania, a adăugat ea. — Poftim? Asta era o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mine, și-a proptit coatele de masă, a început să-mi cerceteze fața cu o curiozitate și o satisfacție tristă. — Au luat toate becurile, mi-a zis ea în germană. — Poftim? — Cei care ți-au spart casa - au luat toate becurile de pe scară, mi-a spus ea. — Hm, am făcut eu. — La fel și-n Germania, a adăugat ea. — Poftim? Asta era o treabă... de câte ori venea SS-ul sau Gestapo-ul să ridice pe câte cineva..., mi-a zis ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ridice pe câte cineva..., mi-a zis ea. Nu înțeleg, i-am spus. — Mai intrau și alții în clădire, dornici să facă ceva patriotic, m-a lămurit ea. Și întotdeauna făceau treaba asta. Se găsea întotdeauna câte cineva să scoată becurile, a zis ea clătinând din cap. Ce ciudat, să facă cineva mereu lucrul ăsta. Dr. Epstein a revenit în bucătărie frecându-și palmele. — S-a făcut, ne-a anunțat el, nu peste mult timp o să se prezinte aici trei eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
retrocedează? În fine... Privi îngândurat în jurul lui prin atelier. Un muscoi verzuliu se lipise de hârtia galbenă cu soluția aceea cleioasă de omorât gângănii și, cum se zbatea să scape, părea că se leagănă pe o curea lucitoare atârnată de bec. - Așa și cu nea Trandafir, oftă cizmarul. A plecat cu sculele. Și te mai miri de ce vezi la televizor. Se fură, tataie, în România asta de după democrație, de zici că ce-i aia. Lihneală de hoție! Uite, că eu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva când intră în prima curbă lungă a defileului de la Cheile Arse. Chiuia cocoțat pe Cassa de bani, zvâcnind să se atârne de lampadarul cu cinci brațe și cu patruzeci de becuri care, abia acum observă nedumerit, luminau toate. -Doooooom Peeeeeeriiiiii...ngh...nghhh...iiiiiițăăăăăăă... Breeeeeee, n-auzi? Ăsta vrea să semneeeeeeze, breeeeeeeeee.... Pălăriatul ridică din umeri. Aruncă formularul și se îndreptă spre cel de la calorifer. Acela reușise să vâre femeia în sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
împărți tuturor revoluționarilor câte un steguleț. Apoi, ca și cum ar fi învârtit o imaginară manivelă deasupra sa, făcu câteva semne agitate cu mâna dreaptă și o zbughi drept în sus, printre crengile înaltului salcâm de la poarta prozatorului. Ca la un semn, becurile de pe stradă începură să lumineze. Inginerul dădu capul pe spate și rămăsese așa câteva clipe, încercând să vadă dacă nu cumva burtosul acela țâșnise de se cățărase pe vreo creangă a salcâmului și le făcea de-acolo semne teroriștilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scutură abia mascându-și scârba. Își împreună mâinile pe burtă, ridică visător ochii spre tavan, îi țintui undeva în stânga imensului policandru și, de parcă citea ceva de pe acolo, șopti mai mult pentru împletitura de lanțuri aurite printre care, răsfirate, puzderii de becuri își răspândeau lumina orbitoare. „De altfel și Sfântul Ioan Gură de Aur, în Despre preoție, ne învață că «preoții sunt aceia cărăra li s-a încredințat zămislirea noastră cea duhovnicească; ei sunt aceia cărora li s-a dat să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o mai avem. - Așa e, Samuel, chestiile astea se uită. Exploratorul nu se mai putu abține. - Pentru numele lui Dumnezeu, ce vrei? răbufni. Ce vrei? Ce ți-am făcut? Ridică vocea și gesticulă, atingând lampa din tavan cu dosul palmei. Becul se sparse cu zgomot și împroșcă fragmente de sticlă în toate părțile. Margareta izbucni în plâns. Samuel se așeză pe canapea, departe de ea, sprijinindu-și ceafa de buretele tare. Privi toate obiectele care fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
delicată și de respectabilă, aceeași doamnă care îmi dădea șerbet și venea la noi de Crăciun făcându-ne cadou o gravură a Pieții Sfatului... Am ajuns la capătul scărilor. Încăperea care se deschidea în față era cufundată în semiobscuritate. Un bec de serviciu, într-un colț, era singura sursă de lumină. M-am ghemuit lângă scară și am așteptat ca ochii să mi se obișnuiască. Eram încordat și simțeam picurii de sudoare alunecându-mi pe tot obrazul, atingându-mi buzele, vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
închideau în mijlocul lor ca un roi de albine. Erau atât de multe arme care se descărcau simultan, încât soldații aplecați peste balustrada balconului își uniseră flăcările ce însoțeau fiecare tragere și acum parcă aveau în fața lor un uriaș panou de becuri. La nivelul solului, mitralierele de mare calibru se iluminau și aruncau în aer cartușe mari și goale, care interferau cu gloanțele trase de cei de sus. Unele gloanțe ricoșau, își schimbau traiectoria și nimereau santinelele din apropierea porții, netezind drumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
văzură că ia loc. În liniștea care se făcu se declanșară câteva reportofoane. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună seara, spuse ministrul. Calomfir îl trase de mânecă și îi șopti ceva la ureche. Leurdiș zâmbi. Uitase să activeze microfonul. E aprins becul roșu? făcu o voce din sală. Drept răspuns, ministrul își deversă acum vorbele prin boxe. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună seara. Ca și dumneavoastră, am deosebita plăcere de a asista la un eveniment de excepție pentru cultura noastră. E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Și eu am fumat. Asta mă face vinovat? Unde e Carmen? Am apucat să-i văd doar părul, părul roșcat care a dispărut sub scările pe care le-au coborât cu toți în câteva secunde. Am ieșit la geam, dar becul portocaliu din curte făcea oamenii parcă și mai negri, și n-am văzut nimic. Se auzeau bolboroseli, voci înăbușite, plânsete subțiri. Am coborât după ei. Scările deveneau alunecoase, mi se părea că merg pe un calorifer înghețat. În curte, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
povești de groază că m-a speriat rău de tot, spre marea supărare a părinților mei, care nu i-au mai dat apă două săptămâni. Dar acum situația reintrase în normal și nu aveam de ce mă teme. Lumina palidă a becului cădea pe un coș de răchită spart, pe un frigider vechi și pe un contor de gaz dezafectat. Astea erau ale Rizeștilor și nu încăpuseră în boxa lor, plină ca întotdeauna, așa că le lăsaseră pe culoar. În beci era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
În sfârșit, am găsit-o și am descuiat. A mers mult mai ușor decât m-am așteptat și am pus asta în seama bunei dispoziții a lui Platon, care putea, aparent, să facă asemenea mici trucuri când voia. Am aprins becul din boxă și am închis ușa după mine. Nu voiam să-și bage nasul vreunul de pe culoar. Platon nu era nicăieri. Taică-meu așternuse de vreo câțiva ani un amestec de pietricele și pământ cam de o palmă grosime, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
contorsionism și a hotărât că Tabitha e cea mai potrivită. Dând naștere astfel unor mutre din partea celorlalte zâne... Acum se explica grupul posomorâților de afară. Chiar și Sally părea că are îndoieli. Bineînțeles. Tabitha radia de fericire, strălucind ca un bec cu lumină perlată. MM era impasibilă, cu grație, ca de obicei, în timp ce Thierry tot dădea din mâini, explicând cum îi pusese pe toți din grupul duhurilor să se încălzească și să execute, cu măiestrie și curaj, figuri extraordinare: —...și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
roz-portocaliu închis, cu accesorii de un auriu șters, decorat bogat cu ghirlande și rozete complicate din gips pe tavanul boltit și pe fețele boxelor. În total contrast, în spatele scenei, coridoarele erau din cărămidă goală: țevile și cablurile la vedere, cu becuri de neon pe mijlocul tavanului jos. Era cam frig și peste tot numai scrumiere. Când am dat colțul, către biroul directorului de scenă, mă năpădi dintr-odată mirosul de bere stătută și de tutun. Culisele erau pline de actori morocănoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înverșunare, colțurile sfâșiate ale cine știe cărui poster pe care-l susținuseră odinioară. În colțul îndepărtat, se afla o mașină de gătit mică și, aparent, deloc sigură; de-a lungul peretelui se afla o etajeră joasă, cu o oglindă deasupra, înconjurată de becuri fără abajur, iar restul mobilierului era alcătuit din cuierul de perete și două scaune. Covorul era atât de zdrențuit încât s-a prins în ușă atunci când am închis-o în urma mea. —Comod, zisei eu, uitându-mă în jur. Nici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe picioare. Ieșind din amfiteatru, am dat imediat colțul pe hol, am coborât câteva trepte îmbrăcate în pluș roșu, cu balustradă aurie, și am ieșit pe ușa de trecere de la capăt într-un culoar cu pereții de piatră, luminat de becuri simple așezate la înălțime. Șocul diferenței dintre spatele scenei și fațadă era la fel de puternic ca întotdeauna. Am trecut pe lângă asistenta directorului de scenă care era la post în culise și care nu avea astâmpăr, asemenea unui leu în cușcă, trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]