7,814 matches
-
execuție./ Eu voi fi doar o salcie, un martor natural./ Auzi cum geme salcia în vânt, auzi?” Sau: „Am întâlnit pe o insulă pustie o celebritate./ Cine spune asta ? Întreabă respectivul./ Avea dreptate. Semăna izbitor cu Homer,/ dar era un biet pacient fugit dintr-o detenție.” Defilarea asociativă aleatorie a ideilor redă parcă întregul vălmășag de gânduri din jurul unei stări sau al unei idei. Cu un înșelător aer de amuzament, poetul survolează nori de esențe grave și adânci. O face cu
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
căsătorie cu un fotbalist sau, la nevoie, cu un babalâc bogat pe care să-l îndoape cu viagra. Episodul numit Ted devenea din ce în ce mai mult o amintire plăcută fiindcă, hai să fim sinceri, în viață, nu te poți baza pe un biet doctor cu salariu de mizerie. Visele îi erau potențate de jocul zilnic, un adevărat antrenament am putea spune, cu noul vibrator pe care și-l cumpărase din Paris, o minunăție a tehnicii moderne, având dublă penetrare și jet, plus acumulatori
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]
-
ca mesager al Cetății, ca trimis să strige adevărul. În toate poemele respiră un sentiment patriotic eminent și crud: „Am revenit din depărtări bizare -/ Te-am regăsit frumoasă, dar mâhnită/ Cum soarele doar din „Apus” răsare/ Tu ai ajuns o biată urgisită// Privești tăcută la migrații sumbre/ Străjerii tăi au adormit în front/ Pe cerul tău au năvălit din umbre/ Armatele unui imperiu tont// Am revenit să mai ascult o dată/ Legendele despre vitejii daci/ Acum avem o jalnică armată/ Care-a
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
sarsanale, se gândi că, dacă îi plăcea la oraș, ar fi putut schimba viața de la țară cu una care i s-ar fi potrivit mai bine. S-ar fi mutat la Paulică, ar fi avut grijă de el, acum, că biata ei soră, mama băiatului nu mai era, iar tatăl umbla prin lume brambura. Era o idee care trebuia luată în considerare. O doamnă adevărată nu prea are ce căuta cu orătănii și la căpălit. Cu gândurile ei despre oraș, i
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
se abținu când dădu cu ochii de capul fetei. - Doamne sfinte și-ndurate, sărmana copilă! O frizeriță își bătuse joc de capul ei, lăsând-o pe jumătate fără păr iar cealaltă jumătate colorând-o în verde. Nu era de mirare că biata fată fugea ca urmărită de necuratul să nu mai vadă nimeni catastrofa din capul ei. După ea, alerga o altă fată, tot atât de nefericită, cu ambele tâmple rase și o coamă vișinie pe mijloc. Doamna Fira țâțâi întristată. Ar fi trebuit
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
mereu cafele. Doar secretarele arătau așa de primenite în ziua de azi. Doamna Fira nu era o persoană nepăsătoare, învățase să dea o mână de ajutor oricărui om în nevoie, fie el cunoscut sau nu. Vru să o ajute pe biata secretară, dar aceasta plecă aruncându-i priviri ucigătoare. Punându-le pe seama oboselii, mătușa nu se supără. Tineretul de la oraș muncea mult cu mintea și nu era așa de rezistent cum era cel de la țară. Ca o femeie credincioasă și de
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
mai 2017 Toate Articolele Autorului Tărâna-i pântecele-n care Cel bob de viață, în mirare, Așteaptă rând să crească mare, Cu darul coborât din soare. * Tărâna-i stampa care poartă, Precum simbolurile-n hartă, Trecutul cel scobit cu daltă De-un biet prezent, oprit la haltă. * Tărâna e copaia-n care-ncape Uscatul trupului răs-stors de ape Când tot departele ne e aproape, Când azi, pe mâine-o să-l îngroape. * Deci nu pășiți cu tălpi murdare Peste țărâna hrănitoare, Și nu
ŢĂRÂNA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368482_a_369811]
-
devenit indiferenți la necazurile celor din jur: „Trecătorule,/ privește în jurul tău/ și spune-mi ce vezi./ Cum arată ochii copiilor,/ ai bătrânilor,/ cât de elegante sunt mamele,/ mamele noastre?/ Ce simți când vezi atâta tristețe/ ce simți când vine un biet copil/ și-ți cere un ban pentru un corn?/ Mă-ntreb și eu ce ne-a schimbat/ de-am devenit atât de indiferenți/ față de cei pe care îi vedem zilnic/ zgribuliți și tulburați/ de mersul rapid al anotimpurilor” (Indiferență). De
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
consecințe. În „Paradox sentimental” - poeta reliefează câteva realități, sub forma panseurilor: „Omul învață pentru a fi înțelept;/ prostul cultivă legumele altora/ fără a înțelege/ care este rădăcina/ și pe unde curge seva./ Poetul scrie doar pentru a fi numit/ un biet scrib/ la curtea lumii./ Oamenii iubesc pentru că trebuie/ să iubească.../ Există o lege nescrisă/ care ne obligă la iubire./ Dar cum iubirea a devenit o relație/ dintre cerere și ofertă,/ nimeni nu este suficient de bogat/ pentru a cumpăra iubirea
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
aci și dup-aia poate să-mi facă orice. Aoleu!...ah!... așa... nu te opri!... Vasilică se uzmea de săreau transpirațiile din el ca din stropitoare și Ioana vorbea întruna. Și, dacă nu-i era suficient bruiajul făcut de Ioana bietului băiat, brusc se deschise ușa de la odaie și Mărin Chibrit își băgă capul înăuntru: —Termin-o, Vasile tată, că nu-i fac nimica! Numai termin-o tu! Mai fă treabă în condițiile astea. Bietul Vasile n-a mai rezistat: —Știi
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
la placul curenților marini, se ondula în forme șerpuitoare tot mai aproape de mal. La ceasul ăsta, când soarele-și încheie drumul său pe cer, So Jin-Ji stă pe țărm. El cugetă la soartă. Are-o colibă veche și săracă, un biet copil și-un câine. De-i cauți, toți bolesc. Și doar el e de vină! Tânjește și leac la suferință nu găsește. Nici rostul nu-și află de-o vreme bună. Privind la-ntinderea de ape, neliniște câinoasă pe dată
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
prin perdeaua apei îndeamnă spre el un crăpcean cu chip de om, cu solzii din monezi. Arătarea aurie intră de voie în coșul legat de gâtul lui So Jin-Ji, umplându-i-l de băncuțe gălbii. Mirat de-atâta nesperată bogăție, bietul om deschide larg gura și... * În zori, marea depune neașteptată ofrandă pe plajă. E So Jin-Ji strângând la piept coșul cu roada ultimei sale scufundări. Alături un copil suspină, căci lacrimi n-are. I-au pierit... Referință Bibliografică: UN COPIL
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
ține... Hoți, tâlhari fără rușine!” ...................................... Intr-o zi, badea Sărac Urcând Dealu-n cărioară Își zicea în gândul lui: „Ce se-ntâmplă, mă-nfioară, Uneori îmi place râsul... Dar un prost să mintă-o țară! Fraților, m-apucă plânsul!” Și lovind, bietul măgar, Cu biciușca pe spinare: - Nu te opri în cărare! La Palat e adunare... - Bun stăpân, ce-s vinovat Când alesa-i un tâlhar? N-ai avut nici ochi, nici cap, Și-ai crezut într-un flecar... Iar pe mine-ți
FESTIVAL NAŢIONAL DE MUZICĂ FOLK ADRIAN PĂUNESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368564_a_369893]
-
luni a miezului verii anului 2014, la ora 6.00 punct, așa cum era prevăzută în planul întocmit atent de el, doctorul Tomescu strângea în brațe trupul doamnei Luiza, mama lui Iustin, pentru a o liniști. Nu a fost chiar ușor. Biata femeie s-a abținut până aproape de plecare. Se ambiționase să reziste, să nu-și dea în vileag teama și grijile care o frământau. Momentul care a rupt echilibrul păstrat cu stoicism a fost cel în care l-a îmbrățișat pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
și mai nesincer, lipsa de răspundere față de electoratul despre s-a considerat că nu merită altceva decât demagogia statistică pe care i-o acorda comunismul, în urma recentelor experiențe electorale ne-am ales cu două noțiuni definind taberele. Sunt acestea niște biete substantive comune, dar situate în categoria numelor de acțiune, au ajuns a evoca pregnant mutațiile de psihologie electorală, ne mai fiind vorba doar de persoanele implicate în acțiunea lor. Fapt pentru care ne și permitem să vorbim despre ele, fără
NEGOCIERE ŞI DEROGARE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367797_a_369126]
-
pentru mici ajustări și îmbunătățiri. Îi ascute dinții, îi rupe câteva picioare, îi mai montează ceva clești, apoi îl aruncă într-o retortă cu un bulion nutritiv. Flămânzit de mai bine de o sută cincizeci de ani, prima reacție a bietului virus a fost să crape-n el până n-o mai putea. Numai că virușii nu gândesc la fel ca noi. Acesta, deși îi scăpărau ochii de foame, se scărpină în barbă și chibzui. Dacă se punea pe halit, în
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
câte i se întâmplaseră în seara asta, era copleșită de minunata întorsătură. Dar...până la urmă s-a plictisit de atâta colindat și i-a spus lui nenea doctoru’ că...vrea acasă. -Unde mă, asta mică? -Acasă! Nu înțelegi? Nu înțelegea bietul om. Împreună cu Sorina au bâjbâit prin tot cartierul până noaptea târziu. Au luat-o metodic precum cei mai experimentați detectivi. Dincotro a venit cu tramvaiul, unde s-a dat jos, din ce parte a venit spre tramvai, care era stația
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
a spus : -Haideți s-o căutăm din bloc în bloc. Întrebăm toți locatarii. Trebuie s-o găsim! Auziți, voi? Trebuie s-o găsim! Nu mai înainte să-și anunțe soțul de tragedie, veste care l-a pus pe jar pe bietul om. Era în stare să scotocească toată Spania, toată Europa, numai s-o găsească pe aia mică. Astfel, când nenea doctoru’ și Sorina bâjbâiau printre blocuri tot întrebând : „ăla e?”, mama și băieții întrebau de ea din bloc în bloc
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
sau o alta, mai înfricoșătoare, numită „limba albastră”, născută și ea, cumva, în neștiute și greu de depistat, laboratoare... Cât despre „Ebola”, o boală rea, infecțioasă, poate cea mai letală pentru om, că prea picau aiurea cele abil direcționate spre biete animale și nevinovate păsări de curte, nu din pom..., ce să vă spun, o altă nebunie, cu socoteală sumbră făcută pe hârtie de oamenii în alb..., cercetători de vază, cu alții, tot în alb, medici distinși și asistenți ce vindecau
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
de ea, avea un aparat de fotografiat rezemat de piept. Era tânăr și drăguț, cu un farmec aparte, dat de părul lung, prins într-o coadă de pirat și ochii verzi, profunzi. Mona îl privi lipsită de interes. Era un biet fotograf de evenimente, care nici măcar nu purta costum. Pantalonii din piele neagră îi erau cam strâmți, după părerea ei, iar cămașa, de un roșu aprins, abia scoasă probabil din cutie, stătea să plesnească pe umerii largi, încărcați cu tot felul
ALESUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367882_a_369211]
-
la un prezent imprevizibil ca-ntre ruinele unei cetăți: “E miezul nopții. Singur, uitat în inimi, dorul / A adormit flămând, plângând în somn, printre ruine, / Căci mâine îl așteaptă doar scena și actorul ... Acum ... e somn, și noapte, și-un biet lătrat de câine. Atât! ... Și-o lună-n doliu, plângând printre ruine!” În poemele sale predomină noaptea, dar nu cea cu splendoarea miilor de aștri ce strălucesc în întruneric, ci a tristeții atunci când “ Dorul” vine și pleacă; o apasă sufletește
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > MĂRȚIȘOR-19 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1519 din 27 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XXIII Mărțișor și Primăvara în Țara Zăpezilor Să plângem soarta bietului Ghiocel, îngropat de viu în Temnița Troienelor Uriașe și să așteptăm vreo minune care să-l salveze! Tot așa să-i plângem și pe tovarășii săi, Sabie de Raze și soldații săi, îngropați în troiene de Nămețilă! Când deasupra lor
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
-l salveze! Tot așa să-i plângem și pe tovarășii săi, Sabie de Raze și soldații săi, îngropați în troiene de Nămețilă! Când deasupra lor Vânturile Lățoase urlă și dansează ritmuri îndrăcite, te întrebi cine-i mai poate salva pe bieții vestitori ai Primăverii? Dar ce face Primăvara și Mărțișor al ei? De ce nu mai vin odată? Ei bine, în Grădina Fericirii Veșnice șederea era deosebit de plăcută pentru că serbările se țineau lanț și maestrul Rază de Vis se întrecuse pe sine
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
scoase sabia din fălcile lui, foalele fălcilor lui Viscorilă se umflară la loc, suflând mai amarnic. În acest timp, căpitanul Zefir, împresurat și el de matahale, făcu semn soldaților să nu mai înainteze, ci să se retragă încet-încet, astfel că bietul Mărțișor, cu câțiva soldați în jurul lui, rămase singur în luptă cu Viscorilă și nu observă când îl înconjurară Ger Sticlos cu Nămețilă, preocupați să lichideze pe acest luptător năbădăios. În momentul când toate matahalele se aruncară peste bietul Mărțișor, căpitanul
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
astfel că bietul Mărțișor, cu câțiva soldați în jurul lui, rămase singur în luptă cu Viscorilă și nu observă când îl înconjurară Ger Sticlos cu Nămețilă, preocupați să lichideze pe acest luptător năbădăios. În momentul când toate matahalele se aruncară peste bietul Mărțișor, căpitanul Zefir profită de situație și strigă: - Să fugim, băieți! Înapoi la trăsura prințesei! Se întoarseră și zburară în viteză la trăsura Primăverii. Prințesa privea îngrozită la luptele din cer și de pe pământ. Cu privirea îl căuta pe Mărțișor
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]