2,446 matches
-
că sinuciderea mea nu merge conform planului. Ce poate fi, pentru Dumnezeu, ce se întâmplă, de ce tocmai acum nu pot face pentru prima oară în viața mea un lucru cum trebuie? Să mă zvârcolesc atât cât pot în paralizia mea blestemată și să văd ce anume nu e în regulă. Poate tăietura de la încheieturile mânilor nu e suficient de adâncă. Poate am mult prea mult sânge și viață. Sau sunt cumva nemuritor? Ce glume serbede își permite mintea mea în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
faptei sale fără precedent. Cum de nu i-am simțit prezența de la bun început, pentru Dumnezeu? Poate așa aș fi putut cumva să-mpiedic ceea ce are să-se-ntâmple... poate-așa aș fi putut cumva să dau un alt curs poveștii blestemate a oamenilor făuriți după chipul și asemănarea Dumnezeului lor... Dar nu, sunt hotărât, ba chiar mai mult decât atât, și nu voi lăsa să se întâmple asta!! Sunt convins că mai este încă timp să schimb ceva și am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pline de sânge, pentru a-l opri să-și aducă planul macabru la îndeplinire. Da, așa am să fac, chiar eu am să salvez omenirea de la dezastrul ce va urma, chiar eu! Acum, haide, mai repede, deschide-te odată, fereastră blestemată, și lasă-mă să-i strig ceva acestui înger legendar, orice, poate-așa putea-voi opri blestemul care s-a coborât asupra oamenilor... Iar fereastra mă și ascultă, deschizându-se supusă, lăsând strania clar-obscuritate și frigul stelar de-afară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
barăcii, Zsolt mi-a șoptit că suntem norocoși că nu interiorul trebe să-l spălăm, iar eu i-am șoptit la rându-mi că tare mi-e teamă c-o s-o facem și pe asta, dacă depinde de câinii ăia blestemați, atunci ne-apucă seara tot acolo, la care Jancsi mi-a șoptit că barem aurul de l-am găsi, iar eu i-am zis că bănuiesc cam unde s-ar afla, și le-am povestit și celorlalți ce găsisem când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apropiindu-se de sfârșit) și mă prosternez în fața justiției preventive a trupului - și poate că nu există nici o justiție. Gândește-te la obrazul cenușiu al călugăriței, la chipul ei asexuat, în timp ce chilia ei standardizată, călugărița se zvârcolește cuprinsă de chinuri blestemate, topită de timpul care trece. Sunt anumiți copii care pot muri de bătrânețe la o vârstă fragedă. Lipsiți de zinc și fier, de magneziu sau bauxită, până și stoicii cei mai adevărați încep să trosnească și să fâsâie. Dușmanii trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
detenție în cele mai criminale închisori comuniste: Pitești, Gherla, Baia Sprie - minele de plumb - ș.a. Cele peste 200 de pagini ale textului narativ sunt dublate de o bogată iconografie ilustrativă din care nu lipsesc unele documente din dosarele în veci blestematei securități comuniste, toate asigurând completitudinea cărții O viață închinată Adevărului - “o importantă lecție de istorie pe viu a neamului nostru și, mai ales, un exemplu extraordinar de verticalitate morală”. Aceste din urmă cuvinte ale tinerei Ioana I. Larco, adresate generației
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de ei? Care să nu-i iubească și să nu fie alături de energia lor? Într-un schimb eficient de entuziasm nepervertit și de înțelepciune? Dar ce fel de părinți sunt aceia care se îndepărtează de copiii lor? Și cât de blestemați ar putea să fie cei care-și urăsc urmașii? Atât de doritor este orice popor să intre-n viitor cu propriii urmași!... Tineretul român merită mai mult decât ceea ce i se oferă, pe lângă dreptul la întrebare, dialog, opinie. El are
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
găsește însemnarea: “Acest sicriaș este al sfintei 66 Mănăstiri Secului și s-au făcut locașul sfintelor moaște ale Sfântului Ioan Botezătorul, cu blagoslovenia presfințitului mitropolit chir Gavril și cine le va lua de la sfânta mănăstire să fie neertat de Dumnezeu, blestemat și afurisit. Și fiind făcut de Nifon egumenul, la leat 7269 (1761) Iulie 8”. Între anii 1733-1765, Moldova a fost călcată și prădată de tătari, poloni, nemți, unguri și turci. Odoarele Mănăstirii de data aceasta au fost duse în păstrare
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
să se sufoce. Împotriva oricărei reguli, și ofițerul de gardă rămăsese nemișcat în fața ferestruicii. Dar femeia plânse puțin și, când își ridică frumosul chip, pe el nu se citea durere, ci mânie, disperare, ură: — Ea a omorât-o, bătrâna aceea blestemată, Maștera, suspină. Eu, eu... Jur... Germanicus îi înăbuși îndată avântul; o îmbrățișă cu putere, fără un cuvânt; ea se zbătu, încercând să scape, apoi se liniști treptat; îmbrățișarea deveni drăgăstoasă. El o strânse din nou la piept; femeia continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
murise „după opt ani de exil fără îndurare“. Un tânăr ofițer spuse cu regret: — A scris cele mai frumoase poezii de dragoste care s-au auzit vreodată. — Unde-i Tomis? întrebă copilul. — În provincia cea mai îndepărtată, mai primejdioasă și blestemată a imperiului, la Pontus Euxinus, îi explică emoționat tânărul ofițer, marea cu ape negre. De acolo îi scria în fiecare an lui Tiberius și îl ruga plângând să-l cheme înapoi la Roma. Și adăugă, imprudent: — Era prieten cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus însă îl urmă pe tatăl său, pășind cu grijă și uitându-se atent în jur; rămășițele acelei tabere, pietre, scânduri, trunchiuri, zăceau încă împrăștiate în iarbă. Germanicus trebuie să fi suferit mult, în taină, din pricina acelui război vechi și blestemat, iar când fiul lui, Gajus, îndrăzni să-i spună cu voce scăzută: „Despre partea asta a familiei eu nu știu nimic“, se întoarse brusc, cum nu-i era deloc obiceiul, și-i răspunse: — Familia ta suntem eu și mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce se amestecau cu zgomotul apelor fluviului, care, umflate de ploaie, se izbeau de maluri. Un om striga, la început parcă din dorința de a se face auzit: — Toți te urăsc, pe tine și pe ai tăi, de trei generații, blestemați... Urmară niște urlete, iar printre ele se ghiceau niște nume. Împăratul se îndepărtă. Anchetatorii îl îndemnau pe condamnat: „Vorbește“. Cel interogat urlă din cauza durerii insuportabile, iar Împăratului i se păru că aude „Callistus...“ Se opri. Numele acela într-un interogatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
noi.“ Ședea deoparte și, cu luciditatea pe care ți-o dă ura, evalua, așa cum ar fi făcut un istoric, acțiunile Împăratului, multitudinea intereselor sale. „Călătoria în Gallia pentru a-l distruge pe Gaetulicus... Germani Corporis Custodes, o fortăreață mișcătoare... Documentele blestemate ale lui Tiberius, făcute publice în felul acela; pe unii dintre noi oamenii îi urăsc atât de mult, încât trebuie să vină în Curie închiși în lectici, cu perdelele trase, fiindcă nu mai îndrăznesc să se arate în For; alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că în palatia locuia o saga, o vrăjitoare extrem de puternică. Sextius Saturninus, care avea prietene printre femeile din apartamentele imperiale, anunță că, după câte se părea, saga era din nou însărcinată. Ceilalți deveniră foarte atenți; aceasta însemna că neamul acela blestemat avea să dea imperiului un moștenitor. — Nu e însă nimic sigur. Femeile spun că saga nu l-a anunțat nici măcar pe el... Având în vedere că, în cazul când lovitura reușea, din familia aceea nu trebuiau să supraviețuiască moștenitori, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcea loc unui înspăimântător dialog cu sine; asemenea unor animale îngrămădite într-un țarc, în mintea lui se agitau morții din ultimele luni, dușmanii săi la care îi era imposibil să ajungă, neliniștile cu privire la viitor. Ca printr-o vrajă, casa blestemată a Mașterei era acolo, la câțiva pași. Se blestemă că n-o distrusese. Camerele private ale împăratului deveneau o insulă de singurătate sinistră. Germanii și pretorienii lui Chereas stăteau la capătul altor încăperi. El se ducea să încuie ușa înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se liniștească. Aproape în aceeași clipă, un tânăr, nepotul senatorului Valerius Asiaticus, se ivi pe neașteptate în grupul conjuraților prinși într-o discuție aprinsă și îi anunță triumfător, cu ochi strălucitori, că tribunul Domitius Corbulo, „fratele Miloniei, saga, vrăjitoarea blestemată, stăpânul Romei datorită priceperii ei la pat“, fusese nevoit să plece pe neașteptate la Misenum. Asemenea lui Germanicus la Antiohia, Împăratul era singur. O dimineață de ianuarie Se trezi când era încă întuneric - pe timpul nopții lăsa câte un oblon întredeschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
medievalității, făuritorii, căzuți din lună (...) migălitorii de palide compoziții gramaticale și logice au făcut loc poeților treji și atenți la vibrările atmosferei în care au trăit, poeților din ce în ce mai conștienți de unitatea planetei și de participarea lor la viața ei. (...) Poeții «blestemați» ai lui Verlaine au fost reintegrați în mișcarea din care manualele și antologiile pedagogice, oglinzi ale inepției profesorale, îi excluseseră. Arthur Rimbaud, genialul precursor al noii poezii, contele de Lautréamont, Germain Nouveau, Alfred Jarry domină și determină spiritul acestei antologii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scrijeli, cu el, un pic mai sus, un pic mai jos, un pic mai către dreapta, un pic mai către stânga...rosti, apoi, căzând, lat, peste decedat: AUR! Cuprinzând cu ambele mâini, și apăsându-și cu putere, trupul, asupra acelui blestemat morman, hotărâ: bine că am aflat! Și bine că sunt singur! Găsesc o modalitate, prin care, mașina asta să treacă, pentru totdeauna,în proprietatea mea! Integral și definitiv, numai în proprietatea mea! PĂDURARUL Hai, măi Viață de câine, vino cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
role de microfilm. — Vezi să nu te uite Dumnezeu acolo. Să nu crezi că, dacă Duncan a murit, ai scăpat de treaba aia cu copiii morți. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar ferește-te și de vorbele cele blestemate. După cum aflu din microfilm, în 1983, în Austria, la Viena, o asistentă medicală în vârstă de douăzeci și trei de ani i-a administrat o supradoză de morfină unei bătrâne pe moarte. Femeia de șaptezeci și șapte de ani a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vacanță în familie. În căutarea unui potir, dar nu sfânt. O sută de tigri de hârtie avem de ucis în calea noastră. O sută de librării avem de jefuit. Avem de dezarmat cărți. Avem de salvat lumea întreagă de descântecul blestemat. Campanulă îi zice lui Rodie: — Ai citit despre morțile misterioase? Ei zic că seamănă cu boala legionarului, dar după părerea mea arată mai degrabă a magie neagră. Și Mona, cu brațele întinse, lăsând să se vadă părul castaniu de la subsuori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de putregai, cazi în toamna mea năucă, n-am un cuțit să te tai și să-ți fac pe veci de ducă. duminică, 16 septembrie 2012 oceane de frunze, oceane de vemuri vie îmi e pădurea încă, sub toamna asta blestemată, căprioarele încă mai fug pe coline, aramă bătură-n amurg e glasul frunzei pe cărări fără șir, izvoare răzlețite din munți cu umbre fugare de cerbi, curg prin mine. doine de dor în fluiere de soc, iarba, pământul, cerul sunt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
drumul peste un platou de bronz, acum fiecare nor își îneacă amarul în sărmanii fulgi... Fericirea stă ascunsă printre umbre și se adâncește din ce în ce mai tare în întuneric până când nu pare a mai fi ceva real. Iarna e asemenea unei cutii blestemate, când o deschizi ies norii melancolici și distrug tot ce le iese în cale și când reușești să închizi cutia îți dai seama că ai închis acolo cel mai valoros lucru: speranța... Visul meu Deasupra visului meu Era o prăpastie
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Răspunse Acoladus, împreună vom dovedi că suntem de neînvins. Dar nu a fost nevoie decât de praful său magic și cavalerul dispăru. Următorul obstacol era o mare de nisipuri mișcătoare din care se conturau diverse forme. Cavalerul pământului strigă: Pământ blestemat, ce omori orice, pe loc să te transformi în piatră! Hocus-subtero! Nisipurile se împietriră pe dată. În scurt timp apăru un câmp electro-statico-magnetic pe care Metamorfo era dator să-l anihileze. Acum e rândul meu! se auzi acesta. Metamorfo-morfo-metamorfo, fu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de iraționalul situației. Își reperă arma, făcu un salt În direcția ei, dar Își opri la fel de iute elanul. Un călugăr identic cu primul apăruse În fața ei. Spaima o Împiedică să eschiveze o lovitură violentă care o azvîrli la pămînt. „Ești blestemată, Marie“, murmură o voce sepulcrală. Refuzînd să asimileze sensul acelor cuvinte, se agăță de o lucire provenind de la revolverul ei de 9 mm care zăcea nu departe de acolo. Se tîrÎ, Întinse mîna ca să-l apuce cînd, ivindu-se dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întorcînd spre ea gluga căscată, fără chip. Marie se rostogoli ghemuindu-se, Își apucă arma și se ridică dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]