2,212 matches
-
e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile care-mi aduc noroc, îi explică, ceasul Omega moștenit, portofelul maroniu, fularul de lînă, brățara primită cadou de nuntă, catarama cu însemnele statului Guatemala. Le port cu mine întotdeauna. — De unde și pînă unde Guatemala? se miră Patru Ace cu mintea undeva la zona Asia-Oceania. — Cadou, îi explică Roja, a primit-o Bătrînul de la Angel Asturias
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi costat încă două dote de zestre și bătrânul era un porc zgârcit. Ca orice surori care trăiesc împreună și împart un bărbat, mama și mătușile mele țesuseră împreună o pânză complicată de loialități și frustrări. Schimbau secretele ca pe brățări și apoi mi le încredințau mie, singura fiică supraviețuitoare. Mi-au spus lucruri pe care eram prea prea mică să le aud. Mi-au ținut capul în palme și m-au pus să jur că nu le voi uita. Mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai atingă niciodată de fetele lui și să-și spele vina într-un fel. Le-a cumpărat Adei și tuturor fiicelor lui - chiar și Zilpei și Bilhei, pe care le-a recunoscut astfel pentru prima și singura dată ca rude - brățări de aur. Și a adus acasă o splendidă statuie a zeiței Așera - înaltă cam cât Bilha - făcută de cel mai bun ceramist pe care l-a găsit. Femeile au dus-o sus pe bamah, locul cel mai înalt de pe deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la fântâna unde se cunoscuseră și i-a dat un inel cu lapislazuli pe care ea l-a purtat apoi până în ziua morții. A găsit-o pe Lea scărmănând lâna și fără să scoată o vorbă i-a dat trei brățări meșteșugite de aur. Zilpei i-a dăruit un vas cu forma zeiței Anath, care-și turna vin printre cei doi sâni. A pus o traistă cu sare la picioarele umflate ale Adei. Și-a amintit chiar și de Bilha și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care compun viața femeii mature. La apusul soarelui, în prima zi cu lună nouă, când toate femeile au început să sângereze, au pictat cu henna unghiile și tălpile Rahelei. I-au vopsit pleoapele cu galben și i-au adus toate brățările, pietrele prețioase, bijuteriile pe care le-au găsit, i-au împodobit gleznele, degetele și încheieturile mâinilor. I-au pus pe cap vălul cu broderia cea mai fină și au condus-o în cortul roșu. Au înălțat imnuri zeițelor, Innanei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au plâns-o. Lea i-a spălat mâinile și fața. Zilpa i-a pieptănat părul. Rahela a îmbrăcat-o în cea mai frumoasă tunică pe care o aveau, iar Bilha i-a împodobit brațele veștede cu cele câteva inele și brățări pe care le avea. Împreună i-au încrucișat brațele și i-au îndoit genunchii, așa încât să arate ca un copil în somn. I-au șoptit dorințe în urechi ca ea să le poată duce de cealaltă parte a luminii, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
despre viață și moarte, Rahela aducea ierburi noi pentru condimentarea legumelor, flacoane cu unguente care vindecau rănile și tot felul de leacuri ciudate pentru sterilitatea ei, leacuri care toate dădeau greș. De multe ori, Rahela se întorcea cu câte o brățară, o cupă sau un ghem de lână - daruri de mulțumire pentru ajutorul ei la vreo naștere. Acea frumusețe sălbatică devenise o vindecătoare blândă, în serviciul mamelor. Plângea la fiecare naștere, la cele ușoare, fericite, ca și la cele care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avea dreptul la ritualurile unei soții cu zestre, dar îi lipseau totuși. - Iacob a fost blând, își amintea Bilha. A crezut că plâng de frică și m-a luat în brațe ca pe un copil și mi-a dăruit o brățară din lână. Era un fleac. Nu era dintr-un metal prețios sau din fildeș, ceva de valoare. Era doar o brățară făcută din resturi de lână, prostioarele acelea pe care le împletesc păstorii când n-au ce face, când stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că plâng de frică și m-a luat în brațe ca pe un copil și mi-a dăruit o brățară din lână. Era un fleac. Nu era dintr-un metal prețios sau din fildeș, ceva de valoare. Era doar o brățară făcută din resturi de lână, prostioarele acelea pe care le împletesc păstorii când n-au ce face, când stau la umbra unui copac în căldura de peste zi, din smocuri de lână agățate în mărăcini sau rămase pe jos. Iacob adunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nimic, dar cearcănele și vânătăile vorbeau singure. Cam de-o vârstă cu Lea, Ruti se topea cu fiecare zi care trecea. După ce i-a născut fii, Laban s-a purtat bine cu ea, ba chiar țapul zgârcit i-a cumpărat brățări ca să-i împodobească gleznele și mâinile. Dar când n-a mai rămas însărcinată, a început s-o bată și s-o facă în toate felurile, cu niște cuvinte pe care mamele mele nici nu voiau să le spună în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au mers umăr la umăr, capul ei aproape îl atingea pe al lui în timp ce-i spunea despre răscumpărarea pe care probabil o avea de plătit și pe care ea avea să o strângă de la celelalte neveste: miere și mirodenii, câteva brățări de cupru aurit, o bucată de in și trei de lână. El asculta tăcut și dădea din cap din când în când. Ochii mamei mele erau plini de Iacob. Între ei nu mai era loc pentru mine. Eu nu contam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cele mai dulci cuvinte. Ceremonia darurilor a durat mult timp, iar eu voiam doar să ajung mai aproape ca să mă uit mai bine la verii mei care stăteau în spatele lui Esau, mai ales la femei, care purtau o mulțime de brățări la glezne și la mâini și multe coliere la gât. După ce a primit animalele, lâna, mâncarea și al doilea cel mai bun câine ciobănesc al lui Iacob, Esau s-a întors spre fratele său și l-a întrebat, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de repede, așa că ne-am bucurat un pic de libertatea rămasă, ne-am băgat cu picioarele în apă și am început să schimbăm între noi miile de povești care compun memoria fiecărei copilării. Când i-am spus că-mi plac brățările de bronz pe care le avea la mâini, a început să-mi spună povestea mamei ei. Cum Esau fusese lovit de frumusețea ei când o văzuse într-o piață lângă Mamre, acolo unde locuia bunica noastră, Rebeca. Ca preț pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Esau fusese lovit de frumusețea ei când o văzuse într-o piață lângă Mamre, acolo unde locuia bunica noastră, Rebeca. Ca preț pentru mireasă, în afară de numărul cerut de oi și capre, tatăl său adăugase nu mai puțin de patruzeci de brățări de bronz, „așa încât mâinile și gleznele să-i anunțe frumusețea”, spusese el. Esau o iubea pe Basemath, dar ea suferea din cauza primei lui soții, Ada, care era foarte geloasă. Nici măcar copiii pe care Basemath îi pierduse în repetate rânduri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai mult podoaba pe care i-o făcuse mama lui decât hainele plicticoase și cenușii pe care le poartă bărbații de obicei. N-aș fi știut să spun dacă chiar credea asta sau doar brava. Mie mi s-au dat brățări de mână - primele bijuterii pe care le-am avut. Erau doar niște brățări de cupru, dar mie îmi plăceau foarte mult, mai ales că scoteau acel sunet atât de feminin. M-am uitat atâta timp fascinată cum cele trei cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și cenușii pe care le poartă bărbații de obicei. N-aș fi știut să spun dacă chiar credea asta sau doar brava. Mie mi s-au dat brățări de mână - primele bijuterii pe care le-am avut. Erau doar niște brățări de cupru, dar mie îmi plăceau foarte mult, mai ales că scoteau acel sunet atât de feminin. M-am uitat atâta timp fascinată cum cele trei cercuri de cupru se adunau la încheieturile mâinilor mele, încât am uitat cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
desen cu puncte care mergea până la buric. Mi-au pus kohl pe ochi („Ca să vezi departe”, a spus Lea) și m-au dat cu parfum pe frunte și la subsuoară („Ca să pășești printre flori”, a zis Rahela). Mi-au scos brățările și rochia. Probabil din cauza vinului n-am întrebat de ce m-au pictat și parfumat cu atâta grijă pentru ca apoi să mă îmbrace într-un veșmânt grosolan din pânză simplă așa cum purtau femeile la naștere sau care se mai folosea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iarăși rob! Asta nu. Să ne gândim la alt mijloc, spuse cârmaciul. Nefert îl privi pe Auta, apoi se privi pe sine, își cercetă îngîndurată mâinile și deodată se înveseli: - Avem, Auta, avem ce schimba în piață. Uite: am două brățări și toate inelele astea! Auta o privi mâhnit și clătină din cap. Fără să-i mai asculte, cârmaciul se depărtă, vorbi o vreme cu Hor. Apoi intră în marea luntre a cărei înfățișare de turn argintat stăpânea podișul. Nefert îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vrut să-l opresc, dar am aflat că nu ne puteam descurca fără ajutorul lor. Mi-au plăcut acești oameni și de altceva. Bineînțeles, n-aveam cu ce să-i plătim, după obiceiul vostru. Nefert a vrut să le dea brățările ei, și aș fi oprit-o, dar mi-au luat-o ei înainte. Știi ce mi-au spus? - Că numai un nebun poate cere zeilor plată! - Nu. Că noi i-am plătit cum nu i-ar fi plătit nimeni pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Piciorul drept stă Întins cuminte lângă celălalt. Glezna Îmi este julită. M-am ridicat aiurit. Soneria se aude iar. Pe noptieră am găsit o revistă veche. Răsfoiesc la Întâmplare. Un braț acoperit cu o mănușă neagră, de nailon. Chenare cu brățări și inele de tot felul. Buze pline, arcuite, rujate ispititor. Pe cealaltă pagină e o femeie cu părul blond, superb. Femeia are mâinile Înlănțuite de gâtul unui individ Îmbrăcat În costum de tergal alb, cu dungi verticale. Același costum pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
stăpânului său. E o creatură perfectă, trimisă de Dumnezeu să-mi lumineze mie singurătatea, desprinsă parcă dintr-o pânză renascentistă, lucrată Într-un moment de maximă inspirație. De sub pătură Îi iese un picioruș dezvelit până la gleznă, pe care are o brățară aurită. Unghia degetului mic este vopsită cu ojă roșie, puțin neregulat. Zâmbesc și-mi apropii emoționat buzele de luciul sidefiu. Închid ochii și sărut ușor apăsat. Ea Își trage piciorul sub așternut, ca și cum ar fi fost deranjată de o muscă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mituiește copiii poate să adauge calificarea de „mincinoasă“ la CV.) Emily are acum un cadou care marchează fiecare infidelitate a mamei ei - ocupată să-și facă de cap cu cariera-, la fel cum mama mea primea un nou pandantiv pentru brățară de câte ori tata Își făcea de cap cu alte femei. În momentul În care ne-a părăsit tata, când eu aveam treisprezece ani, mama de-abia Își mai putea ridica mâna la care purta cătușa de aur. Cum stau Întinsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
grupul meu au devenit mai apropiate aparent peste noapte. Cum de mi-a scăpat mie asta? Mie, căreia mi s-a permis mereu să merg la braț În drum spre casă cu superba Geraldine, favorita tuturor - blondă ca Farrah Fawcett, brățară În jurul gleznei, sâni -, m-am trezit Înghiontită și scoasă În afara terenului, acolo unde se presupunea că voi merge la braț cu Helga - ochelari, Înaltă ca oamenii din Alpi, austriacă. Făceam Încă parte din grup, dar fusesem exclusă din nucleul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că ar fi pus serviciul Înaintea binelui copiilor ei. Este aceasta o descriere corectă a situației pe care dumneavoastră ați putut-o observa direct? Nu. — Vorbiți mai tare, tună judecătorul. Mama Încearcă Încă o dată. Evident foarte emoționată, se joacă cu brățara cu pandantive. — Nu, Katharine e devotată copiilor ei și muncește din greu, așa a fost mereu. I-a plăcut să avanseze și să devină din ce În ce mai bună. Da, da, se răstește acuzarea la ea, dar am Înțeles că În prezent nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și de somnul meu de veci. — Nu, Charles, spuse Crawford răbdător. Nu ești adormit. La momentul ăsta deja ești treaz de-a binelea, mai treaz și mai atent decît ai fost vreodată În viața ta. Pătrunderea prin efracție e ca brățara catolicului fervent, irită pielea și ascute sensibilitatea morală. Următoarea spargere te umple de nervi, ba chiar de o furie de lup moralist. Poliția nu-i bună de nimic, te aburește cu promisiuni vagi, și toată situația asta Îți creează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]