16,849 matches
-
înalt, cu fulgerele cuvintelor tale în piept. prima cină cu tine am decis să te întâlnesc, să mă arunc de pe acest pisc, care îmi găzduiește chilia să plonjez majestuos către cina propusă de tine, unde vom savura cuvinte dulci-sărate de bucătărie franceză câte o înșiruire de litere foarte gustoasă în centrul unei pagini A4 albe va răsplăti curajul meu incredibil o șansonetă de pahare în clinchet și fondue șuierând ne va face să dansăm într-un colț ascuns al cârciumioarei începutului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu grijă în desaga ta. mici reparații tata este inginer, de aceea știu să umblu la tabloul de siguranțe dar asta nu mă ajută foarte mult când se face brusc întuneric înlăuntrul meu sunt pricepută la schimbat garnituri, țevile din bucătărie și baie sunt în stare perfectă însă eu pierd continuu, în fiecare zi repar și motorul mașinii, în genunchi, pe timp de iarnă curăț filtrul hotei, resetez telefoanele și aparatele de televiziune prin cablu sunt expertă în cele mai sofisticate
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de la picioare, fiecare deget de la mână, gleznele, urechile, nasul, gambele, sânii, coapsele, coastele, să îți legi cu fundițe colorate fiecare obiect din casă, cana de cafea, ceasul deșteptător, cuierul din vestibul, clanțele de la uși, pachetul de făină din dulapul de bucătărie, colivia perușilor, colivia canarilor, picioarele biroului, vasul toaletei, robinetul căzii de baie, să legi cu o foarte mare fundiță colorată casa cu totul. apoi trebuie să uzi fiecare fundiță colorată cu câțiva stropi de apă curată de izvor. șase în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tot la un singur canal TV. Din motive de economie. Televizorul mergea. „Ce trebuie să înceapă?“, m-a întrebat. Și întrebarea sigur a devenit bulversantă după ce zapasem în prostie pe nu mai știu câte camale. Mai era un televizor în bucătărie. M-a întrebat dacă ăsta trebuie să meargă pe același canal pe care funcționează și celălalt. Reflexe optzeciste la cineva care trăia în anul 2005. Eliade vorbea despre fosilele vii, relicvele sociale existente în lumea rurală care s-au conservat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
prepoziție Dupe care Verbe mai mult ca perfect Rămânese Zicese Adverb Ezact Averb Mărci Mufatlar Malboro Viceroi Warburg Folsfagen Renault Olsit Cazone Plutoner Arpaletă Anatomice Febră mușchiulară Genuchi O zi minunată pentru mâncat banane Maică-sa a plecat puțin până la bucătărie și el a rămas doar cu taică-su’, față în față, știe că acum trebuie să găsească ceva de zis și asta adâncește un oarecare impas în conversație. - Ai văzut ce-a făcut Villarealul? tușește ăsta bătrân, iar întrebarea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
toți care-i aduc mereu reproșuri că stă prea puțin pe acasă, că... - Am bani, nu e cazu’... - De unde ai bani? intervine în discuție și maică-sa, care a prins emisia sonoră a lui Călin tocmai când se întorcea dinspre bucătărie. - Am cântat acum la Sfântu-Gheorghe. Am luat ceva monetar. De fapt, au luat ceva infim, adevăratele evenimente erau că pe Carlos l-a cerut de bărbat un evreu și că noaptea la hotel au văzut o noapte întreagă filme porno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fără să știm de ce și probabil ne-am pus în cu totul alți termeni problema de ce oare o fi mai importantă o sărbătoare care angrenează o minoritate decât una la care ar trebui să participe cam toată comunitatea. Mâncam în bucătărie unde calendarul laic și cel bisericesc coabitau pașnic pe un același perete, mânjite imparțial de picături de ulei încins sărit din cratițe, și eram împăcați cu gândul că asta trebuie să faci în ziua de „Măcinici“. Altfel cum? Tanti Cati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vorbește Iorga și e fascinată de faptul că acesta își sfârșește fiecare frază cu o interogație ultimativă: „Da sau nu?“. Ca și cum ar lua-o complice, ar responsabiliza-o. O viață la diateza pasivă duce viitoarea călugăriță, care e trimisă la bucătărie să spună servitoarei să facă focul și „să puie de mămăliguță“. Sau, la fel, e trimisă să ia covrigi cu susan. Ea nu are inițiative sau i se refuză. Mai târziu va fi trimisă la Dealu. Dar aici e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
după criterii stabilite de fiecare gospodină sau gospodin în parte. Se toarnă o peliculă de ulei într-o tigaie. Se sparg ouăle și se răstoarnă în uleiul încins. Se observă cum gălbenușul se răspândește absolut suspect în tigaie. Totodată, în bucătărie se răspâdește și un miros de grajd igienizat de mântuială. Se constată cu promptitudine că ouăle put. În consecință, nu se recomandă digerarea, îngurgitarea lor, din cauză de boli stomacale grave. Nu se recomandă nici răsturnarea preparatului în gunoiul de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
represaliile ulterioare ale victimei în caz că mutilatul mai păstrează un rest de vedere. Se recomandă deplasarea în sufragerie de unde, 4-5 metri mai hacana de incident, se poate viziona în siguranță după regula: „Nici usturoi n-ai mâncat...“. Se observă sub fereastra bucătăriei ouăle clefăite de câțiva maidanezi a căror speranță de viață e în continuă descreștere. De asemenea, se observă la 24 de metri distanță de locul presupusului impact, în curtea interioară mai exact, un cetățean care s-a lovit la genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
De fapt, și orășelul de munte despre care povestim e tot un sat ceva mai măricel. Iar în extrasezon, aproape o mahala a unei mahalale. Povestea e așa. Când se întorcea seara de la fabrică, Nae obișnuia să se așeze în bucătărie și să mănânce fără ca asta să deranjeze cumva pe cineva. Casa lui era și este până la o eventuală sistematizare ceva mai joasă înfiptă în pământ, iar din blocurile de vizavi se vede perfect cel mai mic detaliu din bucătăria pomenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în bucătărie și să mănânce fără ca asta să deranjeze cumva pe cineva. Casa lui era și este până la o eventuală sistematizare ceva mai joasă înfiptă în pământ, iar din blocurile de vizavi se vede perfect cel mai mic detaliu din bucătăria pomenită. Și pensionarii plictisiți din blocurile de peste drum își găsiseră de la o vreme un hobby destul de stânjenitor în a stasă-i numere lui Nae îmbucăturile. Așa că, spre a nu se îmbolnăvi de ulcer pe fond nervos sau alte boleșnițe similare, Nae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
formă blândă de voyeurism. Într-o seară, întors acasă, după ce în prealabil, pentru a prinde ceva curaj, trecuse pe la o cârciumă, intitulată cu imaginație Cip-Cirip, s-a purtat o vreme absolut normal. Pentru atragerea victimelor. Apoi, a stins lumina în bucătărie. Pensionarii, cum vă închipuiți, au trecut printr-un atac de panică, ce s-a întâmplat, neică? Li se luase spectacolul. Probabil singurul de care mai aveau și ei parte de când televiziunea trecuse la programele de vară. În tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
saramură - telefon - butelie & apărătoarea de vânt - lingură de lemn - burete - grătar & cărbuni - balonzaid kaki - cratiță - zdrobitor usturoi - tuci pentru mămăligă Un nou început politic pentru Emil Constantinescu Echipat într-un halat foarte dichisit, tușind ușor și plimbându-se gânditor prin bucătăria în care băltesc vagi vapori de cafea, Emil gândește. Din când în când, se deplasează până la fereastră, se sprijină de caloriferul care îl arde abia simțit și oftează printre cutele perdelei. La masă, Ciuvică așteaptă ceva cu un instrument de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să vii odată cu Măriuca și cu Tăchel. Iaca-s gata, a răspuns bătrânul, ieșind în prag. Am să-i aștept. Dacă ai ști de când îi gata tat-tu și nu are astâmpăr! i-a șoptit maică sa, apărută în ușa bucătăriei de vară. Păi are și de ce - i-a răspuns Costăchel mândru. O dată începe nepot-su școala, nu?... Bună dimineța, nașule! Sărut mâna, nașă! a grăit Costăchel din poartă. Bună dimineața! au răspuns bătrânii, cu ochii scăldați în aurul toamnei. Îndată
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tu, că eu nu pot. M-au lovit și pe mine și nu pot mișca brațul drept. Cu mare caznă, Grigorosu a reușit să-l ridice pe Costăchel. Cu el pe umăr, a intrat în curte. Să-l ducem în bucătăria de vară. Acolo este o laiță - a grăit Grigorosu, gemând sub greutate. Adu niște apă, să-l spălăm, și te rog să aprinzi focul, că tremură ca varga. Cu ochii închiși și cu obrazul ca varul, Costăchel gemea surd... În
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și au pornit... Inima lui Ion era cât un purice. „Ce mi-a face Măriuca când va da cu ochii de Costăchel? Da’ nici adevărul nu puteam să i-l spun. Ferita sfântului”... Când au ajuns, Ion a deschis ușa bucătăriei și a lăsat-o pe Măriuca să intre. El s-a retras. Din spatele ușii, a auzit strigătul prelung și disperat al Măriucăi: Costăcheleee! Ce-ai pățit? Cine te-a lovit? Liniștește-te, Măriucă! Vino-ți în fire! Am să-ți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
adevărul gol-goluț. Când au ajuns la poarta hanului, au rămas descumpăniți. O rămășiță de poartă legată cu sârmă ghimpată închidea ograda. Peste uși și geamuri erau bătute scânduri. Totul părea părăsit... În timp ce se uitau la pustiul din ogradă, dintr-o bucătărie de vară s-a ițit capul unui bărbat tânăr. Pe cine căutați? Ăăă... Bună ziua... Noi... noi îl căutăm pe domnul Froim. Nu-i acasă? a întrebat, total descumpănit Costăchel. Ați venit prea târziu. Bătrânul a murit acum două săptămâni. Și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ca pe vremuri, pentru că atâția ani n-am știut ce-i un suflet de femeie... Soarele toamnei târzii s-a oprit deasupra Ponoarelor ca un bătrân obosit. Ajutată de Costăchel, Măriuca nu prididea cu pregătirile pentru primirea musafirilor. Cuptorul din bucătărie duduia. Plăcintele poale-n brâu așteptau rândul - ca la moară - să intre la copt... Gospodarule! - i-a șoptit Măriuca. Eu am să dau plăcintele în cuptor, iar tu - ca să-ți aduci aminte ce ascunde beciul - fă bine și pregătește niște
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rostul lucrurilor. Nu i se lega nimic de mână. Se plimba de ici-acolo, cu gândurile aiurea. Abia ce-i mijea un crâmpei de gând în minte că și dispărea ca luat de iele... După un timp, a intrat în bucătărie. S-a așezat pe un scăunel și, lăsându și capul în palme, a oftat adânc: „Ce-i cu mine?... Oare agronomul o fi vorbit cu... cum naiba i-o zis?... Cu șeful de post. Nu! Cu milițianul?... Unde am mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în casă și ai să afli. „I-auzi, domnule! Se invită în casă parcă-i casa lui mă-sa” - gândea Costăchel în timp ce le deschidea ușa. Căpitanul și-a scuturat ciubotele și a intrat. Cine-i, Costăchele? - a întrebat Măriuca din bucătărie. Avem musafiri. Fi-i pe pace! - a liniștit-o Costăchel. Căpitanul și-a scos un caiet și un creion din buzunar și a deschis vorba: Cum te numeșt? Costache Vultur. Ce vârstă ai? Apoi ar cam fi vreo cincizeci și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vestea i-ar fi șocat, sfatul, înțelegerea și ocrotirea de care avea o imperioasă nevoie, pentru a-și liniști angoasele care o bântuiau. Așa ajunse Simona, într-o seară de octombrie morocănos, să deschidă poarta casei, cu ochii țintă către bucătăria unde ardea lumina în ferestre, ca în toate zilele bune când se afla și ea sub aripa ocrotitoare a părinților ei. Stătu un timp pentru a se reculege, apoi deschise poarta. Făcu vreo câțiva pași pe cărăruie, apoi se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
părinții ei care tocmai luau masa de seară. Tatăl, cum o văzu, îi veni cu brațele deschise în întâmpinare, o îmbrățișă cu toată căldura unui părinte iubitor, arătându-și nestăvilita bucurie privind vizita neașteptată a fiicei sale. O dată ce intră în bucătărie, Simonei parcă i se puse un nod în gât. Abia reuși să spună un sărut-mâna. Nu-și imaginase că întâlnirea cu părinții putea să-i producă un asemenea șoc. Ei însă nu intuiră că pe fața Simonei erau așternute întunecimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
flori. Unii copii sunt răi, vorbesc fel de fel de lucruri, tu nu trebuie să te iei după ei. O fi și tăticul lui plecat undeva... Mai știi...? Apoi, evident marcată de spusele lui Răducu, își strânse ghem șorțul de bucătărie și-l aruncă la întâmplare pe un scaun din preajmă. În clipele următoare, încercă să trateze cele auzite de la puiul ei ca pe un fapt banal, zicând în sinea ei: ,,La grădiniță un copil poate învăța și multe prostii!" Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bine stăpânită informațiile care-i parveneau din medii diferite. Rareori îi mai spunea lui Teo: Ieri te-a sunat de două ori englezoaica. Ce tot vrea, Teo, de la tine? Știu și eu, trateaz-o ca pe o bolnavă. Doina trecu în bucătărie, unde mai avea de pus în ordine câteva lucruri și, de acolo, cu voce sporită îi comunică soțului: Dacă vii la prânz acasă, găsești mâncarea în frigider. Trebuie doar s-o încălzești. Astăzi sunt liberă! Mă duc să mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]