2,555 matches
-
rămâne versul ce nu iartă. TRUPUL ALB DE VÂNT Prin trupul vieții din nou se face seară Și nu mai locuiește nici vântul de-amintiri. Din cimitirul trist vederii iar plecară Să bea prin ceruri otrava bolnavelor iubirri. Prin zborul blestemat de steaua ce tresare Din lacrimile grele privirea-i este rece. Bătrâna viață plânsă prin albe felinare. Când lumea-i nebunie și-n țipăt mai petrece. Eu stau o mărturie de sensuri ideale Și mai aștept o noapte de suflet
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Se făceau că-mi ascunde-n haosul mut Oameni de carne îmbrăcați în veșminte Traversând în grabă o stradă în vid. Și uite-așa eu nu mai sunt, Am plecat în altă veșnicie Și am rămas la sfatul cel sfânt Blestemând peste veacuri o nefastă urgie, Și uite-așa prostimea se va ferici Căci au scăpat de un ideal al dreptății; Vor trece viața lor, iar eu voi putrezi Pentru liniștea ideală din jurul cetății. Pe pământul lui Ștefan cel Mare și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din AERUL STINS Pe pletele albe ale nevăzutului somn. APRINDEȚI LUMÂNĂRI ȘI LACRIMI SFINTE în memoria prof. Alexandru Poamă Nimic nu se mai poate schimba în lumină Când brațele se ntind înspre cer Cu sufletul stins într-o chemare divină Blestemând în surdină un demon stingher. Nimic nu va putea să înlocuiască Moștenirea lăsată acestui ținut În care doar moartea a vrut să lovească Prin cerul de ardere a delirului vânt. Orice veți spune voiesc ca să știți Căci am rămas o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
apoi m-au prins În gheare cei doi criminali. N-au iertat nimic. Nu Înțelegeam nimic. Martin Îi lăsa impasibil să vorbească. Să comită sacrilegiul. M-au desființat cu veselă gingășie. Nu-mi venea să cred. Ce dracu’ era asta, blestemam clipa-n care fusesem de acord să vin la nenorocitul ăsta de Universitas, să citesc la cenaclu, să citesc În general și să scriu În particular, să urmez medicina, să m-apuc de ceea ce crezusem cu nestrămutare că-i literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
celebru și torturat, pe de alta. Glenda nu Înțelege În ruptul capului de ce compozitorul nu-i face lucrul acela clasic, simplu, pe care-l face toată lumea, chiar oameni cu mult mai puțin geniali decît Piotr, el nu Înțelege de ce-i blestemat, din neînțelegere se naște o muzică fabuloasă ce comentează permanent trama, și se strică prietenia aparte dintre Ceaikovski și văduva protectoare. Adevărul este c-am căutat și eu, la Frankfurt, o asemenea văduvă, fiindcă patronul, cum am spus, nu vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am reușit să văd a fost un tip blond ce-mi mozolea febril iubita deloc visătoare ci foarte ocupată, am aruncat buchetul lîngă o motocicletă, era o Kawasaki, m-am gîndit că trebuie să-i aparțină blondului și l-am blestemat din toată inima mea devastată, doar că blestemul a nimerit puțin pe-alături și i-au murit părinții la cutremur, el a scăpat, dar tot m-am bucurat, rămăsese orfan, fără casă, și mai era și pitic. Am plîns cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
camera mea, nu puteam să plec, o iubeam pe Mașa, am dat o țară imensă, electrificată, pentru o medicinistă, am renunțat la libertatea atît de Îndelung și cu Înverșunare dorită pentru o brunetă născută la Leningrad. Și am continuat să blestem granițele, gardurile, ghiuleaua de la picior, gloata, galeria de personaje grotești din jur, grohăitul, guițatul, galaxia de gunoaie cu față umană, bestială, coșmarescă, de Bosch la cub, greutatea de fier a socialismului, uriașa lui forță de gravitație, grepfrutul care tocmai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe zi de 35 de ani, gîndacii, o lume Înțesată de traseele lor roșii, mișunînd peste tot, În spitale, În cameră, prin crăpături, după cruci, simboluri ale vitalității, garsoniera cu oglinzi paralele a bunicii care fusese atît de frumoasă, Îl blestemam pentru cămășile care se desfăceau la cusături, pentru sticla de Cico În loc de Pepsi la care făceai coadă degeaba, În vreme ce gardienii păcii ne asfixiau cu bule galbene acidulate Încetul cu Încetul, pentru bomba cu hidrogen, marș de protest, pentru toate marșurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Loew sînt tot banii și aș da dovadă de neglijență dacă n-aș preciza asta de la bun Început. Jack Împinse deoparte farfuria. — Loew vrea să-i mulg pe tipii de la Badga Honour. Contribuții de campanie. — Da, și să ții acel blestemat de scandal din Hush-Hush cît mai departe de el. Iar Întrucît În afacerea asta cuvîntul de ordine este „reciprocitate“, are și el destule favoruri de oferit În contrapartidă. — Cum ar fi...? Smith Își aprinse o țigară. — Max Peltz, producătorul serialului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dat-o. — Era nevinovat. Și, oricum, e crimă cu premeditare. Nici măcar o fărîmă de remușcare. Neclintit, inflexibil, fără să șovăie, de o rectitudine imposibil de stăpînit. — Edmund, În clipa asta ești foarte tulburat. Ed trecu pe lîngă el. Un rămas-bun: — Blestemat să fii pentru toate lucrurile rele pe care m-ai obligat să le Întruchipez! În centru, la Dining Car: un loc vesel, plin de oameni drăguți. La bar Gallaudet sorbea dintr-un martini. — Vești rele despre Dudley. Nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
le asculta întâmplător îl durea. Întotdeauna avusese o memorie formidabilă, își amintea după mulți ani cifre, vorbe, vise, culorile în care se îmbrăcase careva, gesturile. Dar atunci i se părea că niciodată memoria lui nu fusese mai ascuțită și se blestema pentru asta. Îi făcea rău, dar răul ăsta era ca și cum l-ar fi dorit, îl căuta și insista asupra lui, își scormonea mintea după tot ce se petrecuse cu el în ultimii ani. Nu numai cu Ioana Sandi, ci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că fusesem lovit, că supraviețuisem iarăși unui nou șir de mici tragedii care amenințau să se repete zilnic, la nesfârșit. În timp ce mă așezam într-un vagon al trenului de Sheffield, așteptând să pornească, meditam la acest incident umilitor și îmi blestemam ghinionul - dacă asta era - care mă pecetluise din nou ca pe un om care trăiește în imaginație, și nu un om de acțiune; condamnat, ca Orfeu, să hoinăresc într-o lume subpământeană a fanteziilor, când eroul meu, Iuri, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și nici n-am ideea cum ar putea arăta. — Nici eu, recunoscu Jason. Totuși nu cred are vreun rost. — Probabil ai dreptate. Ai idee ce mistere poate să ascundă? — O, da, am. — Chiar ai? — Da. Coborî vocea. Cred că este blestemat. Am închis revista, după ce am aruncat o ultimă privire acelei stupide fotografii care mă înfățișa precoce și introspectiv în staulul domnului Nuttall și am pus-o la loc pe noptiera lui Joan. Fusese ciudat să recitesc povestirea; ca și cum ai auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aeronautică franceză, a fost primit cu ovații demne de un star pop când s-a apropiat de stand. — Am crezut că vor fi unele restricții, spuse Graham, care se îngrijorase pentru că-și luase aparatul foto în Irak și acum se blestema că nu-și adusese camera video. Louis părea surprins. — Dar de ce? Nu este o adunare secretă. Toată lumea trebuie să fie deschisă, să ne arătăm realizările cu mândrie. Sunt aici ziariști din întreaga lume. N-avem nimic de ascuns. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
protestă el. Ați auzit ce-a spus sergentul. Ar putea fi un ucigaș în casă. — Prostii! rosti cu dispreț Dorothy. Nu suntem într-un film. — Așa crezi tu, spuse Michael și fugi după Phoebe. Dar avu din nou ocazia să blesteme arhitectura diabolic de întortocheată a clădirii. Când ajuns în capul Marii Scări, descoperi că habar nu avea în ce direcție s-o ia și irosi câteva minute gâfâind; apuca ba la dreapta, ba la stânga pe coridoarele care șerpuiau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Îi urați bun venit faimoasei ei editoare, adevărată legendă vie, doamnei Miranda Priestly! Încăperea s‑a pornit să aplaude frenetic exact În clipa În care am simțit cum inima mea Își Încetează bătăile. Nu aveam timp să gândesc, să o blestem pe Briget pentru că permisese să se Întâmple toate astea, să o blestem pe Miranda pentru că plecase și luase discursul cu ea, sau să mă blestem pe mine Însămi pentru că acceptasem locul ăsta de muncă. Picioarele mele au Început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Priestly! Încăperea s‑a pornit să aplaude frenetic exact În clipa În care am simțit cum inima mea Își Încetează bătăile. Nu aveam timp să gândesc, să o blestem pe Briget pentru că permisese să se Întâmple toate astea, să o blestem pe Miranda pentru că plecase și luase discursul cu ea, sau să mă blestem pe mine Însămi pentru că acceptasem locul ăsta de muncă. Picioarele mele au Început să se miște cu de la sine putere, stâng‑drept, stâng‑drept și am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am simțit cum inima mea Își Încetează bătăile. Nu aveam timp să gândesc, să o blestem pe Briget pentru că permisese să se Întâmple toate astea, să o blestem pe Miranda pentru că plecase și luase discursul cu ea, sau să mă blestem pe mine Însămi pentru că acceptasem locul ăsta de muncă. Picioarele mele au Început să se miște cu de la sine putere, stâng‑drept, stâng‑drept și am urcat treptele spre podium fără vreun incident. Dacă nu aș fi fost total șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
izbind În uși, deschizînd la repezeală vizoarele: Pacey! Wright! Malone, nemernicilor - Dacă vă mai prind, nenorociților, că nu sînteți În pat, toți o să fiți bătuți de acum și pînă la Crăciun, auziți? Fraser Își vîrÎ capul În pernă, gemînd și blestemînd lumina. Duncan Își trase pătura pe ochi. Le-au bubuit În ușă, dar pașii grăbiți au trecut de ei. Dispărură o clipă, se opriră, deveniră mai puternici, apoi dispărură din nou. Duncan simțea cum domnul Browning și domnul Chase se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă crucesc! Strămoașei Eva cu reproș Frumos exemplu, bravos! le-ai mai dat Străbună Eva, fiicelor matale! Ce, crezi că noi nu știm că te-ai culcat, Cu primul care ți-a ieșit în cale?! Strămoșului Adam, cu mânie Te blestem! Te desfid! Te osândesc! Călcând porunca Tatălui Ceresc Ai fost smintit, mișel între mișei!... (Măcar era ceva de capul ei??) Deznodământ După ce au divorțat, Și bărbatul și femeia, La scurt timp, s-au împăcat ...cu ideea. Unei epigramiste de 1
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
cuvânt. Știe că muțenia devine mai penibilă decât orice manifestare, chiar și una prost aleasă. Rătăcit în neputința de a putea spune ce simte, are sentimentul cumplit de înspăimântător al unei ocazii ratate. Îi vine să urle, să plângă, să blesteme și să se roage. "Dumnezeule mare! Ce mi se-ntâmplă? Revino-ți băiete!" Faptul că își mai aparținuseră fizic devine acum pentru ei o barieră, binecunoscutele gesturi tandre din trecut ale primei lor dăruiri totale se transformă în ceva abstract
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a urla către el: Copiii mei! Copiii mei! Unde sunt copiii mei? Se uită cu ochi sticloși către cerul invadat până atunci de avioane. Oare pot ei să-mi spună unde sunt? Au plecat! Blestemați să fie! Toți să fiți blestemați! Toți... Încet, cu blândețe, Marius se desprinde din strânsoare și pleacă mai departe, urmat de soldați. Gemetele nearticulate ale femeii se pierd undeva, în spatele lor. "...copiii mei....copiii mei!" Gara arde toată, acoperită de un imens val de foc. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
drepte. Palma sorei medicale se strecoară sub ceafa lui, ajutându-l să bea. În timp ce soarbe lacom, un pârâiaș subțire pornește din colțul gurii, prelingându-se către bărbie. Se îneacă, tușește ușor și împroșcă picături pe cearșaf. Simte cum se înroșește, blestemându-și în sinea lui slăbiciunea. Fără nici un cuvânt infirmiera pune paharul pe tavă, apoi, cu o batistă albă, tamponează grijulie pielea umedă din jurul gurii lui. Înainte să iasă, aranjează cu mișcări sigure faldurile păturii, mai întâi sus, în jurul pieptului, coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în picioare îi anunță de prezența cuiva în spatele lor. Mâinile sus! Aruncați armele! Vocea este neutră, fără nici o inflexiune, tocmai de aceea teribil de înspăimântătoare. Un profund dispreț îl cuprinde pe Gaie. Îndreptat spre dânsul, către propria lui persoană. Se blestemă amarnic pentru prostia de a nu verifica atent balconul. Își aduce aminte cuvintele țigăncii care-i ghicise în bobi de Bobotează, că nu va trece anul și va fi în fața morții din cauza lăcomiei. O luase atunci în batjocură, socotind vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Urmează el la rând să tragă, lucru obligatoriu în astfel de întâlniri. O știau toți, așa cum și el cunoaște asta prea bine. Dar nu poate, se simte slab, neputincios, incapabil să dorească și altceva decât să fugă cât mai departe. Blestemă momentul când acceptase provocarea românului. Sare în picioare și urlă roșu la față: Ciort tebea poberi fasist voniucii 116! Scuipă cu putere pe jos și în timp ce se îndreaptă către ieșire simte repulsie față de sine pentru că i se făcuse frică. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]